2,979 matches
-
copii în fața ei, o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în mână și un băiat de vreo cinci ani, cu chip maturizat, ce-și ținea sora de mână. Același condei, cu aceeași cerneală, îl însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de la toate guvernările care s-au perindat pe la Palatul Victoria, fie pesedistă fie de altă culoare, șuturi care au culminat cu formidabilul șut, bine țintit, direct în noadă, expediat cu precizie de Guvernarea PDL în iunie 2010 când dintr-un condei li se luau profesorilor toate sporurile și 25% din salariu, deci peste 40% din câștigurile bănești și așa destul de firave. Știind foarte bine că profesorul acesta nu e un „terchea- berchea” oarecare ci un tip inteligent, instruit și „doxat” cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ordinari. Ei sunt cei care spun toată ziua că e dictatură în țara asta, nu-i așa? Păi de când e lumea în dictatură, nu huiduie nimeni că dă de dracu’. Nu-i așa domnilor, că a adus-o bine din condei „musiu” Lăzăroiu? De fapt dacă citim printre rânduri, cam ne dăm seama ce a vrut să spună el. Că toți oamenii de pe cuprinsul acestei țări sunt foarte mulțumiți de actuala stare de lucruri, că președintele împreună cu guvernul, sunt cele mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu după multă vreme se dezminte, ceea ce este altceva decât a minți (amintiți-vă numai cum prin martie anul trecut spunea că nu sunt probleme, că sunt bani de salarii și pensii iar în iunie, hârști, a tăiat dintr-un condei până la 60% din veniturile salariale ale bugetarilor). Deci de ce ați mai pleca, dacă am ieșit din criză? Dacă nu ați plecat, atunci când criza rău ne apăsa, Băsescu hăhăia și Bocul salarii tăia, de ce să plecați tocmai acum, când chiar onor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Gina Pistol, înainte! Trebuie să o spun odată, clar, eu nu am dorit, nu doresc și nici nu vreau să fac ziaristică. Dacă pentru scrierile acestea ale mele am mai folosit uneori cuvântul articol, cred că mi-a cam fugit condeiul aiurea fiindcă este evident că tot ce scriu eu, nu se poate numi nici pe departe așa ceva, fiindcă nici nu se compară ceea ce scriu eu, cu ceea ce produce „măiestria” jurnaliștilor de la gazete. Eu îngân în scris un fel de monolog
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mare sau ulcea Să duc apă pentru pâine Celui pe-a vieții vâlcea. 11 iunie 2004 AȘA A FOST, AȘA VA FI „Toate-n viață rămân baltă” - Visuri, fapte și idei - Când iese ultima haltă Cât ai trage c-un condei. Viața are multe haine, Dar ’n-a lumii prisacă, Pe furiș, direct ori tainc Ea, moartea, ne dezbracă. De Dumnezeu și moartea ta N-ai unde a te-ascunde Oricât de mult ai căuta, Oriunde ai pătrunde. Așa a fost
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
pe neașteptate s-a retras din viața politică, a părăsit cu totul îndeletnicirile cărturărești, a întrerupt redactarea marii istorii a Portugaliei pe care o începuse și s-a ascuns la o fermă, singuratic, fără să mai pună vreodată mâna pe condei și ocupîndu-se exclusiv cu agricultura, vreme de zece ani, până la moarte. Este impresionantă și vorbitoare această totală întoarcere la pământ a lui Herculano. Am putea descifra în ea nu numai dezgustul omului cinstit față de viața publică detestabilă dar mai ales
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie..." (Raul Brandîo). Își petrecea serile într-o farmacie, și lumea spunea că-și prepară veninurile. Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alcătuiască o cultură temeinică, atât în științele teologice cât și în cele profane. Salazar a fost întotdeauna omul cu lecturi puține dar bine mistuite. Na citit multe cărți, dar le-a ales cu mare grijă și le-a citit cu condeiul în mână, meditând asupra fiecărei pagini. Este probabil că, încă din ultimii ani de seminar, Oliveira s-a simțit atras de problemele sociale și mai ales de problema educației. A citit atunci cărțile feluriților autori străini mult discutați. Astfel începe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
copii în fața ei, o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în mână și un băiat de vreo cinci ani, cu chip maturizat, ce-și ținea sora de mână. Același condei, cu aceeași cerneală, îl însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cărui fine resorturi sufletești pot fi descoperite numai din lectura acestor pagini, care cuprind fapte necunoscute chiar de mulți dintre prietenii lui Ibrăileanu." Duminică 31 iulie 1911 Încep să-ți scriu câteva lucruri de altădată, așa cum mi-or veni sub condei, fără nici un plan și fără nici o pretenție. Cele mai vechi lucruri, de care mi-aduc aminte, sunt casa de la Roman, unde am stat până la vârsta de 5 ani, și familia câtă stătea în acea casă. S-a întîmplat să mă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sau filozofică (I. Al. Brătescu-Voinești), ci de nuda confesiune, aproape necontrolată, resimțită ca o necesitate a autoanalizei. Mai mult un jurnal intim, prin însuși modul de compunere: "Încep să-ți scriu câteva lucruri de altădată, așa cum mi-or veni sub condei, fără nici un plan și fără nici o pretenție". Amintirile sunt, de fapt, pentru G. Ibrăileanu, "o muzică ce vine de undeva de dincolo de orizont". Paradoxal, această optică implică un timp al viitorului, amintirile fiind o previziune a vieții, și nu un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dragoste care nu va fi niciodată satisfăcută de priceperea mea și care, prin urmare, crede că-i protejează pe protagoniști împiedicându-mi priceperea să-și exercite funcțiunea. E ca și cum (ca să mă exprim figurat) un autor ar avea o scăpare de condei și această greșeală ar deveni conștientă de sine însăși. Poate că nici nu e vorba de o eroare, ci, într-un sens mult mai înalt, de o parte esențială a întregii expuneri. Și atunci e ca și cum greșeala se revoltă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În cumpănă. În inima ei, teama și Îndoiala Își Înfipseseră din nou colții. Cuvintele babulei Îi reveniră-n minte... Dar mâna sa dreaptă se mișca independentă parcă de voința ei. Cu uimire, femeia văzu cu semnătura ei, frumos adusă din condei, strălucește deasupra celorlalte Înscrisuri pe hrisov. - Sigur e doar un ordin de deplasare? Întrebă cu inima Îndoită. - Păi, ce altceva să fie? spuse oaspetele pe un ton ușor ironic, presărând peste scrisul ei cenușa pe care o purta cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În viață sau n-a mai rămas nimic decât o iluzie de viață?“ Și știu acum că omenirea pune semnul morții asupra unora. Împotriva lor se Închide o ușă. Shula și cu mine am fost În această categorie ștearsă din condei. Dacă se Întâmplă totuși să trăiești, faptul că ai fost lăsat pe dinafară te lasă cu idiosincrazii. Nemții au Încercat să mă omoare. Apoi și polonezii au tras În mine. Muream dacă nu era domnul Cieslakiewicz. El a fost acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fost lăsat pe dinafară te lasă cu idiosincrazii. Nemții au Încercat să mă omoare. Apoi și polonezii au tras În mine. Muream dacă nu era domnul Cieslakiewicz. El a fost acel singur om pentru care nu am fost șters din condei. Deschizându-mi mormântul, m-a lăsat să trăiesc. Experiențele de acest fel deformează. Vă cer iertare pentru diformitate. — Dar nu sunteți diform. — Sunt de bună seamă diform. Și obsedat. Vedeți că tot timpul vorbesc de joc de teatru, originalitate, individualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să apară În programul lor de asasinate. Această duritate față de fumurile stângace, față de gluma proastă a ceea ce suntem, pe care toți o simțim. Grandoarea imaginară a insectelor. Și de altfel, ușa fusese Închisă În fața acestor evrei; aparțineau categoriei șterse din condei. Această teatralitate a Regelui Rumkowski evident Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege. Naziștilor le plăcea asta. Aveau o predilecție pentru asemenea farse cu asasinate gen Ubu Roi. Se jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apropie! Mă-ntreb...cu ce s-o șterg? Dar merge oare? S-aleg o altă foaie albă? S-aleg? Nu pot, sunt toate sub zăvoare... S-o folosesc pe asta veche? Să fug de ea ca de o streche? Înmoi condeiul înciudată, M-apuc să scriu unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși de scris, Să-mi ostoiesc amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-mă din tine, Noi nu ne-am fost cât am fi vrut să fim, Nici n-am știut câte acuma știm, Dar încă nu-i târziu și... iarna vine... Insomniac E lungă noaptea, tristă fară tine, Iar eu insomniac printre condeie, Atâtea pagini cu poeme pline Și chipul tău, un ciob dintr-o idee, Sclipind când raza oarbă de iubire Îl află în povestea dispărută În care m-am visat o clipă mire, Dar tu erai mireasă nenăscută. E lungă noaptea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și novatori, în stil, dar și în conținut. În Andaluzia, de asemenea, gândirea era înfloritoare, iar roadele ei erau cărțile care, copiate cu răbdare, circulau printre cărturari din China până în Extremul Occident. După care a urmat uscăciunea spiritului și a condeiului. Pentru a se apăra împotriva francilor, ideilor și obiceiurilor lor, au făcut din Tradiție o citadelă în care s-au ferecat, Granada nemaidând decât imitatori lipsiți de talent și de cutezanță. Abu-Khamr se plângea de acest lucru, însă Astaghfirullah se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest oraș. Monosilab de toamnă Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând și animal Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut : Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut, Loc. În van peste foi, singur, un condei Frec. Lampa plânge... anii tăi, anii mei Trec. Să mă las pe pat, ochii să-i închid, Pot. În curând, încet va cădea în vid Tot. O, va fi cândva altfel natural, Bis. Toamna sună-n geam frunze de metal
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
întâlniri la care nu venea. Mă simțeam umilit, dar îmi trecea repede. Eu eram cel care vindea, care îl rugam să cumpere. Eram cerșetorul. Și dacă ai mândrie când cerșești... Sunt baliverne literare cu demnitatea celor decăzuți, înfrânți. Exerciții de condei pentru romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe stradă cu aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
printre crăpăturile străzilor. Am grăbit pasul și, douăzeci de minute mai tîrziu, fațada universității se ridică asemenea unei corăbii vopsite În ocru și ancorate În noapte. Portarul de la Facultatea de Litere citea, În ghereta lui, din scrierile celor mai influente condeie ale Spaniei din acel moment, În ediția de seară a jurnalului Lumea sportivă. Studenți nu prea se mai puteau zări prin clădire. Ecoul pașilor mei mă Însoți pe coridoarele și galeriile ce duceau spre claustru, unde două luminițe gălbui abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut prea bine ieși de sub condeiul lui Julián Carax. Casa fusese clădită În 1899 de firma de arhitecți Naulí, Martorell i Bergadá sub auspiciile unui prosper și extragavant financiar catalan pe nume Salvador Jausá, care nu locuise acolo decît un an de zile. Potentatul, orfan de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]