2,825 matches
-
hramul Sfintei Treimi, drumul se bifurcă ducând spre Valea Curciului (cu acces spre acest sat) și spre Răriște, un hotar aflat odinioară în grija răpândanului. Aici se află casele parohiale ortodoxă și fostă greco-catolică. În fața celei dintâi se înălța impunător conacul inginerului Onoriu Tilea, fiul preotului greco-catolic Ioan Tilea. Biserica greco-catolică a fost inclusă, în 1920, pe lista marilor proprietari de pământ, a căror moșii au fost inventariate înaintea punerii în aplicare a legii de expropriere. Deținea în proprietate, la acea
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
anii 1840-1855), frații Mihail și Nicolae Dumba - oameni politici și mari proprietari din Viena (între anii 1855-1900), Irina Dumba - fiica lui Nicolae Dumba (între anii 1900-1910), latifundiarul Gheorghe Negroponte (între anii 1910-1930). Frații Dumba au construit în localitatea Bragadiru un conac -ruinele zidului de împrejmuire există și azi - în anul 1872 o școală cu etaj - nu mai există astăzi - iar în 1898 primăria - azi gradiniță, precum și biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” (înainte existase biserica „Sfânta Adormire”, construită de un anume
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
anul 1872 o școală cu etaj - nu mai există astăzi - iar în 1898 primăria - azi gradiniță, precum și biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” (înainte existase biserica „Sfânta Adormire”, construită de un anume Orbescu înainte de 1800). Gheorghe Negroponte a construit un conac pe locul unde fusese satul Scăești, din care însă nu s-a păstrat nimic. Localitatea Bragadiru s-a mărit considerabil după primul război mondial, prin asimilarea satului Roiba ce se înfiripase în partea sa de sud. Comuna Bragadiru a dat
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
în anul1959(8195 locuitori). Există câteva monumente de interes local și anume: situl arheologic Locul Popilor din sud-vestul comunei conținând ruinele castrului roman de la Reca; ruinele bisericii "Sfânta Treime"(1812); ruinele morii Lapati-Știrbey (prima parte a secolului al XIX-lea); conacul Știrbey (a doua jumătate a secolului al XIX-lea); casa Petre Rădulescu (1891),casa Tache Nuțu - actuala primărie (1900), vechea primărie - actuala poștă (1900), școlile vechi (una de la mijlocul secolului al XIX-lea,cealaltă din 1908), spitalul - actualul cabinet medical
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
din pădurea Bălteni, necesare școlii". Din această cauză, pe 22 februarie 1924, președintele Comitetului de Construcție, învățătorul Ștefan T. Tudusciuc demisionează, luîndu-i locul unul dintre consumatorii de rachiu, Toader Gh. Andrei. După naționalizarea din 1948, școala s-a mutat în conacul ultimului proprietar, Gogu Petrescu, unde se află și astăzi și nu a fost revendicat ci a fost donat definitiv comunei Ștefan cel Mare de către fiica fostului boier. În memoriile (în manuscris) ale preotului C. I. Popovici care a slujit aici
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
2-2,5 km. est de satul Bârzești. Începând cu catagrafiile rusești de la 1772-1773 și 1774, satul apare în toate celelate statistici. În anul 1907 o mare parte din clăcașii acestui sat s-au răsculat împotriva "arendașului evreu" și au devastat conacul și acareturile. Unii dintre săteni au fost arestați, cercetați și condamnați la ani grei de temniță, printre care și Thoader Ion. Faptul că acest sat este vechi se recunoaște, în primul rând, după așezarea lui, relativ departe de actualul drum
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
și acum în arhivele Primăriei Pogana, arată cu exactitate ce avere imensă a lăsat Docan, Academiei Române. Iar lista arată clar că boierul nu a uitat să treacă în actul de donație nimic din ce a deținut, începînd de la pămînturi, case, conace și pînă animalele pe care le avea. Pînă și roadele pămîntului pe care le avea în hambare, precum și o căsuță pentru pindar (paznic), un saivan, grajduri pentru căi, un beci de piatră și closete. „Au fost oameni foarte bogați, care
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
1903 - Școlile): Din anul 1948 și până în anul 1950, de la Școala Bănești au fost transferate clasele V-VII la Școala Stamate. Tot la Stamate, urmau cursurile elevii satelor Bănești, Cotu Dobei, Fântânele. În anul 1950, elevii școlii învață în clădirea conacului boieresc, un local spațios, amenajat în curtea fostului proprietar al moșiei Bănești, baronul Jean Kapri. Din acest an, Școala Bănești devine școala de centru, unde învață elevi din clasele V - VIII din toate satele comunei. În anul 1972 în satul
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
1662 și a avut hramul "Sf. Treime". În anul 1784 familia Gherghel a construit o nouă biserică cu același hram. [4] Boierul Nicolae Istrati a devenit pe la mijlocul secolului al XIX-lea proprietar al moșiei Rotopănești. Acolo și-a construit un conac cu două niveluri, după proiectul unui arhitect vienez. În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavonă. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
familia Gherghel a construit o nouă biserică cu același hram. [4] Boierul Nicolae Istrati a devenit pe la mijlocul secolului al XIX-lea proprietar al moșiei Rotopănești. Acolo și-a construit un conac cu două niveluri, după proiectul unui arhitect vienez. În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavonă. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. [5] Retras la conacul său după Unirea Principatelor, el a
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
după proiectul unui arhitect vienez. În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavonă. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. [5] Retras la conacul său după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
seu, mare postelnicŭ și cavaleriŭ Nicolaŭ Istrati, cu indemnul soçieĭ sale Sevastia, nascuta Ciudínŭ, și a fiuluĭ lor Titu Istrati, pe proprietatea sa Rotopaneștĭ, în annul ereĭ nòstre 1856, în quare Moldova aŭ recapatatŭ privilegiele asseḑĭate de Stefanŭ quellŭ mare." Conacul Nicolae Istrati a fost naționalizat după instaurarea regimului comunist (1948) și transformat în sediul C.A.P. Rotopănești. Etajul clădirii a fost demolat în jurul anului 1955. Astăzi, această clădire este monument istoric. Statuia Moldova plânge, 1856, sat Rotopănești. Nicolae Istrati a
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
posibilitatea să strângă mult aur, iar la un moment dat să ceară Domnului moșia în schimbul aurului de care acesta avea nevoie pentru plata tributului față de Poartă. În acest fel Iamandi Giuvara obține moșia Giuvărăști unde și-a construit și un conac ale cărui ruine au dăinuit până în 1923. Conacul a fost situate pe locul unde se aflau văile satului, loc numit și astăzi "La Curte". Înstărindu-se, Iamandi se ridică la rang de boier și începe să se amestece în politica
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
moment dat să ceară Domnului moșia în schimbul aurului de care acesta avea nevoie pentru plata tributului față de Poartă. În acest fel Iamandi Giuvara obține moșia Giuvărăști unde și-a construit și un conac ale cărui ruine au dăinuit până în 1923. Conacul a fost situate pe locul unde se aflau văile satului, loc numit și astăzi "La Curte". Înstărindu-se, Iamandi se ridică la rang de boier și începe să se amestece în politica cu turcii, fapt ce îl nemulțumește pe Vodă
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
a determinat formarea uni localități ce a purtat o lungă perioadă numele de Poiana Răftivanului. Ulterior, aici s-a stabilit boierul Manu Sterea, care în anii de după cel de-al doilea război mondial, a fost obligat să lase în paragină, conacul boieresc și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă.
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
că cel care întemeiază o localitate să planteze un pom...În secolul 19 hartă topografica realizată de topografi austrieci în timpul războiului Crimeii când Țara Românească a fost ocupată de Austro Ungaria arată satul delimitat astfel Un nucleu situat în jurul unui conac care se află acolo unde se află biseica nouă spre Stroesti până aproape de casă lui Soceanu câteva construcții unde stă acum familia Ursescu de asemenea pe partea dreaptă a pârâului bisericii din islaz până la Cerna ,biserica de lemn pe Valea
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
din islaz până la Cerna ,biserica de lemn pe Valea Bisericii încă există și de asemenea se află o moară la confluenta pârâului bisericii cu Cerna încă se poate observa în zăvoiul din marginea Cernii canalul ce aducea apă la stăvilar...conacul Dragu încă nu există erau construcții acolo unde este casa lui Jean Drăgulescu Boalda și Glod aveau doar câteva construcții destul de rare în schimb cătunul Măgura era destul de bine conturat în zona actualei școli către câmpul Sandei case răzlețe ...Se
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
Hietzing. Până în 1642 se numea "Katterburg". În anul 1569, împăratul Maximilian al II-lea a cumpărat o întinsă luncă inundabilă a râului Wien aflată sub un deal situat între Meidling și Hietzing, în care fostul proprietar construise în 1548 un conac numit "Katterburg". Împăratul a poruncit ca zona să fie împrejmuită și a dispus să se aducă acolo fazani, rațe, cerbi și mistreți, pentru a se organiza acolo vânători de agrement. Într-o parte separată mai mică a zonei, au fost
Palatul Schönbrunn () [Corola-website/Science/296755_a_298084]
-
așezări românești din zonă, oamenii ocupându-se cu agricultura și cu creșterea animalelor. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de „"Mikes"”. În partea de sud a satului pe hartă este marcat amplasamentul unui conac (“Schloß”). Pe teritoriul satului există un izvor cu apă sărată concentrată (“mărătoare”), dovada prezenței în adâncime a unui masiv de sare. Izvorul este captat într-un puț, căptușit cu scânduri groase, nivelul saramurii ajungând la suprafața solului. Satele din jur
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]
-
1366), "Poss. Peterd hungaricalis" (1407), "Magyar Petherd" (1480). Localitate depopulată în jurul anului 1600 (în urma unei invazii militare străine). Repopulată cu locuitori de etnie românească. O însemnată colecție de obiecte romane aduse din castrul Potaissa (Turda) s-a aflat în fostul conac al familiei Ferenc și Anna Lugossy (sec. XVIII) din Petreștii de Jos. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109) satul Petreștii de Jos apare sub numele de "M.Peterd" (""Magyar Peterd""). Următoarele situri arheologice din Petreștii de Jos
Comuna Petreștii de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/300346_a_301675]
-
plaja Dunării ori pescuind, practicând sporturile specifice (volei, tenis, sau fotbal), ori plimbându-se pe cărările liniștite ale pădurii de plopi. 3. Un motel primitor, situat la intrarea în comună, la hotarul cu comuna Salcia, de unde începe județul Mehedinți. 4. Conacul boierului Constantin Druga, fost mare proprietar de pământ în zonă, conac pe care sătenii îl numesc și azi “castelul lui Druga”, datorita stilului arhitectonic al construcției, bogat ornamentată, edificată într-o combinație plăcută, realizată între stilurile gotic și baroc. 5
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
ori plimbându-se pe cărările liniștite ale pădurii de plopi. 3. Un motel primitor, situat la intrarea în comună, la hotarul cu comuna Salcia, de unde începe județul Mehedinți. 4. Conacul boierului Constantin Druga, fost mare proprietar de pământ în zonă, conac pe care sătenii îl numesc și azi “castelul lui Druga”, datorita stilului arhitectonic al construcției, bogat ornamentată, edificată într-o combinație plăcută, realizată între stilurile gotic și baroc. 5. Mănăstirea de la Maglavit, situată la cca 15 km de Cetate, pe
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
școala și "obolul" locuitorilor comunei. În 1944 erau două școli primare în satele Panaghia și Sălcuța iar din 1952 a luat ființă școală de 7 ani care ulterior s-a transformat în învățământ de 8 ani în satul Sălcuța în conacul fostului proprietar Constantin Prejbeanu. Tot în această perioadă s-a organizat și un internat unde până în anul 1960 s-a servit masă și cazarea pentru copii satelor Dalga, Belcin, Calopar, Bazdana, Foișor și Radovan. În aceste condiții, școala internat Sălcuța
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
din Panaghia și se realizează împrejmuirea școlii din Sălcuța. În perioada 1962-1965 s-a realizat electificarea satelor Panaghia și Sălcuța și inclusiv a celor 2 școli oferind astfel condiții mai bune de studiu elevilor. Deși funcționează în clădirea unui vechi conac boieresc construit în 1880 de boierul Constantin Prejbeanu, în perioada 2002-2003 Școală Sălcuța a fost reabilitata prin Programul de reparații capitale finanțat de Bancă Mondială. De asemenea și școala cu clasele I-IV Panaghia a fost reabilitata prin același program
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
îndeplinit funcția de veghe și semnalizare, a făcut legătura între Mănăstirea Bucovăț și Mănăstirea Gura Motrului; semnalele ajungeau și la Șușița (...); cula, fiind înconjurată de văi adânci, avea o poziție strategică.» (AGCul, 140). La intrarea în satul Tatomirești, «au existat conacul și cula de refugiu, veghe și apărare ale lui Dumitru Filișanu. În anul 1926 mai existau temeliile culei cu beciul în stare de ruină, demolate și acestea în anul 1927.» ("ibid"., p. 138). Rezidirea - din 1648 - pe "murus dacicus" (de
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]