5,238 matches
-
parțială a agriculturii, dându-se țăranilor dreptul de a lua în arendă pământuri cu contracte pe cincizeci de ani, suscită neîncredere și are puține efecte. Pentru a recâștiga susținerea populației, Gorbaciov mărește numărul concesiilor: în martie 1990, este abolit rolul conducător al PCUS și este restabilită proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Dar, dacă abandonează postul de secretar general al partidului și, în martie 1990, este ales președinte al URSS, Gorbaciov este atacat atât de conservatori, cât și de liberali: după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a cărui unealtă va fi „mișcarea de mase” impulsionată de partid, și care va viza atingerea nivelului economic al Statelor Unite în zece ani. Lansarea și intensificarea Marelui Salt în momentul acela, proiectul fundamental al Marelui Salt răspundea, în ochii grupului conducător* unei triple raționalități: el urma să regleze criza socială și politică provocată de semieșecul cooperativelor, să accelereze o dezvoltare economică care părea prea lentă și să afirme independența modelului ideologic și economic al Chinei în raport cu URSS*. în vară, statisticile o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mult de 1.500.000 de victime. Astăzi, Marea Teroare apare în istoria URSS și a comunismului ca un episod central al totalitarismului de mare intensitate care a fost repetat în modalități diferite și de alte regimuri comuniste. GRUP CONDUCĂTOR îN INIMA PUTERII în regimurile comuniste, locul puterii supreme este deosebit de opac și se concentrează în sânul unui grup conducător a cărui funcționare a fost în mare parte ocultată până la începutul anilor 1990, mai ales până la deschiderea arhivelor fostei URSS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
episod central al totalitarismului de mare intensitate care a fost repetat în modalități diferite și de alte regimuri comuniste. GRUP CONDUCĂTOR îN INIMA PUTERII în regimurile comuniste, locul puterii supreme este deosebit de opac și se concentrează în sânul unui grup conducător a cărui funcționare a fost în mare parte ocultată până la începutul anilor 1990, mai ales până la deschiderea arhivelor fostei URSS și a mai multor foste democrații populare - chiar dacă ea rămâne în continuare foarte secretă în Coreea de Nord, în Cuba și în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin* -, îi revine sarcina de „a lua hotărârile urgente”. El este asistat de Biroul Organizatoric, însărcinat cu afacerile curente. Aceste organisme sunt considerate a fi instanțe executive ale Comitetului Central; dar, foarte curând, Biroul Politic este cel care devine organul conducător, Comitetului Central nerămânându-i decât să ratifice hotărârile luate de un cerc restrâns de lideri. Din 1918-1919, sovietele sunt plasate sub controlul Partidului Bolșevic care-i desemnează pe responsabilii lor de la toate nivelurile, astfel încât din „sovietic” regimului nu-i mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterea aparatului intern de partid. La cel de-al XI-lea Congres, în martie 1922, Lenin îl propulsează pe Stalin în postul de secretar general al Comitetului Central; acesta devine stăpânul aparatului și singurul prezent în toate cele patru organisme conducătoare: Biroul Politic, Biroul Organizatoric, Secretariatul Comitetului Central și Comisia de Control. Puterea sub Stalin Din 1922 până în 1926, Stalin manevrează cu abilitate pentru a face din Secretariat centrul administrației partidului, putându-și astfel numi oameni în posturile de decizie - secretari
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spânzurat în 1949, la fel ca Laszlo Rajk, ministrul Afacerilor Externe al Ungariei comuniste, în septembrie 1949, sau Rudolf Slansky, secretar general al PC cehoslovac, în 1952. în sferele înalte ale comunismului ajuns la putere, longevitatea nu-i grozavă. Grupul conducător în partidele comuniste de opoziție în partidele comuniste care nu sunt la putere, funcționarea e mai puțin haotică. într-adevăr, la sfârșitul anilor 1920, Stalin s-a preocupat ca în fruntea fiecăruia să fie desemnat un secretar general care-i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
formidabilă longevitate în fruntea partidului: francezii Maurice Thorez (1930-1964) și Georges Marchais (1972-1994), portughezul Alvare Cunhal (1961-1992), italianul Palmiro Togliatti (1927-1964), englezul Harry Pollitt (1929-1956), spaniolul Santiago Carrillo (1960-1982) sau suedezul Sven Linderot (1929-1951). După moartea lui Stalin Funcționarea grupului conducător stalinian este instabilă; ea nu ține (și în aceasta constă și slăbiciunea sa fundamentală) decât de puterea personală: nu există un mecanism de succesiune și nici o adevărată legimitate; cel mai puternic se impune dar se teme permanent pentru puterea sa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Beria; dar el însuși va fi răsturnat de la putere printr-o revoluție de palat, și succesorul său, Brejnev, va face uz de niște intrigi întortocheate pentru a se pune la adăpost de o soartă asemănătoare. începând din anii 1970, conducătorii comuniști la putere, conștienți de această fragilitate, vor să amâne cât mai mult posibil momentul succesiunii. Birourile Politice ajung să semene cu niște cămine de bătrâni, abandonarea terorii în sânul partidului, după 1956 în URSS și după 1976 în China
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cămine de bătrâni, abandonarea terorii în sânul partidului, după 1956 în URSS și după 1976 în China, condamnând până la urmă sistemul. în democrațiile populare, popoarele au fost cele care, înțelegând că URSS nu va mai interveni militar, au răsturnat grupurile conducătoare de la putere și regimurile odată cu ele. în URSS, sfârșitul grupului conducător a fost rezultatul unei lupte prost gestionate între clanul „federal” în frunte cu Mihail Gorbaciov* și clanul birocrației rusești pe cale de a se naște, și care-l susținea pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS și după 1976 în China, condamnând până la urmă sistemul. în democrațiile populare, popoarele au fost cele care, înțelegând că URSS nu va mai interveni militar, au răsturnat grupurile conducătoare de la putere și regimurile odată cu ele. în URSS, sfârșitul grupului conducător a fost rezultatul unei lupte prost gestionate între clanul „federal” în frunte cu Mihail Gorbaciov* și clanul birocrației rusești pe cale de a se naște, și care-l susținea pe Boris Elțîn. Grupul conducător deținând totalitatea legitimității în regimul comunist, implozia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regimurile odată cu ele. în URSS, sfârșitul grupului conducător a fost rezultatul unei lupte prost gestionate între clanul „federal” în frunte cu Mihail Gorbaciov* și clanul birocrației rusești pe cale de a se naște, și care-l susținea pe Boris Elțîn. Grupul conducător deținând totalitatea legitimității în regimul comunist, implozia lui a antrenat-o și pe aceea a URSS înseși. în China, sub conducerea foarte experimentatului Deng Xiaoping*, grupul conducător a reușit să-și păstreze unitatea și să gestioneze trecerea de la totalitarism la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe cale de a se naște, și care-l susținea pe Boris Elțîn. Grupul conducător deținând totalitatea legitimității în regimul comunist, implozia lui a antrenat-o și pe aceea a URSS înseși. în China, sub conducerea foarte experimentatului Deng Xiaoping*, grupul conducător a reușit să-și păstreze unitatea și să gestioneze trecerea de la totalitarism la autoritarism. în Coreea de Nord* și în Cuba*, grupul conducător rămâne sub controlul strict al liderului charismatic și menține un regim de înaltă sau de mică intensitate totalitară. Cât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui a antrenat-o și pe aceea a URSS înseși. în China, sub conducerea foarte experimentatului Deng Xiaoping*, grupul conducător a reușit să-și păstreze unitatea și să gestioneze trecerea de la totalitarism la autoritarism. în Coreea de Nord* și în Cuba*, grupul conducător rămâne sub controlul strict al liderului charismatic și menține un regim de înaltă sau de mică intensitate totalitară. Cât despre partidele comuniste din țările democratice, ele sunt acum obligate să aplice normele democratice până și în funcționarea lor internă. GHERILĂ
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu societățile est-europene și pe ajutorarea candidaților la emigrare. Crearea postului de radio Europa Liberă, răspândiri masive de manifeste, infiltrarea grupurilor de exilați care au reușit să treacă dincolo de „cortina de fier” sunt principalele elemente ale acestui dispozitiv despre care conducătorii sovietici află datorită rețelelor lor de informații, îndeosebi în Marea Britanie. Descoperirea de către SUA a amplorii spionajului* sovietic transformă lupta împotriva comunismului într-o ofensivă contra „dușmanului din interior”, în timpul campaniei declanșate de senatorul McCarthy între 1950 și 1954. La rândul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideocrații”. Totuși, după Greșa făcută de anul 1956 și apoi de înăbușirea primăverii de la Praga*, după apariția și afirmarea disidenților* și a foștilor*, ideologia și-a pierdut mult din influența ei. începând cu anii 1970, societățile, și chiar și grupurile conducătoare* însele, nemaicrezând în ea, abia dacă s-au mai prefăcut că-i respectă riturile. INDUSTRIALIZARE MITUL PRODUCTIVIST Industrializarea a fost una din principalele preocupări ale partidelor comuniste aflate la putere care încercau să facă din ea pivotul organizării centralizate a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
luci-va-ntotdeauna Al înfrățirii soare sfânt! Refren INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ UN PARTID COMUNIST MONDIAL Simbol al proiectului mondial al lui Lenin și al solidarității muncitorești și revoluționare internaționale, Internaționala comunistă (IC) a devenit în decursul anilor un instrument în mâinile conducătorilor sovietici, care le-a permis să intervină în întreaga lume prin intermediul partidelor comuniste, simple secții naționale ale IC, și formării, între 1920 și 1939, a unei generații de cadre comuniste staliniste care a asigurat, până în anii 1970, stabilitatea mișcării în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primelor linii ale lumii capitaliste, îndeosebi în China*, cu Gomindanul lui Cian Kai-și. în paralel, din 1924 până în 1928, IC trece la bolșevizarea diferitelor PC, care trebuie să impună disciplina față de Moscova și în același timp să selecționeze încet-încet grupuri conducătoare* susceptibile de a aplica în mod eficient politica IC. Ceea ce nu este chiar simplu, în măsura în care luptele interne din PCUS - dintre Stalin, Troțki, Zinoviev și alții - se repercutează în sânul IC și până și în secțiile naționale. Totuși, eșecul social-democrației din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un cuib de spioni, atât la nivelul nucleului său central, cât și în partidele comuniste. în vara anului 1938, hotărârea de dizolvare a PC polonez simbolizează generalizarea represiunii, care duce la execuția a zeci de membri ai Kominternului, inclusiv a conducătorilor ei staliniști - Piatnițki, Bîla Kun, Knorin - și a mii de comuniști refugiați în URSS. De la pactele germano-sovietice la întoarcerea la antifascism După semnarea pactului Ribbentrop - Molotov, pe 23 august 1939, și după declanșarea războiului, Stalin efectuează un viraj radical în raport cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
între națiuni; ceea ce înseamnă de fapt recunoașterea acestui statut și pentru ei. Pe 21 martie 1917, guvernul provizoriu proclamă emanciparea evreilor, decizie confirmată de puterea bolșevică pe 15 noiembrie 1917, în „Declarația drepturilor popoarelor din Rusia”. Participarea evreilor la grupul conducător* exprimă această integrare politică în 1925-1926; din cei 104 membri și membri supleanți ai Comitetului Central al PCUS 11 sunt evrei - printre care Kaganovici, Kamenev, Radek, Sokolnikov, Troțki* și Zinoviev. Dar această suprareprezentare - evreii reprezintă doar 2% din populația sovietică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
procesului intentat CEA, ținut cu ușile închise, treispreceze inculpați sunt condamnați la moarte și executați pe 12 august 1952. Pe 13 ianuarie 1953, Pravda face publică afacerea numită „complotul halatelor albe”: medici evrei, sunt acuzați de a fi otrăvit doi conducători sovietici: pe șcerbakov, în 1945, și pe Jdanov în 1948. Moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, pune brusc capăt unei extraordinare dezlănțuiri de șovinism. „Medicii sabotori” sunt eliberați și repuși în funcții. Dar va trebui să se aștepte anul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să facă din țara sa o insuliță de relativă prosperitate, dar practica o politică autoritară și-i supunea represiunilor pe opozanții regimului monarhic. O parte a comuniștilor cambodgieni declanșează în jungă o luptă armată*, sprijinită și de PC vietnamez. Grupul conducător* este constituit din intelectuali formați în Franța, atât în universități, cât și în rândurile PCF*: Pol Pot - pseudonimul lui Saloth Sar sau „fratele nr. 1” -, tehnician radio, Ieng Sary, economist și apoi profesor, Khien Sampan, jurist și economist, Hou Youn
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de prim-secretar al orațului apoi al regiunii Moscova, înainte de a fi promovat în Biroul Politic, în 1938. Devenit unul din locotenenții preferați ai lui Stalin , numit secretar al Comitetului Central în martie 1939, el este acum membru al grupului conducător* și va fi, din 1938 până în 1947 și, din nou, din decembrie 1947 până în decembrie 1949, prim-secretar al partidului în Ucraina. Ia parte la epurările* din anii 1934-1937, apoi la Marea Teroare* - mai întâi la Moscova, apoi în Ucraina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de influență fac necesară instituirea unui mecanism de control în Europa. Conferința inaugurală reunește în secret șapte partide-stat - URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, România și Ungaria - și două partide din opoziție - PCF* și PCI*. Raportul orientativ, prezentat de unul din conducătorii sovietici ai momentului, Andrei Jdanov, descrie o situație de ireversibilă confruntare între două blocuri: pe de o parte, „lagărul” imperialist, avându-i în frunte pe americani, întruchipând capitalismul și războiul, aspirând la distrugerea URSS și a democrațiilor populare*; pe de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asupra Europei eliberate” prevedea „instalarea unor guverne provizorii în care să fie reprezentate toate elementele democratice ale populației și care vor trebui să constituie cât mai rapid posibil, prin alegeri libere, guverne corespunzând voinței populare”. Or, așa cum le spune Stalin conducătorilor iugoslavi la două luni după Ialta, „Acest război nu seamănă cu cele din trecut; cine ocupă un teritoriu își impune acolo propriul său sistem social”. și prezența Armatei Roșii este cea care a impus sistemul sovietic în Europa Răsăriteană. Dacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]