2,048 matches
-
aflat? - Multe și puține, În același timp. De exemplu, faptul că tezaurul descoperit la Rennes-le-Château nu mai există. Vreau să spun, nu mai există În forma inițială - aur, bijuterii, monede... În timpul războiului, au fost dezgropate și răspândite În toată lumea, vândute colecționarilor, muzeelor, băncilor, episcopiilor, chiar unor țări care vroiau să-și consolideze vistieria, sporindu-și rezervele de aur. Banii obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci reputate, de asemenea, răspândite pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca urmare a unei aplicări stricte a legii priorității și a modificărilor taxonomice bazate pe studiul microscopic al organelor. Germanii au făcut tot posibilul ca să ignore noile curente și au continuat să Îndrăgească partea filatelică a entomologiei. Grija lor pentru „colecționarul obișnuit care nu trebuie să ajungă să facă disecții“ este comparabilă cu felul În care editorii nervoși de romane populare Îl răsfață pe „cititorul mediu“ - care nu trebuie să ajungă să gândească. S-a produs Însă și o schimbare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cele mai Îndepărtate În timp ale destinului meu) mă alimenta mereu cu mostre halucinante ale unor caractere mici de litere: „...singurul specimen cunoscut până acum...“ „...unicul specimen de Eupithecia petropolitana a fost prins de un școlar rus...“ „...de un tânăr colecționar rus...“ „...de mine Însumi În provincia St. Petersburg, districtul Țarskoe Selo, În 1910... 1911... 1912... 1913...“ Și apoi, treizeci de ani mai târziu, acea binecuvântată noapte neagră În Wasatch Range. La Început - când aveam, să zicem, opt sau nouă ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
competent despre splendoarea spadei mortale și despre spiritul de perfectă colaborare dintre călău și victimă, Încununată de un veritabil gheizer de sânge care țâșnea ca un nor cenușiu din gâtul foarte clar fotografiat al părții decapitate. Fiind foarte Înstărit, acest colecționar Își putea permite să călătorească și a călătorit mult, Între diversele studii de științe umanistice pe care le-a făcut pentru a-și lua doctoratul În filologie. Se plângea totuși că e urmărit permanent de ghinion, adăugând că, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a relatat, mai degrabă trist decât furios, cum a pierdut odată o noapte Întreagă privind răbdător un bun prieten care se hotărâse să se Împuște și consimțise s-o facă, trăgându-și un glonte În cerul gurii, cu fața spre colecționarul nostru, Într-o lumină bună, dar fiindcă era lipsit de ambiție și de simțul onoarei, În loc să se Împuște, s-a Îmbătat criță. Deși i-am pierdut de mult urma lui Dietrich, Îmi pot imagina perfect privirea de calmă satisfacție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că mai sunt doi, dar sunt patru. Colegul ei se vaită că o duce prost cu banii. „Am geamantane cu timbre de mare valoare și nimeni nu vrea să mi le cumpere.“ Nela precizează că omul este unul dintre marii colecționari de timbre din țară. Îi spun să se ducă să le vândă la Muzeul timbrelor, recent înființat. Holbează ochii la mine, apoi zâmbește trist. „Glumiți. Nu știți ce jaf se face acolo. A pus Colecționaru’ mâna și pe astea.“ Citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se ducă să le vândă la Muzeul timbrelor, recent înființat. Holbează ochii la mine, apoi zâmbește trist. „Glumiți. Nu știți ce jaf se face acolo. A pus Colecționaru’ mâna și pe astea.“ Citisem, dimineață, într-un ziar că acela, Colecționarul, este băgat și în afacerile cu timbre, că-i mare filatelist. Nu îmi venea să cred. Iată că omul ăsta, necunoscut, îmi confirmă. Azi ar fi trebuit să mă duc la Muzeul Literaturii Române. Este o evocare Radu Necșoiu. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Indiile Orientale sau în Mozambic să-i trimită celuilalt, în fiecare zi, cât timp va sta în acea țară, câte un plic timbrat, cu cele mai frumoase timbre puse în circulație de poșta de acolo. Și cu mențiunea, obișnuită pasionaților colecționari de rarități filatelice, „A se ștampila cu atenție“. Ghidale a plecat și el anul următor cu ai lui în Israel. Începeau pregătirile cu multe luni înainte. Se alegeau lucrurile care puteau fi luate, se împărțeau cele de care se despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
artistului? Ultimele desene și tablouri ale tânărului maestru, dispărut în floarea vârstei. O manifestare publică ar fi fost periculoasă, desigur (văduva ar fi auzit despre ea și i-ar fi demascat, până la urmă), dar Harry putea vinde creațiile, fără vâlvă, colecționarilor celor mai pasionați de arta lui Smith, și, atâta vreme cât Valerie Smith nu afla, escrocheria putea aduce un profit pur de sută la sută. La început, Harry s-a opus. Știa că ideea lui Gordon era strălucită, dar era o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șapte de pânze, în paralel cu câteva zeci de desene în tuș și schițe în cărbune. Apoi, foarte încet și metodic, ținându-și în frâu entuziasmul într-o manifestare atipică de stăpânire calmă, Harry a început să îi șmecherească pe colecționarii din întreaga lume cu operele lui false. Jocul s-a prelungit mai bine de un an, timp în care s-au dispensat de douăzeci de tablouri, obținând aproape două milioane de dolari. Dat fiind că Harry era omul de fațadă - deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tablou pe care îl pictase de la vârsta de douăzeci de ani și până la moarte, în 1984. După prima expoziție de la Dunkel Frères, ea și soțul ei se împrieteniseră cu un doctor specializat în chirurgia plastică pe nume Andrew Levitt, un colecționar prosper care cumpărase de la Harry două lucrări în 1976 și adunase un total de paisprezece până în seara în care Valerie a fost invitată la cină la el acasă, în Highland Park, zece ani mai târziu. De unde era să știe Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin asociere“ - așa erau numite aceste cărți în branșă și, pentru că erau foarte căutate de colecționari, după spusele lui Tom, se vindeau întotdeauna mai scump. Tot el spunea că ieșirile de felul acesta erau partea care îi plăcea cel mai mult la activitatea în slujba lui Harry. Nu numai că îi permiteau să mai iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
găsit un cumpărător? Asta e partea care mă îngrijorează. Am propus să-l vindem direct unei biblioteci din oraș - Berg Collection, Morgan, Universitatea Columbia - sau să-l scoatem la licitație prin Sotheby’s. Dar Gordon e decis să găsească un colecționar particular. Zice că, dacă nu facem vânzarea publică, e mai sigur; poate are dreptate. Dar mă obligă să mă întreb dacă are într-adevăr încredere în talentul lui Metropolis. — Și Metropolis ce zice? — Nu știu. Nu l-am cunoscut. — Participi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din Amazonia își dădeau, mai curând sau mai târziu, întâlnire în acel colț liniștit, plin de flori. Și iată că începură să se pogoare, unul după altul, de la cel mai banal până la cel mai de preț, o adevărată comoară pentru colecționarul cel mai exigent. Se întinse pe creangă și privi în sus. Uneori, coborau și de la optzeci de metri, dintre cele mai înalte crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un „împărat“. Morpho aega. Nu se plătește prost, dar am deja mulți. În transportul ăsta sunt peste patruzeci. — Poate că într-o zi vei găsi unul care să valoreze o avere. — Îl voi lăsa să plece. Nu vreau să descopere colecționarii că există aici... — Ai face orice numai să-ți aperi teritoriul, ăsta-i adevărul, nu-i așa? — Orice. Chiar și să renunț la o avere. Nu vreau să văd pe nimeni. — Nici pe mine? — Dumneavoastră nu deranjați. Știți asta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și să-i facă să se lase păgubași...? Se vor mărgini să le expună ca obiecte curioase, sau poate că vreun descurcăreț va reuși să le scoată prin contrabandă și să le vândă unui negustor londonez de antichități. Un bun colecționar va plăti oricât i se va cere pe ultimele două „tzanza“ autentice scoase din Amazonia, într-o vreme când arta micșorării capetelor părea definitiv pierdută. Un alb din Chicago va apărea acum cu cele două trofee sub braț, proclamând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-i pomenească numele? Cum să interpretez acest cod? Vrea să-i citesc sau să nu-i citesc scrisoarea? Nu știu ce să fac. țMint. SÎnt prinsă Într-o convenție. N-am Încotro.) Pe Heltauergasse, În Sibiu, mergeam cu Gerda la un colecționar cam ciudat. Bătrînul adunase vreme de mai bine de cincizeci de ani nasturi de la diverși oameni pentru care nutrea o simpatie deosebită. CÎnd Își deschidea cutiile, din pernuțele de catifea albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întregime filantropic. S-a apucat să organizeze, la fiecare sfârșit de vară, o tabără de creație, se umpleau curțile noastre de artiști. Celebrul animal le oferea casă și masă, Sorin păstra pentru sine lucrările cele mai frumoase, a ajuns un colecționar important, cred că, peste niște ani, colecția lui va valora o avere. Sorin e un bun exemplu pentru felul În care, fără să mai facă artă, a supraviețuit Celebrul animal. S-a dovedit că important era să ai fantezie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
trimestrul doi ? Nu se mai plătește nici o oră din cele lucrate. Asta-i, nu putem face nimic... La tranzistorul din colț se transmite muzică patriotică, la cel din fundul sălii o emisiune de versuri. Filatelistul arată vecinului scrisoarea de la un colecționar. Doamna veselă și grasă se întoarce roșie de la telefon, se înfundă în taburetul înalt, privirea coborâtă, plânge încet. Colegul din stânga reînvie la loc, se așază, se întoarce spre vecin. Îi spune că după meciul pierdut întreaga Brazilie a plâns. Fanatism
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o asemenea instituție, revist a po pulariza des muzeul particular Al. Saint-Georges din Bârlad, operă a ofițerului îndrăgostit de arhivistică și care își realizase o colecție cu piese din trecutul poporului nostru, muzeu la care el era nu numai inițiatorul, colecționarul, custodele, muzeograful „de serviciu” dar și îndrumătorul vizitatorilor în cele două zile de acces a acestora (p.374 375 din „Mari personalități...”). Rămas la o singură sursă de informare, Ioan B aban repetă adesea că autorul luat în discuție, fie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pict ură și sculptură, pentru acele de muzică și de dr ept) vo r fi completate, când necesitatea va cere, cu personalități din cele mai competente, din afară de Academie și care nu participă la concurs, personalități ca: pictori, sculptori și colecționari cu reputațiunea pe deplin stabilită, compozitori muz icali de mare reputație și juriști doctrinari din cei mai de vază, aceasta întrucât statutele sau Regulamentul Academie i Române nu se opun. De asemenea, și întrucât statutele Academiei nu opresc, îmi exprim
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tuturor negustorilor care practicau o prefață de incendiu la orice faliment fraudulos, o luptă de care voința de dreptate a ieșit biruitoare. Dar moartea lui C. Hamangiu nu mi evocă atât o ca rieră de magistrat, o muncă de harnic colecționar de legi, nici seria codurilor, îmi evocă ceva mai simplu, mai emo țion al: fărâma de flacără idealistă ce pâlpâia în sufletul lui. Magistratul sever, omul adâncit în studiul legilor, păstra un cu lt d e o rară noblețe: cultul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
altă intervenție, prin presiunea celor 26538 și 54 exemplare suplimentare, poarta se deschise larg în uralele vânzătorilor ambulanți, astfel încât primul ziar apăru sub microfonul Postului de Radio K.L. la 4 h 16’’, exact în fața redactorului Sorin Tourbatu, francofon convins și colecționar de roșcove. A urmat minutul. Un enorrrm și sfâșietor minut de pauză radiofonică în stare să reducă cota de credibilitate a CNA - ului, primăriei, guvernului ș.a.m.d., fapt dovedit de venirea în curtea redacției a celor 6.000 de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
certificatul de la Socola. Scrie clar că am funcții normale. G. Ce fel de funcții ? T. De împărat și, când fac pauză, de prim ministru. LOTERIA VIZELOR S-a dat drumul la o nouă loterie a vizelor. Cei mai vizați sunt colecționarii avizați pentru plata datoriilor la întreținere care, conform ultimilor știri, vor fi invitați să bea numai apă minerală, cea de la robinete fiind oprită pentru obținerea unor avize epidemiologice de la Institutul de Crecetare a Vieții prin Apă și Canal. În relație
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
monștri marini, adică marinate. Poftiți și gustați o icră. Mda. E un oțet de calitate. Nu. E de cactus ! De-aia înțeapă ? Nu. V-a înțepat cuțitul cu care ați servit și de emoție l-ați băgat în buzunar. Sunteți colecționar de contondente ? Numai vinerea. Mda. Poate doriți icre negre. Negre nu că prea sunt de doliu. Poate aveți roșii. Roșii nu, că nu ținem zarzavaturi, că sunt perisabile și se împut. în schimb avem căței de ceapă la borcan. Doriți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]