27,125 matches
-
răspunse și nici nu luă florile. Se întoarse încet, lăsând ușa deschisă. În holul strâmt, după un moment de nehotărâre, de parcă nu ar fi știut cum se cuvine să procedeze, Gheorghe se descălță, așezându-și cu grijă pantofii într-un colț. Din vestibul se intra în sufragerie și într-o minusculă bucătărie. Ambele uși erau larg deschise. Un ochi de expert ar fi constatat că femeia locuia singură, că aproape nu gătea, că totul era curat și ordonat... Dacă tot ai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o masă ovală, alături de încă vreo zece bărbați. Mai toți fumau, iar cafeaua nu lipsea de la nimeni din față. La unul din picioarele mesei, câteva sticle de apă minerală și coniac păreau că așteaptă să le vină rândul. Într-un colț al vastului birou fusese instalat un televizor, pe care îl găsiseră cu greu într-o magazie, căci toate celelalte dispăruseră fără urmă încă din ziuă, de când intraseră revoluționarii în clădire. Același miracol se întâmplase și cu persanele de pe jos, și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un căpitan de armată, despre care nimeni nu bănuia cum apăruse acolo, probabil ca și Petrache la județeana de partid, cum glumi cineva. Căpitanul avea un pistol mitralieră la piept, un Kalașnikov modernizat, desigur, cum remarcă același șugubăț. Dintr-un colț al ecranului, un bărbat voinic, îmbrăcat într-o ținută de camuflaj ca-n filmele americane, cu barbă albă, înarmat și el până-n dinți, privea fix, fără să-i tresară nici un mușchi de pe față. Nimeni nu-l auzi vorbind, iar Petrache
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
epoleți la vestonul descheiat... Văzându-și fratele, Gheorghe râse cumva ușurat, apoi se crispă la față. Cine-i tovarășu’? Ce caută la noi? Stai liniștit, e băiat bun, m-a adus cu mașina, e mormânt... Pune televizorul pe măsuța din colț, să vadă și mama color, nu numai... L-am cumpărat ieri, din banii de concediu, de la un prieten... E ca al meu de-acasă, să aibă și mama un Crăciun adevărat... Nu stau mult, mănânc și plec, sunt așteptat la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când în când spre Gheorghe, atentă să nu-l trezească. Asta trăiește, este doar ușor rănită la umăr... păcat căi frumoasă și tânără... Anunță-l
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un bar, cu doi tineri, tot studenți, când auzise primele împușcături. Poate din curiozitate sau sub efectul băuturilor consumate, cei trei o luaseră la goană spre piața centrală, de unde se auzeau strigăte înfricoșătoare. Nu alergaseră prea mult, când, la primul colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă. Ușa se deschise încet și un bărbat tânăr, îmbrăcat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de la deschidere și barul din centrul orașului era deja plin. Clienți, de toate vârstele, majoritatea bărbați în toată firea, dar și tineri, unii probabil încă elevi. Erau și femei, mai toate tinere și frumoase, unele însoțite, altele singure. Într-un colț mai ferit, trei polițiști și un ofițer superior de infanterie purtau o discuție aprinsă, la o masă plină de sticle. În alt colț, un preot asculta răbdător confidențele unei copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
probabil încă elevi. Erau și femei, mai toate tinere și frumoase, unele însoțite, altele singure. Într-un colț mai ferit, trei polițiști și un ofițer superior de infanterie purtau o discuție aprinsă, la o masă plină de sticle. În alt colț, un preot asculta răbdător confidențele unei copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de oameni avea, evident, ceva în comun: toți aveau privirile aprinse și aproape toți discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă o șampanie. Viitoarea soție mi-a făcut semn să mă așez lângă ea, iar apoi m-a rugat să-i aduc cărțile aruncate într-un colț al camerei. „Te rog să le aduci, să nu creadă acești bețivi că m-am dat pe gratis sau că nu știu să joc”... Am băut două pahare la rând, că, sincer să fiu, m-a obosit cucoana, după care
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari, a spus mama, au vrut să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie. Bărbatul lăsă valizele într-un colț al holului, se dezbracă de palton, își scoase ghetele, tocite la tocuri, apoi intră în sufragerie, tușind ușor, poate emoționat ori doar pentru a-și drege glasul. Bună seara!... M-am întors... Ce faci? Nu-i răspunse nimeni, de altfel
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Mi-o arată, mândru, cu cadă cu tot. Când vrei poți să vii să faci baie, îmi zice. Mi se pare un pic ciudat, dar trec mai departe, mulțumind pentru invitație. Ne întoarcem în cameră. Văd merele grămadă într-un colț; cică să aleg. Lângă grămada de mere, în podea, sunt două uși mari de lemn putrezit, una din ele e deschisă. Nici asta n-am mai văzut până acum, beci în casă, deși auzisem de asemenea drăcovenii la altă lume
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fiu Harry Potter și s-o fac să dispară măcar ora asta. În aceeași seară, am visat-o pe Roxana. Era o vampiriță sexy. În toată școala eram doar noi doi. Ea mă urmărea să mă prindă, să-și înfigă colții în gâtul meu. Eu fugeam și uneori chiar zburam. Ea era tot timpul în spatele meu. Când am ajuns în clasa noastră, m-am împiedicat de prima bancă și am căzut. Roxana s-a năpustit asupra mea arătându și colții însângerați
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înfigă colții în gâtul meu. Eu fugeam și uneori chiar zburam. Ea era tot timpul în spatele meu. Când am ajuns în clasa noastră, m-am împiedicat de prima bancă și am căzut. Roxana s-a năpustit asupra mea arătându și colții însângerați. Deși făceam pe mine de frică, i-am spus că oricum tot o vacă proastă și urâtă e. Dar Roxana Vampirița n-a stat pe gânduri - și-a înfipt imediat colții în gâtul meu. M-am trezit lac de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Roxana s-a năpustit asupra mea arătându și colții însângerați. Deși făceam pe mine de frică, i-am spus că oricum tot o vacă proastă și urâtă e. Dar Roxana Vampirița n-a stat pe gânduri - și-a înfipt imediat colții în gâtul meu. M-am trezit lac de sudoare. M-am dus la oglindă să-mi verific gâtul. Nici urmă de colți. Ofelia Prodan Alfazet-8 La recomandarea Consiliului Profesoral, Alexandru a început tratamentul cu Alfazet-8 în urmă cu cinci luni
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o vacă proastă și urâtă e. Dar Roxana Vampirița n-a stat pe gânduri - și-a înfipt imediat colții în gâtul meu. M-am trezit lac de sudoare. M-am dus la oglindă să-mi verific gâtul. Nici urmă de colți. Ofelia Prodan Alfazet-8 La recomandarea Consiliului Profesoral, Alexandru a început tratamentul cu Alfazet-8 în urmă cu cinci luni, la câteva zile după ce împlinise șapte ani. Atât eu, cât și soția mea Antonia intuiam de ceva vreme adevărul trist, și anume
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Să citești o asemenea perversitate pe chipul unui copil e o experiență traumatizantă. Am fost chemați din nou în Consiliu. Nu trebuie să vă mai descriu rușinea noastră de părinți cu venituri medii la primirea convocării. L-am pus la colț, așa cum am fost sfătuiți să procedăm în situații de insurecție naivă, însă băiețelul nostru are o fire încăpățânată - nu a vrut să recunoască învinuirile. Ne-am prezentat la șe ]dința cu profesorii și am fost luați ca din oală: în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acum, interminabile. În sfârșit, interoghez câțiva trecători în legătură cu posibilitatea aflării unui WC public prin preajmă. Conceput la standarde occidentale. Da, nu mai e mult și mă voi elibera de toate chinurile. În fața unei cutii albe, nu foarte înalte, așteptau, la colț de stradă, trei persoane. Un bătrân, primul pe listă, purta o pălărie de modă veche, cu borurile scurte și pleoștite inestetic în părți. Eram fericit. Toaleta se afla în fața ochilor mei. A doua persoană era o femeie trecută de patruzeci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai repede de-o grijă. L-am lăsat să-mi lege ața de dinte și ne-am înțeles să trag eu de ea când voiam. „Hai, e simplu, închid ochii și trag“, îmi spuneam. Dar nimic. Curajul se ascundea după colț și mâinile mi-erau înțepenite. Hai, mă, băiatule, trage, spunea tataie. Ești bărbat, sau ce? Îl simțeam că își pierde răbdarea, dar tot nu mi găseam curajul. Nu voiam să-l dezamăgesc. Cu ochii la capătul liber al aței, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât îmi aduceam aminte și zâmbetul mi se stinge încet. În drumul meu îmi răsare înaintea ochilor o bucată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât îmi aduceam aminte și zâmbetul mi se stinge încet. În drumul meu îmi răsare înaintea ochilor o bucată de pământ părăsită, cu viță-de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Fața i s-a încrețit într-un zâmbet larg. Aveam șaisprezece ani. Ce scandal a fost, toată lumea a comentat. El în costum negru cu cămașă gal benă, iar eu cu rochie galbenă și un trandafir negru în corsaj. Într-un colț al cearșafului mi-a ară tat un nasture liliachiu. — De la cămașa pe care o purta când m-a părăsit pentru guraliva aia de la contabilitate. S-a întors după două săptămâni, dar cămașa nu i-am mai călcat-o niciodată. Din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Felul în care începuseră să mă privească unii dintre colegi îmi dăduse emoții; dacă efectele erau dezastruoase? Am îndreptat spoturile spre față, apoi m-am privit, întâi cu frică, apoi cu atenție. Semnele erau bune. Un pistrui deja dispăruse, un colț al gurii se ridicase. Am continuat tratamentul în fiecare dimineață înainte de a ieși din casă. În fiecare zi mai dispărea un pistrui, se mai estompa un rid, se mai tonifia un mușchi, mă mai privea lung câte un coleg. La
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m-am împiedicat într-o duminică. Era dimineața devreme și mergeam fără țintă când, în dreptul unei case, am simțit că piciorul meu calcă pe ceva moale. Mirosea a moarte. Călcasem pe o mâță moartă. Era cenușie cu dungi, iar printre colți îi ieșise limba neagră. Un ochi îi atârna, legat de o venă subțire și trupul îi era contorsionat, cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos și nici acum nu știu cum murise. Ajunsesem într-un cartier rezidențial. Nu știam ce să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șocul pe care lumina l-ar pricinui ochilor mei. Mi-e frică de durerea pe care ți-o provoacă lumina puternică după o noapte de beznă totală, așa că încerc de fiecare dată să mă obișnuiesc cu ea treptat. Ridic un colț de plapumă și o rază năvălește brusc înăuntru, ca un câine care abia așteaptă să-i dai drumul în casă, iar când deschizi ușa e deja în spatele tău. Ridic plapuma și mai mult, iar lumina disperată se furișează grăbită prin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tragi în piept cu disperare, după ce îți ții respirația mai mult decât trebuie. Mă ridic ca să merg la baie, dar mă ia amețeala imediat, de parcă mi-aș fi băut și mințile, și sufletul azi-noapte. Calc pe un ștecher uitat cu colții în sus, îl înjur în gând, apoi cu voce tare. Deschid ușa. Mirosul de scorțișoară mă lovește în plin. Pornesc spre baie șchiopătând, de la ștecher, și cocoșat, de la starea mea naturală de dimineață. Aproape că nu-mi doresc să fiu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]