25,534 matches
-
auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi astfel de finalități capabile să se impună vieții, cum ar putea viața să le dorească și să se miște către ele, dacă ele îi sunt cu-adevărat străine, dacă ele nu sunt în mod tainic ale sale? Cel care concepe etica drept o disciplină normativă și, astfel, drept o cunoaștere prealabilă acțiunii și dictându-i acesteia legile sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fie astfel, ea nu basculează în nici un moment în neant, ci, sprijinindu-se pe sine într-un anumit fel și extrăgându-și ființa din simțirea sa de sine, ea nu încetează de fapt să fie și să fie viață. Cine concepe viața ca pe un conatus și-o reprezintă sub forma unui efort. Prin aceasta se arată că opera originară a ființei nu este un lucru la a cărui înțelegere să ne putem ridica pornind de la vederea a ceea ce este el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau de a mânca, sau nevoia sexuală, ci în virtutea subiectivității sale care o încarcă de ea însăși până la insuportabilul acestei încărcări. Prejudecățile obișnuite ale gândirii occidentale ne împiedică să înțelegem pe deplin ce se întâmplă în acel moment. Noi nu concepem exercitarea acestei forțe care ia naștere în încercarea de sine a subiectivității, care este condusă, la paroxismul acestei încercări, la declanșarea sa, decât sub forma unei negări a propriei sale condiții ontologice de posibilitate, adică a imanenței sale radicale. Spunem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
excesul său sunt cele care, din cauză că nu sunt asumate de individ, produc succesiunea de reporturi și violența. Răul provine întotdeauna din Bine și nu este un principiu exterior acestuia. Pe de altă parte, și asta în ciuda nosografiei sale admirabile, Janet concepe ierarhia nivelurilor de conduită ca aparținând acelui ceva pe care l-am putea numi natura umană, și chiar ca definind-o. Există o facultate eminentă, inteligența și, dedesubtul ei doar, diversele planuri ale acțiunii, ale sensibilității și ale afectivității. Inteligența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tradițională Universitate / lume să fie abolită și atunci și numai atunci Universitatea devine de fapt un microcosmos; pe de altă parte, având în vedere că acest conținut al lumii tehno-științei devine cel al Universității, ca aceasta din urmă să-și conceapă și să-și desfășoare de acum înainte activitatea "științifică" de cercetare și de învățare ca implicând expulzarea deliberată și sistematică în afara ei a oricărei culturi. Universitatea galileană, aculturală, microcosmică (și chiar, din punct de vedere al culturii, microscopică) nu a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la cuvânt. Istoria sociologizantă nu mai este cea a indivizilor vii, ci a structurilor transcendente sub greutatea cărora aceștia sucombă. Posibilitatea ca un istoric să dobândească o perspectivă mai profundă și mai clară asupra humanitas-ului omului, și aceasta prin repetare, concepând replica existențelor-care-au-fost și a experiențelor lor celor mai nobile, această posibilitate, care făcea din istorie o formă de cultură, nu mai există. Cercetarea exterioară a formelor și a configurațiilor generale înlocuiește încă o dată pătrunderea în taina a ceea ce a fost
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vor avea ce să-și spună a doua zi. Dacă luăm în considerare marile opere ale culturii sub aspectul transmiterii lor și, astfel, ca mijloace de comunicare, trebuie să recunoaștem că situația lor s-a schimbat oarecum: pentru că ele fuseseră concepute în vederea permanenței lor și se înălțau, tocmai, în aceasta, ele se lansau în comunicare de la sine, în virtutea ființei-stabile a lor mereu prezente și oferite cea a templului, a frescei, a cărții -, învestindu-i pe cei care se făceau replica sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adesea tendința opusă, de celebrare a domeniului privat ca domeniu esențial de exprimare și cultivare a identității personale, a libertății și responsabilității 9. Gândirea liberală modernă consideră adesea intervenția statului și reglementările din domeniul public necesare pentru binele comun, dar concepe domeniul privat ca pe unul în care intervenția statului este un amestec nepotrivit în deciziile și relațiile individuale (Allen L. Anita, 2001, p. 104). Revenind la o abordare de tip liberal 10, în termenii drepturilor omului, se disting drepturile asociate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
piața muncii al celor care au în îngrijire minori. În acest sens, pot fi adoptate metode de stimulare a angajatorilor, prin scutiri de impozite pentru angajarea și menținerea în muncă a părinților singuri care-și cresc copiii. Corelat, se pot concepe programe flexibile de muncă, acordarea unor zile libere, la cerere (pentru depășirea unor urgențe familiale), corelarea concediilor cu vacanțele școlare, ajutoare financiare cu prilejul sărbătorilor legale. În sprijinul menținerii veniturilor familiei monoparentale, în limitele susținerii unui trai decent, dacă veniturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copilul soțului mamei 10. Un caz adus în 1994 în fața Comisiei Europene de către B. din Marea Britanie a pus problema cu care se confrunta un bărbat căruia îi era refuzat un test de sânge pentru a stabili paternitatea față de un copil conceput în perioada în care avusese o relație cu mama copilului, aceasta fiind o femeie căsătorită care continua să trăiască cu soțul ei. Refuzul a fost prezentat ca un act discriminatoriu, în care unui tată natural i se refuza dreptul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
custodie, vizite și întreținerea oferită copiilor) se circumscriu dimensiunilor normative ale relațiilor familiale. Căsătoria produce mai multe efecte patrimoniale asupra persoanei decât orice altă relație familială (C.M. Crăciunescu, 2000, p. 3)13. Există două poziții mai importante privind drepturile: prima concepe familia ca pe o entitate unitară, îndreptățită la a fi ocrotită de amestec sau de intervenție din partea statului; a doua atribuie drepturile fiecărui individ, care trebuie protejat de prejudiciile pe care statul le-ar putea ridica în calea opțiunilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o separare a sferei muncii și a celei destinate pentru recreere (S. Rowbotham, 1973). De altfel, timp liber acasă nu există pentru femei, activitatea domestică nu se termină niciodată. Din perspectiva ideologiei comuniste, faptul că familia poate dispărea este de neconceput. În primul rând, este un argument de ordin moral: familia este un cadru ordonat pentru viața intimă a oamenilor, locul unde își refac forțele pentru a se putea antrena mai departe în muncă. Dar, mai ales, este contextul relațional-afectiv în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
libertatea. Scopul care primează este siguranța. Schimbările la scară largă produc anxietate fizică fiindcă au efecte imprevizibile. De adaptat ne adaptăm spontan la schimbările în bine din viața noastră personală. Așa cum am arătat, în viziunea liberală clasică, sfera privată era concepută ca un spațiu al libertății familiale, protejat de amestecul celor din afară, un spațiu al intimității, fără imixtiuni din partea statului sau a opiniei publice. Pe lângă faptul că baza garantării libertăților individuale este susținută prin egalitatea în fața legilor, celelalte tipuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vrut. Arta de a-ți face dușmani A doua zi, Madridul se deșteptă cu incredibila știre. Charles Stuart, puiul leopardului englez, nerăbdător din pricina Încetinelii negocierilor matrimoniale privind-o pe infanta doña María, sora regelui nostru don Filip al IV-lea, concepuse cu prietenul său, Buckingham, acel proiect extraordinar și necugetat de a călători incognito la Madrid ca să-și cunoască viitoarea mireasă, transformând În roman de amor cavaleresc recea combinație diplomatică stătută, care de luni Întregi moțăia prin cancelarii. Nunta prințului anglican
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În ce domenii și în ce măsură? Trebuie el să-și amplifice intervenția sau să o diminueze? Vom încerca să identificăm, în continuare, cîteva răspunsuri. 1.3.1. Rațiunile și rolul intervenției statale 1.3.1.1. Legea lui Wagner Această lege, concepută în secolul al XlX-lea de economistul german, poate fi enunțată astfel: "Într-o lungă perioadă de creștere, cheltuielile publice cresc mai repede decît venitul național". Partea cheltuielilor publice (Stat + colectivități locale + asigurări sociale) în P.I.B. s-a mărit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
raport între cerere (care emană de la cetățeni) și ofertă (care emană de la autorități: Parlament, Guvern și administrații locale). Din aceasta rezultă, într-o democrație, echilibrul soluțiilor. De aceea e foarte important rolul autorităților publice și, în special, al Guvernului, care concepe, desfășoară, pune în aplicare politici publice și al autorităților locale, acolo unde sistemul cunoaște un grad de descentralizare sporit. 2.1. Rolul guvernelor " Nu poți obține ceva fără să dai altceva în schimb, iar beneficiile pe care Statul le procură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dezinteresat și competiția slabă dintre partide, pot conduce ușor la situații de monopol politic, care favorizează deciziile în interesul unor privilegiați și ineficiența lor pentru marele public. Aceleași rezultate le poate avea și accesul redus la informație. c) Legislația este concepută de politicieni, dar aplicarea sa se realizează prin intermediul sistemului birocratic, al funcționarilor. Societățile nu pot funcționa fără birocrație. Întrebarea este cît de eficiente pot fi soluțiile sistemului birocratic? Există, în acest sens, o întreagă teorie a birocrației. Niskanen susține că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un obstacol pentru un curent de gîndire care revendică articularea economiei cu sociologia și cu istoria. Dar aceasta rămîne o miză de înfăptuit. 6.1.2.3. Întoarcerea interesului general Istoria postdecembristă a României ilustrează cît de dificil este de conceput un Stat ca pe un compromis între grupuri sociale antagoniste. Cum spunea fostul președinte al Franței, F. Mitterrand, "majoritatea politică coincide cu majoritatea sociologică". În alți termeni, fiind preluat în fine, pe cale democratică, controlul asupra aparatului de stat, majoritatea cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a electricității, telefonului, transporturilor aeriene sau feroviare, întreprinderile în chestiune pot practica reale politici comerciale, sursă de dinamism intern, fondat pe calitate și venituri crescute. Astfel, diferențierea tarifară, fără a fi un panaceu, se prezintă ca un levier pentru a concepe serviciul public într-o altă manieră. Ideii unui serviciu public echitabil, omogen, i se substituie logica mai multor servicii specifice, centrate pe nevoile particulare ale unei clientele multiple. Aceasta nu împiedică o anumită redistribuire, dar în loc de a fi total opacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de mers, panglica de asfalt se întindea ca o linie ce înțepa orizontul. Automobilistul a cercetat iarăși zarea din care venise. Un deșert cenușiu, peste care era așezat un cer vânăt. Fără pic de nor. Înapoi? Fără busolă, era de neconceput. Orice abatere, cât de mică, de la direcția exactă - și nu s-ar fi putut altfel - ar fi dus, în douăzeci și trei de zile, la o deviere cu urmări imprevizibile. La ceva fatal, poate. Desigur că nu ar mai întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întristat. Știa că o vei întâlni. Iar dacă nu vei izbuti, vei scrie o poveste. Întâlnirea voastră va fi inevitabilă. Te vei apropia de EA rând de rând, literă cu literă. Pentru a evita barierele, vei renunța la punctuație. Vei concepe o ideogramă. Câteva. Totul va fi cuprins într-un singur rând. Ermetic. În care să nu mai pătrundă nimeni; din care să nu mai puteți ieși, să vă prefaceți într-un basm. Lucrurile nu stau prea rău: Femeia cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
natalitatea arată că 16 septembrie este cea mai populară zi de naștere în majoritatea țărilor din Europa. Astfel, luând în calcul perioada de gestație de 40 de săptămâni, rezultă că persoanele care s-au născut pe 16 septembrie au fost concepute pe 11 decembrie, scrie Dailymail.co.uk. Studiul arată că luna decembrie este cea mai populară pentru procreere, 9% dintre copii fiind concepuți în această lună. Totodată, oamenii de știință afirmă că iarna este un anotimp mai fertil decât vara
Ziua de 11 decembrie, cea mai fertilă zi din an by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80557_a_81882]
-
gestație de 40 de săptămâni, rezultă că persoanele care s-au născut pe 16 septembrie au fost concepute pe 11 decembrie, scrie Dailymail.co.uk. Studiul arată că luna decembrie este cea mai populară pentru procreere, 9% dintre copii fiind concepuți în această lună. Totodată, oamenii de știință afirmă că iarna este un anotimp mai fertil decât vara, explicația constând în calitatea materialului seminal care este mai bună când temperaturile sunt mai scăzute.
Ziua de 11 decembrie, cea mai fertilă zi din an by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80557_a_81882]
-
într-o epocă desacralizată, debusolată, meschină în proiecte și grosolană în realizări. Parcă noi toți nu mai meritam ajutorul lui Dumnezeu, deși încă nu se ajunsese la gradul de răutate și ură fără de care azi nici nu-ți mai poți concepe existența. Îmi dau seama că frazele mele sună în urechile generației ce mănâncă Derrida, Deleuze și Foucault pe pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu - nu doar pentru că am citit și eu suficient derrida-deleuze-foucault, cât să
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]