6,231 matches
-
foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filosofiei este materia cărților următoare: ea se încheie cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gânditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sunt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începând cu cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trebuit să continue să polemizeze cu pelagienii până la sfârșitul vieții sale: moartea a întrerupt scrierea ultimei sale opere care era îndreptată tocmai împotriva lor; înainte de 430, în fiecare an, se poate spune, Augustin a publicat o scriere în care îi combătea pe acești eretici. De aceea, a început să respingă ideile lui Celestius scriind în 412 prima operă pe care i-a trimis-o lui Marcellinus, intitulată Despre pedepsirea și iertarea păcatelor și despre botezul copiilor (De peccatorum meritis et remissione
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, care este un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius ca s-o ducă la Betleem și să continue acolo să-i combată pe pelagieni care fuseseră primiți în mod favorabil în Orient. În acest tratat, intenția lui Augustin este aceea de a găsi o explicație pentru problema originii sufletului care să se poată încadra în concepția sa antipelagiană și în doctrina sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
răspunde și cu două scrisori (n. 214 și 215) care o explică pe cea precedentă; o legătură (chiar dacă mai puțin strânsă) cu aceeași chestiune are și tratatul următor despre Mustrare și har (De correptione et gratia), compus pentru a-i combate pe cei care credeau că, dacă Dumnezeu este cel ce dă omului buna voință și puterea de a săvârși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atâtea ori, atunci păcătoșii nu trebuie dojeniți, trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ital. per il Medioevo 174177, Roma 1987. 2. Marius Mercator Îl întâlnim pentru prima dată într-o scrisoare a lui Augustin trimisă chiar lui Mercator în 418 (nr. 193), în care se spune că acesta compusese un studiu în care combătea pelagianismul și îl supusese atenției lui Augustin; totodată, într-o altă carte, bogată în dovezi culese din Scripturi, îi propusese dezbaterea unor chestiuni referitoare la acea erezie. După unii, această a doua carte ar putea fi identificată cu Memoriul contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ceva mai târziu (430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui Augustin Despre pedepsirea și iertarea păcatelor, combate mai ales negarea păcatului originar, susținută de Iulian, citând mai multe pasaje din cartea acestuia Către Florus. Apoi a mai scris Confutațiunea simbolului de credință la Teodor din Mopsuestia (Refutatio Symboli Theodori Mopsuesteni), pe care Mercator îl acuză de nestorianism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păcatului originar, susținută de Iulian, citând mai multe pasaje din cartea acestuia Către Florus. Apoi a mai scris Confutațiunea simbolului de credință la Teodor din Mopsuestia (Refutatio Symboli Theodori Mopsuesteni), pe care Mercator îl acuză de nestorianism; pentru a-l combate chiar pe Nestorius, a scris Comparația între doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorius (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas apoi la Constantinopol până la moarte, și a publicat un anumit număr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin, cât și Prosperus îl refuzau cu hotărâre. Prosperus va fi cel mai tenace apărător al lui Augustin și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al cincilea. a) Opere în care e combătut semipelagianismul După moartea lui Augustin, Prosperus și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestinus I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Galia prin care aproba pe deplin poziția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții până la începutul secolului al șaselea și a ajuns într-o stare de plâns; totodată, a apărut din nou necesitatea de a combate arianismul care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc, într-adevăr, despre o adevărată campanie de persecuții pusă la cale de vandali. Bibliografie: P.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Atanasie și Arie în timp ce Probus e judecător; Sabellius și Photinus au fost eliminați din text pentru că nu mai prezentau nici un interes. Mai aflăm apoi, din unele indicații furnizate chiar de autor, că Vigiliu scrisese anterior o carte pentru a-l combate pe diaconul Maribad (numele ne face să ne gândim că trebuie să fi fost vorba de un vandal: poate e una și aceeași persoană cu un anume Marivad care se bucura de stima regelui Uneric, așa cum aflăm de la Victor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
persoană cu un anume Marivad care se bucura de stima regelui Uneric, așa cum aflăm de la Victor din Vita); în această operă, Vigiliu expusese adevărata doctrină a Trinității. Tot el ne spune că a mai scris un tratat pentru a-l combate pe Palladius din Raziaria, un episcop arian care combătuse tratatul Despre credință al lui Ambrozie (cf. mai sus, pp. ???-???). Alte opere anonime pe care spațiul nu ne permite să le mai pomenim i-au fost atribuite lui Vigiliu, lucru ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stima regelui Uneric, așa cum aflăm de la Victor din Vita); în această operă, Vigiliu expusese adevărata doctrină a Trinității. Tot el ne spune că a mai scris un tratat pentru a-l combate pe Palladius din Raziaria, un episcop arian care combătuse tratatul Despre credință al lui Ambrozie (cf. mai sus, pp. ???-???). Alte opere anonime pe care spațiul nu ne permite să le mai pomenim i-au fost atribuite lui Vigiliu, lucru ce dovedește prestigiul de care se bucura acest important teolog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viața trupului, nu este încredințată exclusiv intelectului. Cu siguranță, viața contemplativă e mai presus decât viața activă, înțeleasă ca mortificare a pasiunilor. Dar viața contemplativă este și rezultatul modului în care Cassian corectează doctrina pelagiană, răspândită în vremea sa și combătută de Augustin cu alte mijloace și dintr-o perspectivă complet diferită. Cassian refuză în mod explicit doctrina augustiniană a harului, dar, în același timp, refuză și desăvârșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele lui Cassian au fost definite drept
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are semnificația sa în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie care este conformă cu ceea ce propovăduise prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor care au rămas în esență tot păgâne. Nu numai barbarii nu sunt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcea distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgânismul care era simbolul și structura cetății omului. Însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două realități sociale și politice, deși vorbise și el de adevărați și falși creștini. Germanii, barbarii, sunt instrumentul de care se servește Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Galia pentru dezbaterea acelei probleme: e vorba de sinodul de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus vrea să combată în egală măsură atât doctrina predestinării cât și pelagianismul. Într-adevăr, nu puține sunt tezele în privința cărora el are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conforma căreia natura umană ar fi suficientă pentru mântuire; existența păcatului originar pentru ștergerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
semnificația literală și cea spirituală care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sunt puține: ele se referă mai ales la problema încarnării sau combat în mod generic ereziile. În unele este explicat simbolul apostolic, în altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrațiunii catehumenilor. Altele sunt rostite când sunt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Africa intrase sub stăpânirea nemiloasă a vandalilor arieni și totuși acest fapt nu sufocase orice vitalitate intelectuală; mai mult, unii literați mai cunoșteau încă destul de bine cultura clasică și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gândirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele folosirii tiranice a violenței. Stăpânirea vandală s-a sfârșit în 533-534 ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Persoane ale Trinității, a căpătat natură umană; Dumnezeu a creat toate animalele, chiar și pe cele mai neînsemnate. În schimb, s-a pierdut Contra lui Pinta, într-o carte (Adversus Pintam liber unus), adresată unui episcop arian care încercase să combată cărțile lui Fulgențiu Către Trasamundus. Există o contrafacere a acestei scrieri, compusă mai târziu. Nu e sigură autenticitatea Expunerii foarte scurte despre Sfântul Duh, presbiterului Abragila (De Spiritu Sanctu ad Abragylam presbyterum commonitorium parvissimum). Chiar dacă nu este amintit nici în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și scrierilor lui Theodor din Mopsuestia, asupra persoanei lui Theodoret din Cyr și a scrierilor sale contra lui Chiril din Alexandria și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edessa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându-se unui „scolastic” necunoscut pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazându-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce demonstrează tocmai rolul marginal pe care l-au avut în cadrul acestor controverse cei mai mulți scriitori occidentali, cu excepția lui Cassian, a lui Boethius sau Rusticus. Alte scrisori, mai scurte, care nu au deci formă de „carte”, se referă la penitență și combat „semipelagianismul” lui Faustus din Riez; câteva sunt trimise prietenului său, principelui Sigismund, pe care chiar Avitus îl convertise; altele sunt adresate împăratului din Orient, Anastasius I sau regelui francilor, Clovis, ori senatorilor din Roma cu ocazia alegerii papei Symmachus, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre misterul Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit fragmente, ca și un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos), sau Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au parvenit fragmente, ca și un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos), sau Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), adică extrase din operele lui Ambrozie, Augustin și Ieronim privitoare la problema grației și liberului arbitru; a combătut și așa-zisul semipelagianism, atât de răspândit în Galia secolului al cincilea, care a fost condamnat însă la sinodul din Orange în 529, așa cum am spus. Recent, i-a fost atribuită lui Cezar o operă care figura printre cele ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
p. ???), folosește un limbaj simplu presărat cu barbarisme, conform cu auditoriul căruia i se adresa. Aceasta era o modalitate pe care am văzut deja că o practica Cezar de Arles. În 572, conciliul de la Braga scosese în evidență necesitatea de a combate superstițiile care dominau încă satele din regiune (Galicia); mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]