4,391 matches
-
cum niște degete, mișcându-se lent, ca-n somn, Încercau să-i Închidă pleoapele. Apoi totul se stinsese și În sufletul lui năvălise bezna. Clipele cădeau peste trupul lui obosit, acoperindu-l Încetul cu Încetul. Timpul se lungea, secundele se colorau, luând forma unor cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa bolnavă. Noimann Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta sa, cu umerii și coapsele lipite de lespedea de marmură. Un alt Satanovski plutea suspendat În Întuneric, Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iată, acum, dintr-o dată prilejul tematic era În favoarea lor; și ei trecuseră prin război. Cei câțiva băietani, unii de o vârstă cu Gelu, alții chiar mai mici, obișnuiau să ciulească urechea ori de câte ori se povestea despre război; o plăcere inexplicabilă le colora imediat fețele. Asta așteptau și acum să se Întâmple. Oricum, se aflau În fața unei Întâmplări mai puțin comune pentru ei. De obicei nimeni nu se apuca să vorbească despre război la simpla cerere a unui copil. Filmele de război arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lânii, legat de un oraș mai mare printr-o cale ferată Îngustă construită mai demult pentru necesitățile industriei forestiere, Anton, caută un magazin, o prăvălie de unde să-i cumpere hăinuțe de oraș micuțului și, dacă găsește, basmale, pânze subțiri și colorate pentru rochiile muntencei. Trece prin fața miliției orașului și i se pare că vede În curte un cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și-l ia În brațe. Ajunge pe strada principală și vede că fostele prăvălii evreiești sunt Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
suprafață gumată care, prin umezire, poate fi aplicată pe orice obiect. Nu știu cine a inventat abțibildul, când și, mai ales, de ce. Se pare, totuși, că la originea acestui obiect a stat o firească dorință a omului de a Înfrumuseța, de a colora și Împestrița obiectele din jurul său. Pentru a ghici cam În ce epocă s-a produs această invenție (cucerire a spiritului, nu-i așa?) e suficient să ne gândim că un abțibild nu poate fi aplicat pe un obiect de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ciudat. Era un șarpe, din sticlă, bineînțeles, care stătea încolăcit și cu fața spre ea. Nu se putea decide pe care să-l aleagă. Îți place șarpele? Da, dar nu are ochi. Dă-mi-l mie, spuse femeia și-i coloră cu multă îndemânare nu doar ochii ci și gura, limba și chiar coada.Acum șarpele o privea cu ochii săi verzi care o fascinau. Încearcă și tu, uite așa și coloră cu pensula din loc în loc, marginea dantelată a coșulețului
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ochi. Dă-mi-l mie, spuse femeia și-i coloră cu multă îndemânare nu doar ochii ci și gura, limba și chiar coada.Acum șarpele o privea cu ochii săi verzi care o fascinau. Încearcă și tu, uite așa și coloră cu pensula din loc în loc, marginea dantelată a coșulețului. Viviana luă o pensulă cu altă culoare și coloră, rând pe rând, cu diferite culori, coșulețul. Acum era mai vesel, avea culoare. Poți să le iei, sunt ale tale, să le
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ducea desaga plină. Când au ajuns la cotitură, a poruncit: ― Lasă desaga jos și până sâmbătă seară stai ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină pe întreaga fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în fel și chip, obosite parcă, părăseau creanga care le-a fost tutore vreme îndelungată. Pluteau apoi dezorientate și, în cele din urmă,sfârșeau în covorul înflorat așternut la picioarele gorunilor falnici... Lotrul a lăsat să treacă câteva zile, pentru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
își ținea respirația, ca să gândească mai bine la cine ce știa, ce spunea și ce mințea. Deschise ochii și văzu doi câini sfâșiindu-se unul pe celălalt și un roșu animat împroșcat în modele suprarealiste pe celuloidul alb-negru, dispărând și colorând sângele real în culoarea lui reală, apoi încețoșând obiectivul aparatului, care la început era gri, apoi deveni de un roșu de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca un fel de răspuns la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i spu neam, nu era poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
este aceasta: azi, prin voia Eternului Cer Albastru și a slăvitului Alah, puterea Cuceritorilor a trecut În mâinile unui singur om! Putere și credință celui care s-a dovedit mai puternic decât Cei Patru! - Putere și credință! repetară Cuceritorii. Alexandru coloră repede chipul, găsi un albastru intens pentru ochi, arcui cu negru sprâncenele și contură umerii lați. Ștefănel scoase sabia Încrustată cu perle și o ridică, cu ambele mâini, deasupra capului. Cuceritorii izbucniră În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
terminat, și abia atunci pictorul fu izbit de o asemănare pe care nu o realizase până atunci. Era chipul din tinerețe al tatălui său. „Cine ești... ” se pomeni gândind, dar nu Îndrăzni să-și ducă speranța până la capăt. „Cine ești ?!... ” Coloră cu alb strălucitor perlele de pe sabia Cuceritorilor, pe care tânărul o avea acum la centură, schiță repede peisajul din spatele necunoscutului, umbra unei clădiri, catargele corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi, dar asta-i alegerea mea, să fiu zidar, nu chiriaș! Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd încă buimac îmi regrupam amintirile în spatele intențiilor, i-am văzut! Scunzi, crăcănați, colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un timp, doi dintre și-au făcut curaj și s-au apropiat de mine. Prin semne ne-am asigurat că aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în urmă. A coborât la stația unde în tramvai nu mai rămăseseră decât trei persoane. A recunoscut clădirea spitalului și s-a îndreptat într-acolo. La poartă, un nene cu șapcă și cu haine negre ridica și cobora o bară colorată în roșu și alb ori de câte ori intra sau ieșea o mașină. Când a vrut să se strecoare neobservată spre intrarea în spital a oprit-o acel domn întrebând-o: Unde mergi, fetițo? Pe cine cauți? Am venit să-mi iau frățiorul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul să se joace liniștit în colțul cu jucării, că are (slavă Domnului) numai mașinuțe vreo zece, să se uite în cărțile cu poze și să coloreze, să urmărească desenele animate la televizor, să se distreze cu jocurile de la calculator, să pună la loc jucăriile după ce a încheiat activitatea cu ele. - Dar energia lui debordantă, unde să și-o consume? am intervenit eu. Considerând probabil întrebarea mea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dar și învinuiri. Mă închin muncii - suprema însușire umană, creatoare de valori, de îndemânări și de împliniri. Mă închin înțelepciunii, care m-a călăuzit pe drumul sinuos și abrupt al vieții. Mă închin iubirii adevărate și curate care mi-a colorat și înnobilat existența. Mă închin speranțelor și viselor dătătoare de optimism și avânt spre viitor Mă închin vieții, miracolul divin, care din păcate ne este oferit o singură dată. Mă închin pământului, care mă suportă, mă hrănește și mă primește
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
este forțată. De fapt, nu se simte deloc bine. N-a băut nimic toată ziua și simte că-l va apuca tremuratul. Concentrându-se asupra lui Vesey, închide ochii un moment. Când îi deschide, petrecerea, fiecare centimentru din ea, este colorată în roz și presărată cu insecte cenușii. — Foarte interesant, bătrâne, zice Vesey bătându-l pe maior pe spate, datoria noastră este să servim. Suntem gardienii republicii și așa mai departe. Trebuie să circul printre invitați. Privett-Clampe înclină din cap. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tablou, Jonathan se hotărăște să-l pună pe rege, pe care l-a cumpărat de la o dugheană din strada Berwick și l-a înrămat. Și iată că după primele luni petrecute printre peluze și străzi cu ploaie, adoarme cu imaginea colorată de mână a lui George al V-lea, rezistând tentației de a se ruga la el, de a-i cere bărbii vopsite să-i arate calea spre alcătuirea sinelui. Până în septembrie nu are nimic de făcut. Este chiar fericit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începe lucrul la fișele sale. Misiunea este înfricoșătoare. Pe trei pagini sunt listate documentele pe care trebuie să le prezinte, un set de documente pentru șeful districtului, altul pentru conducătorii satului, al treilea pentru consiliul bătrânilor satului, cu formulare diferit colorate în funcție de zonă, formulare diferite de însemnări pentru bărbați și femei... Toate pregătirile pentru Africa, începând de la studiile din biblioteca universității, până la discuțiile cu profesorul Chapel (și mai înainte lecțiile de istorie, măsurătorile de cranii, poeziile recitate...) i-au creat aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i spu neam, nu era poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ori să fi rămas veșnic copil ori să ajung răsfățatul tuturor. Adică o personalitate. Iată în ce fel dorințele mele ascunse se conjugau cu cele mai explicite ale mamei. Față de truda pavagiului, aceste năzuințe rămîneau un simulacru ce nu-mi colora viața. N-aveam vigoare, deși gogeala asta era atât de voluptuoasă încît parcă mi venea să rup cu dinții din propria mea carne. Curios cît de mult suferim pentru chinurile mici dacă sînt ale noastre și cît de puțin pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am pus astfel de întrebare. - Ce importanță are că nu ți-ai pus-o dumneata? Și-o pun doar cei care știu răspunsul dinainte. - Bine, admit că ai un răspuns. De ce crezi că este cel adevărat? - Domnu’ pictor, adevărul se colorează după cel care îl caută. Culoarea mea se potrivește cu a lui Ion, a lui Ițic ș-a lui Ivan. Culoarea dumitale e alta. - Vrei să spui că nu putem merge împreună? - Ai mers cu noi cînd m-ai primit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am Înțeles nimic. Mă speriau Înșiruirile de cuvinte care formau imagini absurde, despre care nu Îndrăzneam să cred că erau frumoase ori nu. Speriat de poezie am rămas până În ziua de azi. Volumașul e la mine și acum, are coperțile colorate de nămol uscat și de clorofila Învechită a lipanului. Pe vremea aceea poetul, conferențiarul, pictorul, omul de cultură și toate câte va mai fi fost umbla numai beat, Întru potolirea, dar și Întărâtarea demonilor săi lăuntrici. I se Întâmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În Dunăre.” „În curu’ gol?” „E, În curu’ gol! Bou mai ești... În chiloți și sutien. Ele le zic costume de baie. Da’ cum dracu’ vine asta? Costum Înseamnă pantaloni, haină, cămașă albă, cravată și pantofi negri - nu peticele alea colorate din țesătură de plastic ca să se zvânte apa mai repede.” „Te-ai uitat la ele? Cum erau? Care ți-a plăcut? Ți s-a sculat? Hai, bă, ce dracu’, aștepți să ne rugăm de tine?” „Ce-ați vrea și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe de locurile tainice. Era gros cât un butoi și solzii Îi erau cât țiglele de pe casă. Vara, solzii se colorau În verde și albastru, toamna dădeau În galben, iarna nu știa nimeni cum arată, că se băga În străfundul pământului, unde Își avea sălaș. După cum le tot apăreau bucăți de Balaur pe amândouă malurile, verilor nu le fu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]