1,921 matches
-
de obicei în grupul în care s-au născut,masculii însă sunt alungați de către masculul dominant, îndată ce ating maturitatea. Există șapte specii de paviani, încadrate în două genuri. Rudă apropiată a mandrilului este maimuța dril (Papio leucophaeus). Masculul adult prezintă colorația specifică mandrililor. Îngroșările cutanate de pe fața și șezutul mandrilului au nuanțe albastre, roșcate și lila. În timpul colindării prin pădure, au rol de semnal pentru ceilalți membri ai grupului. Masculul are canini lungi și puternici. Aspectul femelelor și al puilor nu
Mandril () [Corola-website/Science/320207_a_321536]
-
cu senzația de arsură. Până la 20% din cazuri prezintă inflamații ale limbii sau ale gâtului. Alte simptome includ rinoree și inflamarea membranei mucoase care căptușește suprafața globului ocular și fața internă a pleoapelor (conjunctiva). De asemenea, pielea poate primi o colorație albastră (cianoză) datorită insuficienței de oxigen. Simptomele și semnele respiratorii includ dispnee, respirație aspră (astmatică), sau respirație șuierătoare (stridorul). Respirația astmatică este în mod tipic indusă de spasme musculare ale tractului respirator inferior (mușchii bronhici). Stridorul apare ca urmare a
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
Cel mai important diagnostic diferențial pentru gută este artrita septică. Aceasta trebuie avută în vedere la pacienții care prezintă semne de infecție sau la cei a căror situație nu se ameliorează sub tratament. Pentru stabilirea diagnosticului se poate efectua o colorație Gram și cultură a lichidului sinovial. Printre alte boli cu prezentare similară se numără pseudoguta și artrita reumatoidă. Tofusurile gutoase, în special atunci când nu sunt localizate într-o articulație, pot fi confundate cu carcinomul bazocelular sau alte neoplasme. Atât modificarea
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
celor două în 1975). Câteva decenii și această situație a dus la un colaps al populației albe. Până la anii 1940, procentajul albilor din Africa de Sud a crescut constant, atingând un maxim de 21,7%, în timp ce cota negrilor a scăzut la 67%, "colorații" și asiaticii - 12%. Însă, în ciuda unei creșteri graduale a numărului absolut de albi (în 1991 ei constituiau 5,068,300) proporția lor a scăzut de la 16% (1980), până la 13.8% (1990), conform recensământului din 2001 - până la 9,6%. Numărul mediu
Sud-africani albi () [Corola-website/Science/325423_a_326752]
-
mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
este o familie de fluturi cu aspect păros, cu o colorație maro și gri. Foarte rar se întâlnesc și forme cu nuanțe de roșu, albastru, galben, negru și alb. Uneori, acești fluturi pot fi confundați cu moliile. Unele specii manifestă dicromism sexual: masculii pot avea benzi înguste mai închise la culoare
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
dă sfaturi. Un singur om a văzut-o pe bunica lui Ai, fugind apoi speriat, sugerând că bunica lui Ai nu era o ființă umană. Păianjenul(人面蜘蛛) Vocea: Hidekatsu Shibata (Japoneză), John Swasey (Engleză) Acesta este un păianjen cu o colorație ciudată, ce posedă trei ochi pe abdomen. Vorbește cu vocea unui bărbat și pare să fie superiorul lui Ai, fiind cel care îi dă sentința după ce îi omoară pe oamenii din satul ei. Susține că are sufletele celor dragi lui
Lista personajelor din Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/322738_a_324067]
-
60-70 grade și se + 10 acid oxalic care va neutraliza cantitatea de KMno4 rămas în exces; lichidul se va decolora complet și în soluție va rămâne un exces de acid oxalic; proba decolorată se titrează cu KMno4 până la apariția unei colorații roz palid persistentă. Cantitatea titrantului reprezintă cantitatea de KMnO4 consumată la oxidarea substanțelor aflate la cele 100 ml de probă. Efectuarea calculelor : mg KMnO4 \l = [ (n+m)* f - n2 ] * 0,316*1000\v unde : n - cantitatea de KMnO4 adăugată inițial
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală este mai mult sau mai puțin bifurcată. Există o singură linie laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi sau benzi transversale sau longitudinale întunecate. În timpul reproducerii, apar frecvent pete galbene pe cap. Familia cuprinde 36 genuri și 133 de specii
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
din grupul "Cirrhilabrus". Înotătoarea caudală trunchiată sau ușor rotunjită. Linia laterală este continuă, uniform arcuită sau descrie o curbă abruptă sub partea moale a înotătoarei dorsale sau este întreruptă pe peduncul caudal. Au de obicei 23-42 vertebre. Vezica înotătoare prezentă. Colorație: de obicei vie, de multe ori diferă în funcție de sex și se modifica cu vârsta. le sunt comune în apele calde și temperate, trăind la adâncimi mici sau mijlocii (de la țărm până la cel puțin 120 m), adesea în zona intercotidale și
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți. Labridele depun icrele în cuiburi pe care le construiesc din alge și resturi de coralieri. Cele mai multe specii sunt hermafrodite, femelele adesea se transformă în masculi; schimbarea de sex este adesea asociată cu modificarea colorației. Cu toate că multe specii sunt prea mici pentru a avea valoare comercială, speciile mai mari sunt pești comestibil de calitate și sunt obiectul unui pescuit artizanal sau sportiv. Unele labride sunt pești de acvariu populari, în special speciile din genul "Coris
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
ambele fălci și palatine. Falca inferioară este mai lungă decât cea superioară. Au două înotătoare dorsale scurte și larg separate. Înotătoarea anală este mult deplasată înapoi, înotătoarea caudală bifurcată, înotătoarele pectorale sunt scurte, înotătoarele pelviene situate sub prima înotătoare dorsală. Colorație este cenușie spre albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii și diferite ornamentații; albă pe abdomen. Sunt răpitori lacomi și se hrănesc în principal cu pești, mai rar cu moluște și crustacee. Depun fracționat icrele, adesea în apropiere de
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
până la baza cozii. Pe linia laterală sunt între 80 și 166 de solzi. Numărul total de vertebre este de 24 (11 abdominale + 13 caudale). Toate vertebrele, înafară de cele anterioare, sunt prevăzute cu parapofize orientate în jos. Cecuri pilorice numeroase. Colorație: de obicei cenușie spre albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii; mai deschisă sau albă pe abdomen. Unele specii au corpul cu diferite ornamentații mai întunecate: bare verticale sau oblice sau pete în zig-zag. Alte specii au corpul cu
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
celei de-a doua înotătoare dorsale și a înotătoarei anale se află de obicei mai multe pinule. Înotătoarea anală asemănătoare cu a doua înotătoare dorsală. Înotătoarea caudală bifurcată. Înotătoarele pectorale mici. Înotătoarele pelviene de obicei mici, adesea reduse sau absente. Colorație este de obicei brună pe spate. Partea inferioară a flancurilor și abdomenul uneori argintii. Sunt răpitori rapizi și se hrănesc cu pești, crustacee și calmari. Nu au importanța economică. Familia gempilide cuprinde 16 genuri și 24 specii. Pești de talie
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
18-20 solzi, iar sub linia laterală, până la începutul ventralei, sunt dela 20-24 solzi. Spini branhiali pe primul arc în număr de 15-19. Au în jur de 200 de apendice pilorice. Vertebre în număr de 66. Numărul de cromozomi: 2n = 82. Colorația pe spate, este închisă, brun-verzuie, brună, vânătă sau cenușie; flancurile sunt argintii; abdomenul alb-argintiu sau alb-cenușiu. La unele exemplare mari, mai ales la cele bătrâne, flancurile bat în roșcat. Capul, deasupra, este închis la culoare; laturile lui sunt de un
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
cenușii sau roșcate, cu reflexe verzui sau gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală cu puține pete negre; celelalte înotătoare sunt lipsite de pete. Înotătoarea adipoasă cu pete negre, rotunjite. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: la masculi, botul este mai ascuțit, iar colorația, mai ales cea de pe abdomen, e mai închisă. În timpul perioadei depunerii icrelor masculi maturi au fălci în formă de cârlig și pielea mai groasă, sub formă de crusta întărită ("butonii de dragoste") pe cap și spinare, iar femelele capătă o
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
înotătoarea anală. Înotătoarea anală este opusă celei de a doua înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mari și largi, în formă de evantai, atingând începutul înotătoarei anale. Înotătoarele ventrale înguste, scurte, fără a atinge anusul. Înotătoarea caudală ușor rotunjită la vârf. Colorația corpului, deasupra, este cafenie-cenușie, cenușie-brună sau brună-verzuie. Laturile cu pete neclare și 3-5 benzi largi transversale întunecate, care formează un desen marmorat divers. Abdomenul este cenușiu-deschis până la alb. Toate înotătoarele, în afară de înotătoarele ventrale, au mici pete transversale brune, așezate în
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
înotătoarele, în afară de înotătoarele ventrale, au mici pete transversale brune, așezate în serie. Înotătoarea ventrală este albicioasă, câteodată cu pete cenușii, neregulate; liniile transversale de pe această înotătoare lipsesc. Masculii au botul mai larg și înotătoarele ventrale mai lungi ca la femele. Colorația masculilor este, în general, mai închisă ca a femelelor, observându-se deseori și pete cafenii pe burtă. Foarte lacom, se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni (broaște), peștișori tineri și icre de alte specii de pești, dar
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
același + "chroma" = culoare) este un fenomen prin care culoarea corpului unor animale se aseamănă cu aceea a mediului înconjurător, respectiv a substratului pe care trăiesc și le permite să fie invizibile pe culoarea de fond a substratului de viață. Această colorație specifică a animalelor se numește colorație homocromă sau colorație criptică. Homocromia permite mascarea animalului, așa încât el nu atrage atenția dușmanului sau a prăzii, fiind greu de descoperit de către dușmanii lor naturali sau de către pradă. Homocromia are un rol important în
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
prin care culoarea corpului unor animale se aseamănă cu aceea a mediului înconjurător, respectiv a substratului pe care trăiesc și le permite să fie invizibile pe culoarea de fond a substratului de viață. Această colorație specifică a animalelor se numește colorație homocromă sau colorație criptică. Homocromia permite mascarea animalului, așa încât el nu atrage atenția dușmanului sau a prăzii, fiind greu de descoperit de către dușmanii lor naturali sau de către pradă. Homocromia are un rol important în relațiile intra- și interpopulaționale. Homocromia se
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
corpului unor animale se aseamănă cu aceea a mediului înconjurător, respectiv a substratului pe care trăiesc și le permite să fie invizibile pe culoarea de fond a substratului de viață. Această colorație specifică a animalelor se numește colorație homocromă sau colorație criptică. Homocromia permite mascarea animalului, așa încât el nu atrage atenția dușmanului sau a prăzii, fiind greu de descoperit de către dușmanii lor naturali sau de către pradă. Homocromia are un rol important în relațiile intra- și interpopulaționale. Homocromia se întâlnește la numeroase
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
de liliac, iar dungile oblice de pe cap seamănă cu nervurile frunzelor), la pești (ex. cambula), batracieni (ex. brotăcelul); reptile (la multe șopârle din genul "Lacerta", liniile negre de pe corpul unor șerpi), păsări (ex. caprimulgul), unele mamifere polare (ex. ursul polar). Colorația homocromă poate fi permanentă și uniformă sau schimbătoare. Exemple de colorație homocromă permanentă (care durează toată viața): culoarea albă a animalelor polare asemănătoare cu a zăpezii (iepuri, vulpi, păsări); culoarea asemănătoare cu a nisipului a animalelor din deșert; culoarea verde
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
la pești (ex. cambula), batracieni (ex. brotăcelul); reptile (la multe șopârle din genul "Lacerta", liniile negre de pe corpul unor șerpi), păsări (ex. caprimulgul), unele mamifere polare (ex. ursul polar). Colorația homocromă poate fi permanentă și uniformă sau schimbătoare. Exemple de colorație homocromă permanentă (care durează toată viața): culoarea albă a animalelor polare asemănătoare cu a zăpezii (iepuri, vulpi, păsări); culoarea asemănătoare cu a nisipului a animalelor din deșert; culoarea verde a numeroase animale care trăiesc în pădurile tropicale. Mecanismul biochimic și
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
durează toată viața): culoarea albă a animalelor polare asemănătoare cu a zăpezii (iepuri, vulpi, păsări); culoarea asemănătoare cu a nisipului a animalelor din deșert; culoarea verde a numeroase animale care trăiesc în pădurile tropicale. Mecanismul biochimic și fiziologic al producerii colorației homocrome este foarte diferit; ex. culoarea verde a omizilor se datorează unui derivat al clorofilei, ingerat din plante, care nu se descompune la lumină; la unele mamifere, ex. la leneș ("Bradypus tridactylus") culoarea verde este rezultatul simbiozei cu o algă
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
plante, care nu se descompune la lumină; la unele mamifere, ex. la leneș ("Bradypus tridactylus") culoarea verde este rezultatul simbiozei cu o algă protococală al cărei loc de viață îl constituie blana animalului; culoarea albă este rezultatul lipsei de pigment. Colorația homocromă schimbătoare (homocromie variabilă) se manifestă prin modificarea în diferite condiții a coloritului de protecție în funcție de cea a substratului. Ex.: moluștele cefalopode, unele specii de crustacee, de reptile (cameleonul etc.). Colorația homocromă schimbătoare poate fi sezonieră (ex. la leming, nevăstuică
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]