13,334 matches
-
vedere, un model simplificat de tipul proiectare-planificare aplicare-măsurare. Acesta va cuprinde un număr considerabil de elemente (variabile), extrem de variate, care depășesc cu mult cadrul unei situații supuse observației. Am adăuga, la cele de mai sus, încă două caracteristici ale activității cognitive: temporalitatea, ca element de extensie, în raport cu situațiile observaționale și retroacțiunea permanentă, focalizată pe rezultatele măsurate și evaluate sub așteptările previzionate. Astfel, ajungem la constatarea că antrenorul performant, prin sine și prin rezultatul intervenției sale, trebuie să desfășoare o intensă activitate
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
intervenție. În astfel de situații imprevizibile, articularea lor cu portofoliul personal de cunoștințe trebuie să se facă extrem de rapid. Constatarea, observarea situației, prelucrarea, analiza și intervenția adecvată, in situ, depind în mare măsură de capacitatea de mobilizare a tuturor resurselor cognitive și focalizarea lor pe problema de rezolvat. Activitatea antrenorului va consta într-o alternanță de momente, în care acesta observă, reflectează, acționează și interacționează cu toți actorii situaționali: sportiv, adversar (dacă vorbim de competiție), coechipieri (dacă vorbim de joc sportiv
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
Încă un paradox suplimentar. Dacă la toate acestea mai adăugăm și mesajele verbale care vin să întărească mesajele gestuale, precum și gesturile care însoțesc sau întăresc adeseori mesajul verbal, afirmația legată de complexitatea acestui tip de comunicare este suficient argumentată. Organizarea cognitivă a activității antrenorului - cercetător Observarea secvențelor de interacțiune antrenor sportiv arată că execuțiile acestuia din urmă sunt adeseori însoțite sau chiar întretăiate de intervențiile antrenorului. Activitatea efectivă a antrenorului este caracterizată de o alternanță a unor momente de observare, reflexie
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
o alternanță a unor momente de observare, reflexie și intervenție asupra sportivului. Astfel , antrenorul îl „manipulează fizic” (Rolland Cathț & Cizeron Marc - 2008) pe acesta, îi arată scheme , structuri motrice-model, le descrie, corectează, remaniază, etc. Pentru a putea interveni eficace, resursele cognitive ale antrenorului trebuie să-i permită acestuia (prin intervenția sa directă), modelarea corpului sportivului , adecvată unor norme, convenite și prestabilite prin regulamente sau metodologii. Antrenorul produce astfel, un model motric corporal provizoriu care, deși are la bază un model etalon
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
aceasta: optimizare, ameliorare, perfecționare, salt calitativ substanțial, performanță ridicată, record, sau dimpotrivă : diferențe semnificative dintre modelul motric și modelul formal, care vor fi amendate, tot de practică, respectiv, insuccesul performanțial, stagnare, regres, eșec. Putem vorbi, în prima situație, de organizare cognitivă eficientă a activității antrenorului, iar în cazul celei de a doua situații, de dezorganizare cognitivă, haos și dezordine cognitivă. Ordonarea coerentă a acțiunilor din spațiul motric, intervențiile asupra comportamentului motric al sportivului, se vor constitui, într-o primă fază, într-
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
modelul motric și modelul formal, care vor fi amendate, tot de practică, respectiv, insuccesul performanțial, stagnare, regres, eșec. Putem vorbi, în prima situație, de organizare cognitivă eficientă a activității antrenorului, iar în cazul celei de a doua situații, de dezorganizare cognitivă, haos și dezordine cognitivă. Ordonarea coerentă a acțiunilor din spațiul motric, intervențiile asupra comportamentului motric al sportivului, se vor constitui, într-o primă fază, într-un model operațional tranzitoriu, care va genera modele comportamentale motrice secvențiale, provizorii și ele. În
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
formal, care vor fi amendate, tot de practică, respectiv, insuccesul performanțial, stagnare, regres, eșec. Putem vorbi, în prima situație, de organizare cognitivă eficientă a activității antrenorului, iar în cazul celei de a doua situații, de dezorganizare cognitivă, haos și dezordine cognitivă. Ordonarea coerentă a acțiunilor din spațiul motric, intervențiile asupra comportamentului motric al sportivului, se vor constitui, într-o primă fază, într-un model operațional tranzitoriu, care va genera modele comportamentale motrice secvențiale, provizorii și ele. În cele din urmă, modele
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
comportamentului motric al sportivului, se vor constitui, într-o primă fază, într-un model operațional tranzitoriu, care va genera modele comportamentale motrice secvențiale, provizorii și ele. În cele din urmă, modele operaționale secvențiale se vor stabiliza, datorită unei eficiente organizări cognitive și vor genera, la rândul lor, modele motrice finale, stabile, cu detalii tehnice rafinate, altfel spus, cu valoare motrică ridicată, indici performanțiali elevați, măiestrie sportivă elogios evaluată, recunoscută și validată apoi, în afara spațiului motric al antrenamentului, competiția sportivă de nivel
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
de competențe la cerințele pieței și la caracteristicile proceselor organizaționale. O analiză a literaturii centrate pe competențele psihologice și sociale sugerează că este greu de făcut o distincție între aceste două elemente. În categoria competențelor psihologice sunt incluse atât elemente cognitive (nivelul inteligenței academice, caracteristicile bazei de cunoștințe, mecanismele de procesare a informației etc.), cât și afective (stabilitatea emoțională, empatia, toleranța la stres, o imagine de sine bună etc.). În ceea ce privește competențele sociale, ele sunt considerate ca fiind patternuri ale comportamentului social
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
că un management de nivel inferior se deosebește fundamental de managementul liniei de mijloc sau de vârf și afirmă că fiecare nivel ierarhic solicită cu stringență anumite calități. În concluzie, în structura competențelor psihologice și sociale pot fi identificate elemente cognitive și elemente afective, acestea din urmă manifestându-se în plan intrapersonal, dar și în plan interpersonal. Elementele afective pot fi subsumate conceptului de inteligență emoțională și de aceea putem afirma că antrenarea competențelor psihologice și sociale ale unui manager vizează
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pot fi subsumate conceptului de inteligență emoțională și de aceea putem afirma că antrenarea competențelor psihologice și sociale ale unui manager vizează dezvoltarea inteligenței emoționale a acestuia (în ceea ce privește atât aspectele intrapersonale, cât și cele interpersonale) și, implicit, optimizarea structurii sale cognitive (sub aspectul conținutului și al modului de organizare a cunoștințelor). Achizițiile în planul inteligenței emoționale sunt susceptibile să faciliteze obținerea de performanțe contextuale, în timp ce achizițiile cognitive vor contribui la obținerea unor performanțe tehnice, deși distincția este pur teoretică. În contextul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
acestuia (în ceea ce privește atât aspectele intrapersonale, cât și cele interpersonale) și, implicit, optimizarea structurii sale cognitive (sub aspectul conținutului și al modului de organizare a cunoștințelor). Achizițiile în planul inteligenței emoționale sunt susceptibile să faciliteze obținerea de performanțe contextuale, în timp ce achizițiile cognitive vor contribui la obținerea unor performanțe tehnice, deși distincția este pur teoretică. În contextul unei solide baze de cunoștințe profesionale, un asemenea demers este susceptibil să genereze un comportament managerial adaptat și eficient. 3. Antrenarea competențelor manageriale Antrenarea este în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
început să fie tot mai mult abordat, teoretizat și explicat este leadership-ul carismatic. S. Marcus (2000, pp. 108-109) a realizat operaționalizarea conceptului de carismă, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibru afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv, interpersonal, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială). Observăm că accentul, în cazul liderului carismatic, este pus pe relaționare, extraversie, control afectiv, comunicare (care presupun dezvoltarea sistemului limbic). Se poate vorbi, în aceste condiții, de o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fie tot mai mult abordat, teoretizat și explicat este leadership-ul carismatic. S. Marcus (2000, pp. 108-109) a realizat operaționalizarea conceptului de carismă, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibru afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv, interpersonal, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială). Observăm că accentul, în cazul liderului carismatic, este pus pe relaționare, extraversie, control afectiv, comunicare (care presupun dezvoltarea sistemului limbic). Se poate vorbi, în aceste condiții, de o corelație între
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pe managerul intuitiv. Toate aceste calități și abilități pe care trebuie să le aibă managerul intuitiv antrenează/implică, considerăm noi, conceptul de creier total. Acesta presupune dezvoltarea tuturor celor patru sectoare cerebrale și acțiunea în funcție de necesități conform modalității de funcționare cognitive implicate de situația respectivă. Deoarece, după autoare, cea mai importantă calitate a liderului modern este adaptabilitatea, capacitatea de a utiliza competențe diferite în funcție de situațiile și nevoile organizației. Liderul modern nu este un lider de autoritate și de putere sau bazat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
așteptat ca în organizațiile militare cu grad de coeziune și eficiență ridicate, stilul de conducere predominant să fie cel cooperativ sau participativ. Este de așteptat să existe o corelație pozitivă între tipul de personalitate și un anumit mod de funcționare cognitivă, stâng sau drept. Este de așteptat ca la liderii militari, datorită etapelor de pregătire și verificare, preponderente în atingerea obiectivelor, să întâlnim o dominanță stângă a creierului. 2.3. Eșantion Lotul pe care s-a realizat cercetarea a fost constituit
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
așteptat ca în organizațiile militare cu grad de coeziune și eficiență ridicate, stilul de conducere predominant să fie cel cooperatist sau participativ. Este de așteptat să existe o corelație pozitivă între tipul de personalitate și un anumit mod de funcționare cognitivă, stâng sau drept. Este de așteptat ca la liderii militari, datorită etapelor de pregătire și verificare, preponderente în atingerea obiectivelor, să întâlnim o dominanță stângă a creierului. Bibliografie Cole, G.A. (1995), Organisational Behaviour, D.P. Publications, Londra. Cristea, D. (2000
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Luarea în discuție a implicațiilor problematicii mai recente a expresiei emoțiilor în activitățile socioprofesionale are următoarele efecte asupra calității și orientării paradigmatice a studiilor viitoare: regândirea „stării de bine” mai degrabă în termeni de emoții sau reacții psihofiziologice specifice modulate cognitiv decât în termeni generali de stres sau satisfacție; concentrarea asupra solicitărilor emoționale sociale și ocupațional-organizaționale specifice din interiorul sau din afara serviciilor (există relații între percepțiile/judecățile/atitudinile generale ale persoanelor despre stres sau satisfacție și stări emoționale specifice?); modului de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dependente, independente sau moderatoare/mediatoare. Procesul stresului ocupațional este dinamic-recursiv pentru că evaluarea și coping-ul sunt mecanisme active care au funcția de a adapta permanent stresorii din mediu la realitatea proprie sau invers, de a determina reconfigurări și restructurări la nivel cognitiv, afectiv/neurobiologic și/sau comportamental care să minimizeze efectele negative ale S.O. (pe de o parte, sursele influențează efectele, care devin surse, la rândul lor, iar procesul poate deveni ciclic, cronicizând efectele astfel cumulate ale stresului). 3. Resurse ale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în urma studiilor de peste 25 de ani, grupează componentele inteligenței emoționale în: aspectul intrapersonal (conștientizarea emoțiilor, optimismul, respectul pentru propria persoană, autorealizarea și independența), aspectul interpersonal (empatia, relațiile pozitive, intimitatea, afecțiunea, responsabilitatea socială), adaptabilitatea (rezolvarea problemelor, testarea relației trăire-realitate, flexibilitatea emoțională, cognitivă și comportamentală), controlul stresului (toleranța la stres și controlul impulsurilor) și dispoziția generală (fericirea și optimismul). Măsurarea acestor dimensiuni conduce la coeficientul de emoționalitate (QE) (Reuven Bar-On, apud Roco, 2001). În fine, Daniel Goleman, responsabil pentru popularizarea la scară largă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
imaginară, directă sau indirectă. Persoana nu este însă o victimă pasivă în fața stresului. În paralel cu alarma fiziologică și psihologică declanșată de stres, persoanele activează și diferite strategii de coping. Coping-ul, în viziunea aceluiași Lazarus, poate fi definit ca „eforturile cognitive și comportamentale pe care le realizează o persoană pentru a face față unor cerințe care pun la încercare sau depășesc resursele sale” (Lazarus, 1991, în Perrewe, 1991, p. 5). Coping-ul trebuie înțeles tot ca un proces, pentru că relațiile cu mediul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cel puțin o dimensiune măsurabilă care să poată fi relaționată funcțional cu trăsătura. Conceptualizarea se bazează pe tipul C de alocare a variabilității, deci pe asumpția păstrării poziției relative de la o situație la alta de către individ. 3. Personalitatea ca sistem cognitiv al persoanei Această conceptualizare nu asumă aspectul cauzal intern al unei dispoziții, ci mai degrabă pleacă de la ideea că trăsăturile sunt simple concepte lingvistice utilizate de indivizi pentru a prezice și înțelege conduita proprie și pe a celorlalți. Spre deosebire de teoria
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Levy, 1970; Kelly, 1955), în care trăsăturile (constructele) sunt nu determinate de stimulii externi, ci construite activ de subiect, la nivelul acestei concepții accentul cade pe forța și valoarea stimulilor externi, care sunt deopotrivă „importați” și construiți de subiect. Teoria cognitivă se bazează pe tipul D de variabilitate. Există tendința ca anumite variabile cognitive să fie transformate în trăsături datorită faptului că își păstrează consistența cross-situațional. Așa se întâmplă, de exemplu, cu tipul de loc al controlului (intern-extern) sau stilul cognitiv
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
externi, ci construite activ de subiect, la nivelul acestei concepții accentul cade pe forța și valoarea stimulilor externi, care sunt deopotrivă „importați” și construiți de subiect. Teoria cognitivă se bazează pe tipul D de variabilitate. Există tendința ca anumite variabile cognitive să fie transformate în trăsături datorită faptului că își păstrează consistența cross-situațional. Așa se întâmplă, de exemplu, cu tipul de loc al controlului (intern-extern) sau stilul cognitiv (dependent vs. independent de câmp). 4. Personalitatea ca sistem de legături S-R
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cognitivă se bazează pe tipul D de variabilitate. Există tendința ca anumite variabile cognitive să fie transformate în trăsături datorită faptului că își păstrează consistența cross-situațional. Așa se întâmplă, de exemplu, cu tipul de loc al controlului (intern-extern) sau stilul cognitiv (dependent vs. independent de câmp). 4. Personalitatea ca sistem de legături S-R Această concepție anulează total trăsăturile. Persoana este redusă la un pattern de răspunsuri atașate unor situații stimul. Din această perspectivă, de exemplu, cercetătorul este interesat mai degrabă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]