14,667 matches
-
Micul breton, care nu știa, cum nici Despiaux nu știa, de altfel, a primit vestea ca pe o piatră în plină figură. S-a dezechilibrat și era cât pe-aci să cadă. Despiaux l-a prins. — Vezi, i-a spus colonelul, complicele tău n-a suportat ceea ce ați făcut, a preferat să plece. — Măcar el a avut onoare, a adăugat judecătorul. Ce aștepți, de ce nu mărturisești totul? Urmă o tăcere nu prea lungă. Despiaux îmi spuse că puștiul îl privi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să scoată un asemenea urlet, și că cel mai rău e că nu avea sfârșit, că nu se mai oprea, că te întrebai de unde venea acel strigăt. Totuși, ceea ce-l făcu să se oprească fu lovitura de baston pe care colonelul i-o aplică în plină figură. Se ridicase special. Micul breton se opri de tot. Avea o urmă mare, vânătă pe toată fața, și-i curgeau picături de sânge. Cu un gest al capului, Mierck dădu de înțeles jandarmului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Duceți-l în curte, ca să-i împrospătăm memoria... Poate că așa o să-și aducă aminte. În curte? zise Despiaux. — Da, acolo, răspunse Matziev, indicând curtea micuță. Aveți și un fel de stâlp de care să-l legați. Executarea! — Dar, domnule colonel, e frig de crapă pietrele, se hazardă Despiaux. — Faceți ce vi se spune! puse capăt discuției judecătorul, care termina de desprins de pe os o bucată de jambon. „Aveam douăzeci și doi de ani, îmi spuse Despiaux, în timp ce mai luam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la fereastra aceasta, ca în decorul unui teatru de marionete, vedeam o scenă ireală, în care doi bărbați cu fețele aprinse mâncau și beau la o masă îmbelșugată, fără să le pese de nimic. M-am întors în birou, iar colonelul mi-a zis să aștept în încăperea alăturată, că mă vor chema. Am mers acolo. M-am așezat pe un fel de bancă și am așteptat frământându-mi mâinile și întrebându-mă ce-ar trebui să fac. Și aici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tot restul. Louisette nu privea în jurul ei când intra în încăpere. „Mă speriau amândoi și se și îmbătaseră“. Pe micul breton legat în curte nu l-a văzut niciodată. Uneori, e mai convenabil să nu vezi. Din când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra lui, îi vorbea la ureche. Micul breton tremura, gemea, că nu e el, că el n-a făcut nimic. Colonelul ridica din umeri, își freca mâinile, își sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
convenabil să nu vezi. Din când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra lui, îi vorbea la ureche. Micul breton tremura, gemea, că nu e el, că el n-a făcut nimic. Colonelul ridica din umeri, își freca mâinile, își sufla în pumni, tremura de frig și se întorcea imediat la căldură. Despiaux vedea toate acestea. Scufundat în întuneric, de parcă ar fi fost și el legat de copac. Către miezul nopții, Mierck și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întoarseră spre prizonier. Erau trei ore de când stătea în frig. Și nu orice fel de frig. El unul avusese tot timpul să se uite la stele, înainte ca pleoapele să i se lipească de tot din cauza lacrimilor care-i înghețaseră. Colonelul îi plimbă trabucul pe sub nas, de mai multe ori, punându-i întruna aceeași întrebare. Flăcăul nici măcar nu mai răspundea, gemea. La capătul unui scurt moment, gemetele au ajuns să-l enerveze pe colonel. — Ești om sau animal? îi urlă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de tot din cauza lacrimilor care-i înghețaseră. Colonelul îi plimbă trabucul pe sub nas, de mai multe ori, punându-i întruna aceeași întrebare. Flăcăul nici măcar nu mai răspundea, gemea. La capătul unui scurt moment, gemetele au ajuns să-l enerveze pe colonel. — Ești om sau animal? îi urlă în ureche. Nici o reacție. Matziev aruncă trabucul în zăpadă, îl împinse pe prizonier, care era încă legat de copac, și îl zgâlțâi. Mierck privea spectacolul suflând în pumni. Matziev dădu drumul trupului tremurător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu am făcut nici un efort ca să mă opresc. Iar puștiul a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune că făceau lupii când încă mai existau prin pădurile noastre, și a ținut-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige care mi se înfigeau în inimă. Pe Mierck și Matziev mi-i închipui în picioare, cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în gerul acela cumplit, vorbind despre vânătoarea de iepuri sălbatici, despre astronomie și tâmplărie. Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux l-a însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea erau cuvinte care nu ma însemnau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că el era vinovatul, că recunoștea tot, crima, toate crimele, că ucisese, ucisese cu adevărat... Nu-l mai opri nimeni. Despiaux pusese paharul pe masă. Privea pe fundul lui, ca pentru a găsi acolo forța de a-și continua povestea. Colonelul puse să fie adus. Puștiul se smucea în toate direcțiile, repetând întruna același lucru „Eu am fost, da, eu am fost!“. Pielea îi era vineție, pătată din loc în loc de răni roșiatice, vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare începuseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu a părut surprins. — Tu ai ucis-o pe micuță? l-am întrebat. Se opri din cântat și, fără să ridice privirea, îngână pe ritmul melodiei: „Da, eu am fost, da, eu am fost“. Îi spusei: Nu sunt judecătorul, nici colonelul, nu trebuie să-ți fie frică, mie poți să-mi spui. În acel moment mă privi cu un zâmbet absent, de parcă venea de foarte departe și voia să rămână acolo. Își mișca în continuare capul, ca îngerașii din creșe, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un om pe jumătate nebun și un vinovat ideal care nu se apăra. Desigur că episoadele din noaptea faimoasă nu le-am aflat decât mai târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror. Ceea ce spusese Josăphine căzuse pradă uitării. M-am întrebat, de altfel, adesea de ce. În definitiv, Mierck îl ura pe Destinat, nu era nici un secret. Era o ocazie bună de a-l sâcâi până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
adevăr un aruncător mai bun decât Christy Mathewson. Din lecturile sale: În onoarea școlii, Micuțele femei (de două ori), Dreptul civil, Sapho, Periculosul Dan McGrew, La drumul mare (de trei ori), Prăbușirea casei Usher, Trei săptămâni, Mary Ware, prietena micului colonel, Gunga Din, The Police Gazette și Jim-Jam Jems. Își Însușise toate ideile preconcepute ale lui Henty despre istorie și-i plăceau În mod deosebit romanele criminale voioase ale lui Mary Roberts Rinehart. Școala i-a ruinat franceza și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
50, făcute de români contra românilor, e drept sub baghete străine, va duce și la redeschiderea dosarului Mișcării Oamenilor Dreptății din România (M.O.D.R.)? Organizație anticomunistă despre care nu am auzit vreun cuvânt prin media noastră. Democratică! Parol! Oare colonelul securist Mihail Dülberger (devenit, generalul Mihail Dulgheru, pentru prieteni Mișu) și conaționalul, col. Iosif Zeller, or fi străini de reprimarea sălbatică a celor 27 de „elemente” ale organizației locale de la Bârlad? Date despre membrii aceastei organizații „subversive”, care nu doreau
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
parlamentare - Confesiuni” (Editura NICO), un miniconcert folk al duetului Enea și Smaranda German din Reghin, vernisajul expoziției de icoane a pictorului Marcel Naste, prezentarea volumului „Când țânțarul devine armăsar” al părintelui protopop Gheorghe Nicolae Șincan, prezentarea, de către Mariana Cristescu și colonelul Ion Petrescu, a cărții „România moluscă” a generalului Mircea Chelaru (Mariana Cristescu este, de altfel, și autoarea volumului „Generalul Mircea Chelaru” din seria „Destine contemporane”), prezentarea cărții „Oamenii monumentelor” și a trailer-ului filmului cu același nume, de către av. Nicolae
UN PUTERNIC AVANPOST AL UZPR LA TÂRGU-MUREŞ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363818_a_365147]
-
despre activitatea Editurii NICO și a cărților apărute aici, precum și despre activitatea revistei „Vatra Veche” pe care o coordonează, un alt discurs, al prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, despre cărțile apărute și lansate la ediția a patra a „Punților de Lumină”, comunicarea colonelului Ion Petrescu intitulată „Comunitatea euro-atlantică, după Vilnius”, prelegerea „Introducere în EMINESCIENTICĂ”, a generalului Mircea Chelaru, și concertul Mariei Gheorghiu, cu fragmente din proiectul ei scenic „Sub Zodia Mariei” (concept, scenariu și texte, Miron Manega). A existat și un moment special
UN PUTERNIC AVANPOST AL UZPR LA TÂRGU-MUREŞ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363818_a_365147]
-
căsătorie cu Ana Condeescu care i-a dăruit patru copii, iar a treia căsnicie cu Silvia Maieru cu care a conviețuit până la moarte. De la Matei ne-au rămas foarte multe relatări despre Mihai și familie. A avut un fiu, tot colonel, ultimul lăstar al Eminovicilor, și anume , Ghorghe Eminovici, care si el la rândul lui a avut două fete. Ultimul vlăstar nefericit al familiei Eminovicilor a fost Vasile, născut în anul 1858, care si el a murit de tânăr. Astfel se
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
revoltător, care ia în vizor sportivii, coloanele sportului românesc, în care, dacă se lovește, atunci se lovește însuși obrazul poporului nostru. Într-un timp în care mitizarea puterii și cultul personalității devin norme și instrumente de televiziune, în grad de colonel, refuzând de ani buni ocaziile de a-și fructifica inteligența, omul de televiziune aservită, Robert Turcescu bănuiește că este chemat la apărarea și salvarea mladelor neamului românesc, imaginând în mod stupefiant, un atentat asupra sănătății copiilor din partea Nadiei Comăneci, prin
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
gura lui Robert Turcescu este un factor de zdrobire a adevărului și ponegrire a unui om frumos și iubit pe planetă, e bună de făptuit ceea ce Robert Turcescu o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie mai cenușie, sau nu... Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
Turcescu este un factor de zdrobire a adevărului și ponegrire a unui om frumos și iubit pe planetă, e bună de făptuit ceea ce Robert Turcescu o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie mai cenușie, sau nu... Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că ar
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
stadiile, ca profesor, de la cel de școală primară, până la cel universitar, am dobândit toate gradele didactice pe disciplina limba și literatura română și un doctorat pe franceză, cu terminologie de specialitate. În cariera militară, până la ce grad ai urcat? De colonel. Ce îți frânge cel mai mult sufletul? Sunt lucruri care m-au făcut să simt că mă ucid, uneori. Mă rănesc, mă ucid aproape, minciunile. Pervertirea, minciuna spusă cu-n anume scop al mistificării unui adevăr, al inducerii în eroare
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
de Apărare, seria a XI-a, în 2002 și cursuri la Colegiul George C. Marshall, Garmisch, Germania (Senior Executives), septembrie 2003 și John F. Kednnedy School of Gouvernment, Universitatea Harvard (Senior Executives in National and International Security), august 2004. Este colonel în Armata României și doctor în Științe militare, (2006). Consilier al Majestății Sale Regelui Mihai I. Între 2002-2008, a fost Reprezentant special al Guvernului României. Are o carieră remarcabilă artistică în teatru, film și televiziune, în țară și în Franța
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
-ul www.ufocon.ro precum și pe facebook.com/ufocon.romania Programul conferinței Sesiunea 1. Fenomene aeriene neidentificate și Aviația Militară Română (10.00 - 13.00), moderator D. Farcaș - Cazul Alexeni 1984, prezintă general Emil Strainu; - Cazul Mihai Kogălniceanu 1989; prezintă colonel Platon Strejea, comandor Aurelian Dobre și alții; - Cazul Bobocu 1992; prezintă comandor Marcel Smoleanu și lt.comandor Doru Drăgoi; Citește mai mult ASFAN (Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate) anunță organizarea în data de 10 mai 2014, orele 10.00
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]