2,623 matches
-
între liberali și suporterii Vechiului Regim în mare parte a secolului XIX; un secol care a reprezentat și pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, culminate în Războiul Spano-American dând 1898. Secolul XX a însemnat inițial instaurarea păcii; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol și a Guineei Ecuatoriale a fost probata că și un substitut al pierderilor din Americi. O perioadă de dictatură (1923-1931) s-a încheiat prin stabilirea celei de A Doua Republică Spaniolă. Creșterea polarizării politice, combinat cu
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
Auguste von Anhalt-Zerbst", născută în Stettin, a ocupat tronul imperial vacant sub numele de Ecaterina cea Mare. Ecaterina a publicat manifeste invitând germanii să emigreze și să lucreze pământul în Rusia, asigurându-i ca își pot menține limba și cultura. Colonizarea cu ruși a teritoriilor din Ucraina cucerite de la Imperiul Otoman mergea greu. Germanilor li s-a promis drepturi speciale ca grup, drepturi care au fost mai apoi revocate, atunci când nevoia de tineri încorporați în armata Rusiei a crescut în a
Germani de pe Volga () [Corola-website/Science/298463_a_299792]
-
Fremaut ar fi participat la aceste lucrări, care apare în unele lucrări despre istoricul orașului Timișoara, este evident eronată întrucât la acea dată Fremaut avea doar vârsta de 2 ani). În paralel, autoritățile austriece au promovat o politică amplă de colonizare a provinciei cu populație de etnie germană. Totuși, terenurile din Banat erau improprii pentru culturi agricole. Ele erau supuse unor inundații periodice și fiind lipsite de scurgere erau mlăștinoase, condițiile de viață fiind foarte grele. Într-o primă perioadă, mortalitatea
Maximilian Fremaut () [Corola-website/Science/307002_a_308331]
-
oferă spre dezbatere Consiliului de Miniștri, un nou proiect de stemă, pictat de către Carol Popp de Szathmary și care, afirma el, era „"conform cu starea politică în care au intrat țările noastre de la realizarea principiului unirii și cu datele istorice de la colonizarea romanilor în Dacia"”. Stema cuprindea un scut despicat, având prima jumătate tripartită, în brâuri de roșu, aur și azur, și încărcată cu o acvilă cruciată în zbor deschis. Cea de-a doua jumătate, tăiată roșu și azur, era încărcată cu
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Italiei, Sicilia, Epir și Macedonia. Se acceptă, în general, că doricul provine din Munții Epirului, din nord-vestul Greciei, locul de baștină al grecilor dorieni. Dialectul s-a extins în toate celelalte regiuni în timpul invaziei doriene (circa 1150 î.Hr.) și a colonizării ulterioare. Prezența unui stat doric (Doris) în Grecia centrală, la nord de Golful Corint, a condus la teoria că dialectul doric provine din Grecia de nord-vest sau poate de dincolo de Balcani. Totuși, nu se știe exact unde era granița preistorică și
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
aici predomină vegetația ierboasă ca: „Festuca gracillima”, „Alopecurus magellanicus” cu tufișuri pitice de Nothofagus, foarte răspândit este mușchiul, tundra cu mlaștini în partea de vest a Țării de Foc, aici exploatatându-se turba. Istoria regiunii este strâns legată de descoperirea și colonizarea teritoriului din jurul strâmtorii Magellan. Abia în anul 1881 este stabilită granița care împarte Țara de Foc între Argentina și Chile.<br> Urme istorice atestă existența paleoindienilor deja în anii 9.800 î.Hr. care până prin 1520 d.Hr. erau ocupați cu
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
60,000. Regiunea care a devenit statul Michigan a fost inițial teritoriu britanic, cedat în 1783 Statelor Unite. Pământul însă era în "proprietatea" băștinașilor. Majoritatea terenurilor au fost obținute de la aceștia prin concesiuni, forța, sau alte diferite metode. Locuitorii zonei dinaintea colonizării erau membri ai triburilor amerindiene Ottawa, Potawatomi, Ojibwa și Wyandot. Tratatele prin care s-au cedat pământurile au fost semnate între 1795, Tatatul de la Greenville și 1842, Tratatul de la La Pointe.Alte tratate notabile au fost cel al guvernatorului Hull
Michigan (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307498_a_308827]
-
, conform originalului, Roanoke Colony, localizată pe Insula Roanoke din , în prezent statul american Carolina de Nord, a fost o colonizare gândită, organizată și finanțată de Sir Walter Raleigh, în anii târzii ai secolului al 16-lea, pentru realizarea unei așezări permanente engleze în locul care va deveni ulterior colonia britanică din America de Nord numită Colonia Virginia, care, la rândul său, a fost
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
permanentă. Toate aceste grupuri fie au abandonat colonia, fie au dispărut. Ultimul dintre aceste grupuri a dispărut după o perioadă de trei ani de la ultima aprovizionare cu bunurile necesare supraviețuirii, care fuseseră aduse din Anglia. Aceste constante încercări nereușite de colonizare, dublate de misterul ce a înconjurat toate disparițiile și/sau abandonările locului, a dus la denumirea coloniei cu apelativul de "Colonia dispărută", conform nominalizării originale de "The Lost Colony." Principala ipoteză a dispariției coloniștilor a fost absorbirea și asimilarea acestora
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
muște adversarul. Este un animal rezistent atât la temperaturi aproximativ ridicate, cât și la temperaturi scăzute. În timpul iernii herghelia se deplasează pe distanțe lungi în căutarea hranei. În timpul acestor deplasări mor doar exemplarele foarte bătrâne, bolnave sau foarte tinere. Înainte de colonizarea întregului continent nord-american, în preeriile și podișurile cu vegetație abundentă ale Munților Stâncoși se găseau sute de mii de exemplare, în timp ce azi din mustangul pur au rămas doar câteva mii de exemplare. La dispariția acestei splendide rase de cai a
Mustang () [Corola-website/Science/307710_a_309039]
-
cu vegetație abundentă ale Munților Stâncoși se găseau sute de mii de exemplare, în timp ce azi din mustangul pur au rămas doar câteva mii de exemplare. La dispariția acestei splendide rase de cai a contribuit în general omul, odată cu procesul de colonizare. Mustangul este la origine din Spania, și sunt descendenți din Andalusian, Barb și Arab. Mustangii, au ajuns în America de Nord, aduși de către exploratorii spanioli. Oriunde Spaniolii ajungeau, își aduceau cu ei și caii foarte necesari deplasărilor rapide și libertății acestora. Caii
Mustang () [Corola-website/Science/307710_a_309039]
-
de membri ai dinastiei Comnen, cu sprijinul reginei Tamara a Georgiei, numit Imperiul de Trebizonda, care a durat până în anul 1461, când conducătorul său, David, s-a predat lui Mehmed II, sultanul Imperiului Ottoman. După cucerirea otomană, a urmat o colonizare masivă a orașului, însă vechile comunități armene și grecești au continuat să coexiste alături de cuceritori. În ultima perioadă a stăpânirii otomare, orașul a păstrat o puternică influență creștină. În anul 1901 portul Trebizonda a fost echipat cu macarale de către inginerii
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
Până în 1900 satul avea încă caracter rural. Deja din 1858 exista o linie de cale ferată prin Unterschleissheim, vechea gară însă a fost construită în Lohhof. În 1929 comuna Lohhof a fost fondată în mod oficial. O altă activitate de colonizare puternică după al Doilea Război Mondial, în special în Lohhof, a făcut necesară o biserică mai mare, care a fost construită inclusiv unei case parohiale la "Bezirksstraße", purtând numele lui Sf. Korbinian. La 28 octombrie 1951, biserica a fost sfințită
Unterschleißheim () [Corola-website/Science/307751_a_309080]
-
ן - în traducere română Eu Cel dintâi am zis Sionului: "Iată-i, iată-i!" și Ierusalimului am adus veste nouă a fost întemeiat la 31 iulie 1882, în vremea dominației otomane în Palestina, din inițiativa „Comitetului de Halutzim (Pionieri ai colonizării) Yessud Hamaala” de la Jaffa a cărui misiune era să achiziționeze noi terenuri pentru crearea unei comune agricole - moshavá. Fondatorii erau familiile a 7 evrei imigrați din Harkiv, Ucraina, pe atunci parte a Rusiei țariste, membri ai mișcării pre-sioniste Hovevei Tzion
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
este o adaptare a cuvântului indicând originea nordică a acesteia, "Northmen" ori "Norsemen". i au jucat un rol important politic, militar și cultural în nordul Europei medievale, în insulele britanice, în Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu. Numele lor se leagă de colonizarea și denumirea Normandiei, "cucerirea normandă" a Angliei, crearea unor state normande în Sicilia și sudul Italiei, respectiv de unele cruciade din Orientul Mijlociu. În realitate, la vremea invaziei Angliei, cea mai mare parte a "normanzilor" timpului erau proveniți din populațiile indigene
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
marina bizantină a intervenit și i-a obligat pe turci să ridice asediul. Cele câteva mii de cruciați care au scăpat au reușit să se reîntoarcă în Constantinopol. Aceștia au fost singurii supraviețuitori ai cruciadei țăranilor. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul Horst Klusch a lansat ipoteza că primii coloniști germani stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei Géza al II-lea (1141-1162) ci, ceva mai devreme, unii din germanii care
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
la creștinismul catolic. Au existat mai multe încercări de atragere a coloniștilor din Europa. Popularea regiunii cu creștini europeni ar fi eliberat regatul de dependența economică față de arabii, sirienii și grecii în care stăpânii nu aveau încredere, dar emigrarea și colonizarea la scară largă nu făceau parte dintre deprinderile Europei medievale. Deși a existat un flux de țărani franci spre zonele rurale ale regatului, numărul acestor coloniști a fost relativ redus. Toate acestea au dus la situația în care un mic
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Tarxien (Malta), Mnajdra (Malta) și Ggantija (Gozo). Din Malta, stilul megalitic s-a raspandit apoi în toată Europa (Grecia, Cretă, Sardinia, Corsica, Franța, Anglia). După alte câteva sute de ani, a avut loc cea de a doua mare etapă de colonizare a arhipelagului Malta cu coloniști veniți probabil din Italia de sud. Aceștia au refolosit vechile temple, dar nu au mai construit altele. Alte date despre această generație de coloniști nu s-au păstrat. Primele date istorice sigure sunt cele din
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
aflați în pensie). Deși juca un important rol politic și administrativ, orașul nu prezenta o importanță militară, neavând propria garnizoană. Protecția orașului era asigurată de garnizoana de la Gilău ("ala Siliana"), iar ulterior de "Legiunea a V-a Macedonica" de la Turda. Colonizarea romană a acoperit întreaga suprafață a județului, fapt atestat de numeroase vestigii (Bologa, Cășeiu, etc). După retragerea administrației și armatei romane la sud de Dunăre (275 d.Hr.), regiunea a continuat să fie locuită (mărturie stau descoperirile din regiunea Mănăștur
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
În mare parte populația se compunea din mici proprietari de pământuri aflate în jurul cetătii. Existau însă și oameni liberi care lucrau pentru întreținerea fortificației și a garnizoanei. În cetate mai trăiau și udvornici (țărani agricultori). Ca urmare a procesului de colonizare cu coloniști sași (început la sfârșitul sec. XII), așezările din apropierea cetății se dezvoltă mult. În 1270, în timpul episcopului Petrus Monoszló, cetatea și așezările din apropiere au fost donate de Ștefan al V-lea, regele Ungariei, Episcopiei Transilvaniei și Catedralei Sf.
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Europei - în România și în Imperiul Rus (mai ales Ucraina și Polonia) și care a precedat cu câțiva ani Organizația Sionistă s-a intensificat mișcarea de emigrație evreiască spre Palestina . Yaffa, pentru evrei Yaffo, a devenit centrul acestei mișcări de colonizare ,în localitate luând ființă numeroase instituții evreiești ca oficiul mișcării Hovevey Tzion , Gimnaziul ebraic "Herzliya" (1905) și alte școli, seminarul de învățătoare E. Lewinsky , spitalul "Shaar Tzion" al organizației Bney Brit (1890) etc. În iulie 1882 au debarcat la Yaffa
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
științific. Peisaj lunar, o arie protejată în cadrul Parcului Natural din Pădurea Coroanei. Despre istoria veche a insulei datele sunt puține și mai mult din izvoare arheologice, dat fiind că primii locuitori ai insulei nu au cunoscut scrierea. Despre perioada de după colonizarea spaniolă , care cucerește prima insula din arhipelagul Canarelor în 1402, iar Tenerife abia în 1494, după această dată lucrurile sunt mult mai clare. Primii locuitori ai arhipelagului, veniți se pare din nordul Africii, undeva între anul 1000 î.e.n. și începutul
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
devenit sclavi, în special cei din grupul de război, în timp ce o mare parte din populația nativă cedează în fața epidemiilor cum ar fi gripă și variolă, boli infecțioase împotriva cărora societățile izolate nu au imunitate. În secolul de dupa cucerire începe o colonizare în masă cu emigranți din diverse zone ale Imperiului Spaniol în creștere (Portugalia, Flandra, Italia, Germania). Tenerife a fost atacat, ca și celelalte insule, de pirații de diferite naționalități (franceză, engleză, olandeză și berbera) de mai multe ori de-a
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
zahăr în 1520, iar în secolele următoare economia insulei s-a bazat pe culturi facile că vită de vie pentru vin, cârmâz pentru coloranți sau banane. Tenerife, ca și celelalte insule, a menținut o strânsă legătură cu America Latină. De la începutul colonizării Lumii Noi, multe expediții s-au oprit pe insulă, în drumul lor spre Americi și au alăturat echipajului mulți tenerifieni doritori de o viață mai bună. Este, de asemenea, de notat schimbul de specii plante și animale care a avut
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
(în spaniolă "Mesoamérica") este o arie culturală (din America de Nord și Centrală) în care au luat naștere și s-au dezvoltat un anumit număr de culturi pre-hispanice atingând culmi de civilizație și rafinament înaintea colonizării spaniole a Americilor. Această zonă culturală extinsă cuprinde integral statele suverane de astăzi Belize și Guatemala, respectiv zone parțiale ale altora, partea nord-vestică a Costei Rica, o parte din [Nicaragua], El Salvador, partea centrală a Hondurasului și o parte semnificativă din
Mesoamerica () [Corola-website/Science/307798_a_309127]