8,012 matches
-
cu cântec am leșinat imediat ce am ieșit pe poartă. Iar la cea de a treia m-am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura activitate prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
foarte bucuroși. În schimb, și-ar pierde mult din valoare. Ar valora exact atât cât tine sau cât mine. Și cred că nu ar ști cu nimic mai mult decât noi, cel puțin în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi păianjenul de pe vaza aia? Se suie pe ceva de șase sute de ani, din India. Nu știu dacă e cu cruce sau văduva neagră, pentru că la cele vii nu mă pricep. Dar vaza știu că valorează cât o casă, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-a mai rămas decât unul, cu toate că au fost făcute două. Dar nici asta nu-i adevărat. N-au fost făcute două. Perechea ăstuia n-a fost decât imaginea lui în oglindă. Sau acesta este imaginea celuilalt. Astea sunt chestii complicate. Dar acuma e deja totuna, a ars în Bizanț. — Și acum valorează mai mult? — Ei bine, nu. Doar jumătate. — Cât stațiunea? — Nici pomeneală. Cât biserica. — Aveți și aur? am îndrăznit să-l întreb eu, pentru că, în materie de avere, cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau dintr-odată câte doi, pentru siguranață, căci drumurile de întoarcere erau tare complicate. S-ar putea să se spargă și știu toți nebunii că un urs lipit nu mai e atât de valoros. Nu ți-e rușine? l-am întrebat, nu din superioritate morală, ci din curiozitate. — Mi-e rușine toată ziua, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Altcineva decât mine vorbea. Bogdan, îl văd, este cutremurat de lipsa mea de judecată, iar răspunsul, îl simt, se apropie și va exploda de pe buzele sale furioase. - Unde să plecăm?! Luca, am de rezolvat o problemă cât se poate de complicată pentru facultate, dacă-ți expun cazul, leșini! Numai calcule, numai nebunii, păi tu știi ce-i aici? Poți tu să-mi rezolvi asta? Îți spun eu, nu! Un evantai de hârtii albe, ordonate asemeni penelor unei păsări, se răspândiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
duceam la cozoroc mâna în mănușa albă. Ne priveam de parcă uciseserăm un copil cu un ceas mai devreme și părea că, prin această privire, ne spuneam totul, înțelegeam totul, părea că orice cuvânt este inutil. În realitate, lucrurile erau mai complicate. Apropiindu-mă de femeie și adresându-i câteva vorbe al căror sens se voia continuarea unei discuții întrerupte cu puțin înainte, trebuia să vorbesc continuu pentru a armoniza sufletele cu senzualitatea pură a privirii noastre de semnal. În întunericul bulevardelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să înainteze vreo doi metri în galerie. Nu ducea minereul prea departe, îl descărca aproape de intrare, singura lui grijă fiind să nu blocheze accesul. Era hotărât ca mai apoi să încerce să-l spele, dar asta era o treabă mai complicată de care nu voia să se apuce imediat. Spera să descopere un filon, iar asta l-ar fi scutit de efortul necesar acestei activități. Iuliu Crișan lucrase ca miner din totdeauna. Nu fusese angajat nicăieri în altă parte decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Profilul psihologic era identic numai până la un anumit punct, mai departe lucrurile se complicau și nu mai putea fi aplicat un șablon. Trebuia să meargă la secție imediat. Dispariția țigănușului era încă o piesă în puzzle-ul și așa destul de complicat al disparițiilor din Baia de Sus. Poate măcar acum Pop va înțelege că lucrurile nu sunt de loc atât de simple cum voia el să creadă. Se întoarse spre Maricel care își făcea de lucru pe lângă el: Spune-mi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am făcut decât să punem în evidență hemoglobina, ceea ce ne indică că petele sunt de sânge și nu de suc de roșii ori altă substanță necunoscută. Pentru a afla dacă sunt de origine umană ori animală, trebuie făcute teste mai complicate. Laboratorul îți stă la dispoziție! Spune numai ce ai nevoie! Aia e, că nu pot. Nu-mi mai amintesc pe de rost procedura, dar știu că nu este de loc simplă și nu o putem face într-un laborator școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mi dau seama dacă adevărul e chiar așa cum ai povestit tu, dar cred că m-ai convins. E chiar așa. Nu-ți mai bate capul cu problemele acestea! Nu le vei schimba nici tu nici eu. Încrengătura e atât de complicată și implicațiile atât de înalte încât e bine să nici nu vorbim despre așa ceva. Mai bine hai să chibzuim cum ne facem noi treburile, poate reușim să ne înfruptăm și noi din cașcaval. Boris îl aprobă tăcut din cap. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moș Calistrat acolo, te-a mai cuprins vreodată frica? Niciodată. Eram convinsă. Zeii te-au acceptat încă de atunci și nu mai era nevoie să te verifice din nou. Așa se petrec lucrurile? Așa cum? Adică, te verifică? E ceva mai complicat. Nici nu știu cum să-ți spun. Nu te verifică, mai degrabă te pun la încercare. E același lucru. Habar n-am, poate că da, poate că nu. Oricine ajunge acolo este cuprins de teama aceea pe care o cunoști. Zeii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dinții, apucă de mijlocul nodului, încercând să-l slăbească. Bineînțeles că nu reuși din prima încercare. Perseveră, până ce simți că nodul cedează. Cred că am reușit, spuse el satisfăcut, unul din capete e desfăcut. Nu trage încă, legătura e destul de complicată. Mai trebuie să văd cum o descâlcim de tot. De dincolo de intrare răzbăteau până la ei zgomote înfundate. Se auzi o ușă trântită și apoi pași apăsați ce se apropiau. Lasă-te din nou la pământ! spuse Cristian în șoaptă. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care ne interesează și pe care o vom relata succint nu prea are tangențe cu doctrina filosofică a lui Ben Hass și oricît ar părea de neînsemnată În sine tot se trag unele Învățăminte, Întrucît este pus În discuție un complicat sistem de valori, căci, dacă vreți, este vorba despre o povestioară moralizatoare. În anul 1892 Ben Haas, care deja purta titulatura de Maestru, va Întîlni În acel cartier rău famat un tînăr care-l va ruga să poarte o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m-aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărîma În bucățele Întreaga orînduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvîntul ori dacă opera e doar umbra cuvîntului, unele citate din Conspirație ne-ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura dobîndită după lectura acestei opere de către virtualii tirani s-ar putea preface Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
împărțiți pe la diferitele trupuri de moșie, ca să fie aproape de pământul muncit de ei: în Slobozia, Știubiana, în lunca Dunavățului, dar nu și în Fruntești. Dacă despre folosirea bisericii ne duce gândul la cea din Filipeni, pentru cimitir situația este mai complicată, deoarece, așa cum am arătat [vezi supra] nu se cunoaște niciun loc unde a fost cimitir în Filipeni. Această chestiune rămâne deocamdată fără răspuns: oamenii bătrâni pe care i-am întrebat despre un cimitir în Filipeni - Slobozia nu-și amintescă nimică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mama a plecat În America de Sud, unde s-a recăsătorit. Cu tatăl lui, după cîte știu, nu vorbea de cînd plecase la Paris. — De ce nu? — Ce știu eu? Oamenii Își complică existența, ca și cînd n-ar fi deja Îndeajuns de complicată. Știți dacă mai trăiește? — Sper că da. Era mai tînăr decît mine, numai că eu ies puțin și de cîțiva ani nu mai citesc anunțurile mortuare, fiindcă toți cunoscuții cad ca muștele și adevărul e că, de fiecare dată, rămîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după cum bine se știe, nu este văzut cu ochi buni în statele democratice și de drept suficient de abile ca să atingă aceleași scopuri fără a trebui să recurgă la mijloace atât de primare, atât de medievale. Tocmai în această situație complicată și-a dovedit ministrul de interne anvergura sa politică și neobișnuita sa flexibilitate tactică și strategică, cine știe dacă nu prevestitoare a unor destine mai înalte. Două au fost hotărârile pe care le-a luat și ambele importante. Prima, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se deschidă larg în calea lor. Cu telefonul mobil în mână, se apucară să trezească toate persoanele influente care considerau că puteau fi smulse din somn fără să reacționeze cu o iritare excesivă, și era foarte posibil ca situația complicată să sfârșească prin a se rezolva în modul cel mai fericit pentru fugarii îngrijorați, dacă n-ar fi fost intransigența feroce a ministrului apărării, care a pus, simplu, piciorul în prag, Fără ordinul meu nu trece nimeni, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l lase zdrobit, stors de sânge și de vlagă, orice lucru care intervenea între el și acea poftă neînțeleasă ce-l îndemna mereu către un țel necunoscut chiar lui. Dacă am reușit cât de cât să redau impresia atât de complicată pe care mi-o făcuse Strikland, nu va părea nesăbuit să spun că-l simțeam deopotrivă prea mare și prea mic pentru iubire. Dar presupun că fiecare om își făurește propria concepție despre pasiune pe baza propriilor sale idiosincrasii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și e pregătită pentru a o duce de pe o zi pe alta, lucruri pe care nu le bănuiai văzând atenția cu care își îngrijea casa și dragostea ei pentru gospodăria chibzuită. Trebuie să fi fost o femeie cu un caracter complicat și era ceva dramatic în contrastul dintre această situație și înfățișarea ei atât de cumsecade. Întâlnirea mi-a stârnit emoții și imaginația îmi lucra febril în timp ce încercam să mă concentrez asupra partidei pe care o jucam. Întotdeauna m-am străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a o savura. De oamenii aceștia te apropii ușor, iar conversația lor este plină de afabilitate. Rareori își dau aere și, dacă le oferi ceva de băut, cu siguranță că le deschizi inima. N-ai nevoie de acțiuni foarte complicate pentru a deveni familiar cu ei, și le poți câștiga nu numai încrederea, ci și gratitudinea dacă le asculți cu atenție discursul. Unii socot conversația cea mai mare plăcere a vieții, dovedind astfel calitatea înaltă a civilizației lor, și cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea până-n tavan pereții erau acoperiți cu o compoziție stranie și foarte complicată. Era indescriptibil de minunată și de misterioasă. Îi tăia pur și simplu respirația. Îi provocă o emoție pe care n-o putea înțelege ori analiza. Simți spaima și încântarea pe care ar fi putut-o avea un muritor la începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poartă care zăvorește o incintă largă cu ziduri înalte și, dincolo de această incintă, un parc, un parc adevărat, cu pomi adevărați și, în spatele acestor pomi care își încrucișează crengile goale, silueta unei clădiri înalte, o casă boierească, un mare și complicat edificiu. Brăchut este cel care îi răspunde, frângându-și mâinile de frig: — Păi, este parcul Castelului... — Un castel..., reluă judecătorul ca și când puțin i-ar fi păsat de el. — Păi da, castelul procurorului. — Ca să vezi, deci aici este..., adăugă judecătorul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întreținută, și singurele cuvinte care se pot încă citi sunt Nu, vei și nimic: „Nu vei... nimic“, și e adevărat că nu a împușcat niciodată nimic. Edmond Gachentard avea niște picioare mari, o bască și un gust supărător pentru aperitivele complicate, ale căror mirosuri se înrudeau cu ale preparatelor farmaceutice. Privind cerul, dădea adesea din cap și devenea dintr-odată meditativ când nori mari și rotunzi pătau cu albul lor un cer de un albastru foarte pur. „Ticăloșii“, spunea în astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o pavană atroce. Gulerul rochiei tinerei fete, puțin desfăcut, lăsa să se vadă pe pielea gâtului o urmă profundă, de un roșu ce se apropia de negru. Procurorul mi-a arătat din ochi pe tavan o lustră de porțelan albastru, complicată, având alături o contragreutate de forma globului terestru, de cupru strălucitor, cu cele cinci continente, mări și oceane, apoi a scos din buzunar o cingătoare subțire de piele împletită, cu motive de margarete și mimoze, pe care a strâns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]