3,948 matches
-
tău. Cînd o iei în brațe e ca și cînd te-ai afunda într-o canapea mare. — Dar din descrierea ta nu pare atrăgătoare. — June Babana e cea mai atractivă fată pe care o cunosc. Te excită și e și confortabilă. Invit-o la serata dansantă a anului trei. Thaw și-o aminti pe June Haig. Era o fată posacă și nici pe departe atît de solidă pe cît pretindea Coulter, dar nu trecuse anul doi și era poreclită June babana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
consolare. Slujba s-a terminat și el a coborît la mașini împreună cu tatăl lui, pastorul și încă alți cîțiva. Mașinile erau Rolls-Royce-uri negre, cu motoare silențioase și, în timp ce goneau pe străzile suburbiei de nord, se uita pe fereastră simțindu-se confortabil și privilegiat. Era o zi cenușie, deasupra Glasgow-ului se coborîse o pleoapă de cer cenușiu și din ea bura subțire. Au ajuns la cimitirul municipal, atît de precis situat la marginea orașului, că pe trei laturi era înconjurat de cîmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau patru bărbați în jurul unei mese, iar unul spunea în dialectul Midland: Da, dar ce nu înțeleg eu e... — Ați putea să ne scuzați? îi zise un altul lui Thaw pe un ton repezit. Thaw se așeză pe un scaun confortabil și spuse: — Desigur. Vă rog, continuați. Eu aștept doar. Atunci, ați dori să așteptați afară? îl invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd ușa. Thaw se așeză pe canapeaua lipită de zidul coridorului, simțindu-se jignit. Se gîndi că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
politețe. — Cu tot sindicatul pe cap? Te-ar fi spînzurat. Poți să rîzi, Duncan, dar imaginea ducelui m-a dat peste cap trei săptămîni. Nu mi-am revenit încă. De ce să se bucure el de-o dușcă într-un tren confortabil, în timp ce eu... ah! exclamă Coulter dezgustat. E de-ajuns ca să te-apuci să dai o spargere la bancă. în ultima vreme m-am tot gîndit cum ar fi să spargi o bancă. Dac-aș avea o șansă cît de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în ciuda dosarului lui prost. Refuză să meargă din cauza climei. — Vreau soare, zise Lanark cu obstinație. — Provan crezi că ți se potrivește? întrebă Wilkins. — Nu știu nimic despre Provan. — E un centru industrial înconjurat de terenuri agricole, dar la o distanță confortabilă de munți și mare. Clima e blîndă și umedă, cu o medie de douăsprezece ore de soare pe zi. Locuitorii vorbesc un fel de engleză. Da, vom merge acolo bucuroși. — Provan nu vrea să-l ia. A fost primul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era prea ostenit să spună asta. Se întinse lîngă ea. Ea îl mîngîie pe păr și aproape că adormi, cînd simți ceva ciudat și se ridică. — Rima! Asfaltul e crăpat! E acoperit cu mușchi!“ — îmi ziceam eu că e mai confortabil ca de obicei. El se uită neliniștit în jur, și prin ceață văzu ceva care-l scoase din starea de oboseală. O creatură întunecată, cocoșată și fără cap, de aproape un metru și jumătate, cu multe picioare, stătea nemișcată în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mic și absurd. — Te-am făcut să te simți absurd? Mă bucur. Sînt încîntată. Tu mă faci să mă simt mică tot timpul. N-ai ținut niciodată seama de sentimentele mele, niciodată. Ne-ai tîrît aici, dintr-un loc absolut confortabil pentru că nu-ți plăcea mîncarea, și la ce-a servit? Mîncăm aceeași mîncare. Ai rîs cînd ți-am dăruit un fiu, și tu nici măcar nu-i poți da o casă. Te folosești de mine tot-tot timpul, și ești atît plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și am ajutat-o doar să iasă din încurcăturile pe care nu le-ar fi avut dacă ar fi fost cu altcineva. Nu am decît o nevastă și un copil. Trebuie să le ofer o casă, o casă sigură și confortabilă.“ Ca și cum ar fi fost un răspuns la gîndurile lui, un autobuzpe care era desenată o mamă cu copilul ei, traversă un colț al pieței. Peste desen era scris cu litere mari CASA îNSEAMNĂ BANI. TIMPUL îNSEAMNĂ BANI. CUMPĂRAȚI TIMP PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i așa? Lanark scutură capul nerăbdător și zise: — Am familie de hrănit. Ce-mi puteți oferi? — Credit. Membri personalului nostru primesc un card de credit Quantum. E mai util decît banii. Mi-aș putea permite să închiriez o casă confortabilă pentru trei persoane? — Foarte ușor. Poți chiar să-ți cumperi una. Energia pentru a o plăti se scade din viitorul tău. — Atunci, sînt încîntat să lucrez aici. Ar trebui să vă explic de ce anume vă veți ocupa. — Nu-i cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avem nevoie de un spațiu ca ăsta. — Spune-mi un lucru, zise Macfee beligerant. Cît te plătesc aici? Suficient să-mi cumpăr propria casă. — Dar de ce te plătesc? — Cred că angajează mulți oameni educați pentru a le oferi o viață confortabilă, zise Lanark. Și pentru că se tem că am fi periculoși dacă n-am avea loc de muncă. — Al naibii de frumos! zise Macfee. — Cinstit, domnule, camera aia pe care o părăsești pare foarte, foarte drăguță. Unde ziceați că e? Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și un costum cu vestă din tweed gri-deschis, și pantofi negri minunat lustruiți; apoi se retrase în toaletă, se ușură într-o oală de noapte din plastic instalată în vasul de WC și trăi sentimentul confortabil că altcineva o va goli. Deasupra chiuvetei blocate era o oglindă, iar un dulăpior cu o ușă din oglindă era agățat de peretele opus. Deplasînd ușa, reuși să se vadă în profil. Jack îi răsese barba și-i potrivise mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voie să-ți explic de ce povestea trebuie să ia o asemenea turnură. Poți mînca în timp ce vorbesc îsînt sigur că îți e foame) și după aceea îmi poți spune cum să fiu mai bun. Scaunul de lîngă pat era mic, dar confortabil. Lîngă el apăruse o masă cu farfurii acoperite pe o tavă. Lanark se simțea mai degrabă epuizat decît înfometat, dar după ce stătu o vreme, dădu la o parte șervetul din curiozitate. Sub el era un bol cu supă roșie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vacii... Lanark stătea întins pe pernele de la nivelul cel mai de jos. Cineva îi scosese pantofii și tălpile lui explorau delicat părțile moi ale unui trup îmbrăcat în mătase. Obrazul se odihnea pe un altul, iar fiecare mînă se sprijinea confortabil între niște șolduri acoperite cu pînză, iar altcineva îi mîngîia gîtul. Sunetele galeriei și orchestrei erau stinse și depărtate, dar auzea conversația a doi bărbați care avea loc deasupra capului său. — E plăcut să vezi cum se unesc femeile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark se așeză, se sprijini de el și amîndoi priviră îndelung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cabinele de examen vacante din secția "G". Ușa abia se închise cu un clinchet ușor în spatele său, că o voce din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii. ― Gilbert Gosseyn ― șopti Gosseyn. Se făcu tăcere, câteva tuburi de culoare roșie intensă clipiră, apoi: ― Pentru moment ― zise Mașina cu un ton neutru ― accept acest nume. Gosseyn se așeză mai confortabil în fotoliu. Privirea îi ardea sub influenta nerăbdării. Se simți în pragul revelației și zise: ― Îmi cunoașteți numele adevărat? Urmă o nouă tăcere. Gosseyn avu timpul să se gândească la această mașină, care ― chiar în acel moment ― purta pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse confortabil pe patul unuia din cele mai bune apartamente ale transportorului. După aproximativ o oră, o cheie se învârti în broască. Repede, Gosseyn se acordă pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cabinele de examen vacante din secția "G". Ușa abia se închise cu un clinchet ușor în spatele său, că o voce din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii. ― Gilbert Gosseyn ― șopti Gosseyn. Se făcu tăcere, câteva tuburi de culoare roșie intensă clipiră, apoi: ― Pentru moment ― zise Mașina cu un ton neutru ― accept acest nume. Gosseyn se așeză mai confortabil în fotoliu. Privirea îi ardea sub influenta nerăbdării. Se simți în pragul revelației și zise: ― Îmi cunoașteți numele adevărat? Urmă o nouă tăcere. Gosseyn avu timpul să se gândească la această mașină, care ― chiar în acel moment ― purta pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la alta se putea ajunge urcând niște trepte. Diferitele comenzi puteau fi acționate fie de jos, fie de pe scaune mobile propulsate electric. Partea cea mai joasă a încăperii era amenajată ca o sală de cursuri, cu vreo sută de fotolii confortabile, îndeajuns de mari pentru niște oameni îmbrăcați în costume spațiale. Vreo două duzini de oameni astfel îmbrăcați se și instalaseră în fotolii. Grosvenor se așeză la rându-i, fără zgomot. Peste câteva clipe, Morton și căpitanul Leeth își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era cuprins de o emoție extraordinară. Gândul la fată trecu pe planul al doilea. Se urcă înfrigurat la bord. Nu se mai gândi la Lucy până când avionul nu rulă pe pista de decolare. Se lăsă pe spate în scaunul acela confortabil și se întrebă: "Ce fel de persoană era această fată de la magazinul de arme? Unde locuia? Care era viața ca membră a unei organizații aproape rebele?"... Pe un scaun situat pe culoarul dintre fotolii, am la vreo trei metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prin ea într-un coridor îngust, numai un pic mai lat decât trupul ei. Ștergea mereu pereții cu umerii și avea un sentiment tulburător de claustrare, o senzație clară că se află într-un spațiu prea strimt pentru a fi confortabil. Și nu era vorba numai de o senzație fizică. Aceasta se afla și în mintea ei, legată de teama de spații închise, într-un fel asociată cu toate lucrurile necunoscute care i se puteau întâmplă unei persoane aflată în imposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]