4,975 matches
-
lungul timpului s-au conturat două poziții. În perioada inițială (Mischel, 1968; 1969), specificitatea comportamentală a îmbrăcat o formă absolută, situaționiștii, ignorând total rolul variabilelor persoană și corespunzător exagerându-l pe cel al variabilelor situaționale în încercarea de explicare a consistenței comportamentale. Unii autori au fost tentați să accepte că inconsistența cross-situațională este înrădăcinată în natura personalității. Pe această direcție, cei cu orientare situaționistă (Bandura, 1969; Mischel, 1968) au avansat câteva explicații, considerând că stabilitatea temporală, confirmată frecvent în detrimentul celei cross-situaționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
aceluiași context. Ca atare, contingențele obiective nu au nici o forță, atâta vreme cât nu-și păstrează caracterul invariant-temporal și în planul perceptiv. Ulterior, Mischel (1973) a revenit, introducând chiar o teorie social-cognitivă a personalității, în care variabilele persoană erau reintroduse în problematica consistenței. La fel a procedat și Bandura (1983), care, datorită acestor considerații, a propus o teorie a învățării sociale renovată, introducându-se noi variabile cognitive cu rol moderator. De pildă, valorile și scopurile personale, expectanțele pe termen lung etc. puteau fi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
au scos conștiința din psihologie pe ușa din față, au reintrodus-o pe ușa din dos” (apud Zlate, 2000). După anii ’80, deși specificitatea nu a fost abandonată din explicația personalității, considerându-se că „este mult mai economic să explicăm consistența ei prin aspecte de specificitate” (Mischel & Peake; 1982, 1983), ea a fost adusă tot mai mult (Mischel & Shoda, 1995) - chiar de către cei care inițial se declaraseră situaționiști - spre o formulă de interacționism dinamic, confundându-se practic cu conceptul de coerență
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
1982, 1983), ea a fost adusă tot mai mult (Mischel & Shoda, 1995) - chiar de către cei care inițial se declaraseră situaționiști - spre o formulă de interacționism dinamic, confundându-se practic cu conceptul de coerență propus de acest model. 5. Forme de consistență Sarah E. Hampson (1982) arată că întotdeauna când se vorbește despre consistență comportamentală implicit se face referire la minimum două momente de timp. Pentru a evita orice neclaritate legată de forma (tipul) de consistență avută în vedere, cercetătorul ar trebui
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
chiar de către cei care inițial se declaraseră situaționiști - spre o formulă de interacționism dinamic, confundându-se practic cu conceptul de coerență propus de acest model. 5. Forme de consistență Sarah E. Hampson (1982) arată că întotdeauna când se vorbește despre consistență comportamentală implicit se face referire la minimum două momente de timp. Pentru a evita orice neclaritate legată de forma (tipul) de consistență avută în vedere, cercetătorul ar trebui să specifice în analiza efectuată, în privința trăsăturii de interes, dacă aceasta este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de acest model. 5. Forme de consistență Sarah E. Hampson (1982) arată că întotdeauna când se vorbește despre consistență comportamentală implicit se face referire la minimum două momente de timp. Pentru a evita orice neclaritate legată de forma (tipul) de consistență avută în vedere, cercetătorul ar trebui să specifice în analiza efectuată, în privința trăsăturii de interes, dacă aceasta este surprinsă prin unul și același comportament (identitate) sau prin intermediul unor comportamente diferite. Același lucru ar trebui specificat și în privința contextului situațional în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de tip 2 × 2 având ca intrări variabila comportament (identic vs. diferit) și variabila situație (identică vs. diferită) (vezi tabelul 2). Comportament Situație identică diferită identic Tip A Tip B diferit Tip C Tip D Tabelul 2. Patru tipuri de consistență (sursa: S.E. Hampson The construction of Personality: An Introduction, Routledge & Kegan Paul, London, 1982) Din combinația celor două variabile, fiecare cu câte două submodalități, rezultă patru forme/tipuri de consistență comportamentală. Deoarece în măsurarea oricăreia dintre cele patru forme de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
diferit Tip C Tip D Tabelul 2. Patru tipuri de consistență (sursa: S.E. Hampson The construction of Personality: An Introduction, Routledge & Kegan Paul, London, 1982) Din combinația celor două variabile, fiecare cu câte două submodalități, rezultă patru forme/tipuri de consistență comportamentală. Deoarece în măsurarea oricăreia dintre cele patru forme de consistență sunt luate în considerare (implicit sau explicit) minimum două momente temporale distincte, s-ar putea obiecta că atât comportamentele, cât și situațiile s-ar modifica într-o anumită măsură
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
sursa: S.E. Hampson The construction of Personality: An Introduction, Routledge & Kegan Paul, London, 1982) Din combinația celor două variabile, fiecare cu câte două submodalități, rezultă patru forme/tipuri de consistență comportamentală. Deoarece în măsurarea oricăreia dintre cele patru forme de consistență sunt luate în considerare (implicit sau explicit) minimum două momente temporale distincte, s-ar putea obiecta că atât comportamentele, cât și situațiile s-ar modifica într-o anumită măsură în trecerea de la un moment la altul, nemaiputându-se vorbi de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
măsură în trecerea de la un moment la altul, nemaiputându-se vorbi de identitate absolută. De aceea, trebuie specificat faptul că în cercetarea psihologică identitatea fiecăruia dintre cei doi termeni corespunde unei accepțiuni relative, suficiente pentru anumite demersuri de măsurare a consistenței personalității, lipsa de identitate absolută față de sine a acestora fiind o evidență logică. Tipul A de consistență a personalității este cel mai bine ilustrat de situația aplicării unei măsurători repetate/test-retest. De pildă, atunci când aceleiași persoane îi aplicăm o scală
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
specificat faptul că în cercetarea psihologică identitatea fiecăruia dintre cei doi termeni corespunde unei accepțiuni relative, suficiente pentru anumite demersuri de măsurare a consistenței personalității, lipsa de identitate absolută față de sine a acestora fiind o evidență logică. Tipul A de consistență a personalității este cel mai bine ilustrat de situația aplicării unei măsurători repetate/test-retest. De pildă, atunci când aceleiași persoane îi aplicăm o scală de extraversie, în aceleași condiții, la interval de șase luni obținem o măsură a consistenței de tip
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
A de consistență a personalității este cel mai bine ilustrat de situația aplicării unei măsurători repetate/test-retest. De pildă, atunci când aceleiași persoane îi aplicăm o scală de extraversie, în aceleași condiții, la interval de șase luni obținem o măsură a consistenței de tip A, întrucât același comportament (răspunsul la scala de extraversie) este comparat cu sine, în exact aceeași situație (laboratorul experimental), la un anumit interval de timp considerat. Tipul B de consistență presupune că unul și același comportament este comparat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
interval de șase luni obținem o măsură a consistenței de tip A, întrucât același comportament (răspunsul la scala de extraversie) este comparat cu sine, în exact aceeași situație (laboratorul experimental), la un anumit interval de timp considerat. Tipul B de consistență presupune că unul și același comportament este comparat în două situații diferite. De pildă, atunci când investigăm conștiinciozitatea cu care un angajat își efectuează sarcinile de serviciu în prezența șefului și după plecarea acestuia din birou (sau, și mai bine, în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
comparat în două situații diferite. De pildă, atunci când investigăm conștiinciozitatea cu care un angajat își efectuează sarcinile de serviciu în prezența șefului și după plecarea acestuia din birou (sau, și mai bine, în concediu), obținem o astfel de formă a consistenței întrucât comportamentul de comparat rămâne același, ceea ce se schimbă fiind doar situația. Dacă indiferent de situație (șeful este prezent sau absent) angajatul respectiv își respectă și exercită la fel de mult atribuțiile prescrise, atunci avem dovada unei forme de consistență de tip
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
formă a consistenței întrucât comportamentul de comparat rămâne același, ceea ce se schimbă fiind doar situația. Dacă indiferent de situație (șeful este prezent sau absent) angajatul respectiv își respectă și exercită la fel de mult atribuțiile prescrise, atunci avem dovada unei forme de consistență de tip B a personalității sale. Următoarele două tipuri de consistență pot să pară, la prima vedere, puțin contradictorii. Schema tipului C de consistență conduce firesc la întrebarea: cum putem vorbi de consistență comportamentală din moment ce în una și aceeași situație
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
schimbă fiind doar situația. Dacă indiferent de situație (șeful este prezent sau absent) angajatul respectiv își respectă și exercită la fel de mult atribuțiile prescrise, atunci avem dovada unei forme de consistență de tip B a personalității sale. Următoarele două tipuri de consistență pot să pară, la prima vedere, puțin contradictorii. Schema tipului C de consistență conduce firesc la întrebarea: cum putem vorbi de consistență comportamentală din moment ce în una și aceeași situație apar comportamente diferite? Tipul D de consistență contrariază și mai mult
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
angajatul respectiv își respectă și exercită la fel de mult atribuțiile prescrise, atunci avem dovada unei forme de consistență de tip B a personalității sale. Următoarele două tipuri de consistență pot să pară, la prima vedere, puțin contradictorii. Schema tipului C de consistență conduce firesc la întrebarea: cum putem vorbi de consistență comportamentală din moment ce în una și aceeași situație apar comportamente diferite? Tipul D de consistență contrariază și mai mult, întrucât de data aceasta atât situația, cât și comportamentul se schimbă între cele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prescrise, atunci avem dovada unei forme de consistență de tip B a personalității sale. Următoarele două tipuri de consistență pot să pară, la prima vedere, puțin contradictorii. Schema tipului C de consistență conduce firesc la întrebarea: cum putem vorbi de consistență comportamentală din moment ce în una și aceeași situație apar comportamente diferite? Tipul D de consistență contrariază și mai mult, întrucât de data aceasta atât situația, cât și comportamentul se schimbă între cele două momente ale analizei. Rezolvarea contradicției aparente se sprijină
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Următoarele două tipuri de consistență pot să pară, la prima vedere, puțin contradictorii. Schema tipului C de consistență conduce firesc la întrebarea: cum putem vorbi de consistență comportamentală din moment ce în una și aceeași situație apar comportamente diferite? Tipul D de consistență contrariază și mai mult, întrucât de data aceasta atât situația, cât și comportamentul se schimbă între cele două momente ale analizei. Rezolvarea contradicției aparente se sprijină pe modelarea factorială a structurilor de personalitate. Se știe că fiecare factor subsumează un
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ulterior de către un alt comportament complementar, circumscris însă aceleiași clase factoriale, fie că situația considerată rămâne identică (tipul C), fie că aceasta se modifică (tipul D). În consecință, ceea ce trebuie remarcat este faptul că înțelegerea tipului C și D de consistență necesită efectuarea unei analize duble, care să permită cercetătorului trecerea de la aparență (indicii comportamentali obiectiv determinabili) la esență - acei factori subiacenți (inferabili științific, frecvent în baza unor tehnici de analiză factorială). Tipul C de consistență poate fi ilustrat foarte bine
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
tipului C și D de consistență necesită efectuarea unei analize duble, care să permită cercetătorului trecerea de la aparență (indicii comportamentali obiectiv determinabili) la esență - acei factori subiacenți (inferabili științific, frecvent în baza unor tehnici de analiză factorială). Tipul C de consistență poate fi ilustrat foarte bine de situația unui examen (eventual constând într-o evaluare parțială și una finală) în cazul unei persoane cu trăsătura nevrotism accentuată . Persoana tipic nevrotică, care se va manifesta prin anxietate marcantă la examenul parțial, este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
relativi sau funcționali, situația rămâne identică). În acest exemplu, deși „la suprafață” referenții comportamentali enumerați ar sugera aparent o serie de caracteristici diferite, factorul nevrotism ca structură subiacentă lor ar putea explica identitatea acestor indicatori comportamentali. Se constată că pentru consistența de tip C, coordonata temporală poate fi uneori comprimată până la simultaneitatea apariției celor două momente, întrucât, în măsura în care situația conține triggeri puternici, evidențele comportamentale multiple, eterogene ale unui anumit factor de personalitate pot fi descărcate instantaneu. Tipul D de consistență constituie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pentru consistența de tip C, coordonata temporală poate fi uneori comprimată până la simultaneitatea apariției celor două momente, întrucât, în măsura în care situația conține triggeri puternici, evidențele comportamentale multiple, eterogene ale unui anumit factor de personalitate pot fi descărcate instantaneu. Tipul D de consistență constituie de fapt esența demersurilor de validare predictivă, extrem de importante în acreditarea ca disciplină științifică a psihologiei personalității. De pildă, dacă un cercetător aplică unui eșantion de persoane un chestionar privind altruismul, el va obține pentru fiecare dintre acestea un
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
la variabila predictor cu cele obținute la ambele criterii (în exemplul de față aplicându-se mai facil o regresie multiplă), în măsura în care între acestea apare o bună relație de asociere, cercetătorul va putea conchide că personalitatea dispune de o astfel de consistență. Așa cum se știe, această schemă logică reprezintă regula sau strategia de bază utilizată atât pentru validarea predictivă a celor mai multe instrumente psihodiagnostice destinate măsurării personalității, cât și pentru efectuarea demersurilor predictive privind evoluția personalității studiate prin prisma anumitor criterii. Cu toate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prisma anumitor criterii. Cu toate acestea, unii cercetători (Lamiell, 1981; Lamiell & Trierweiler, 1986) au atras atenția asupra viciilor metodologice implicate de această schemă logică, demonstrând, că strategia este nu doar eronată ci și extrem de riscantă în practica de verificare a consistenței personalității. Din prezentarea celor patru tipuri de consistență comportamentală emerge faptul că, în cazul oricăreia dintre acestea, în demersurile sale, cercetătorul invocă, mai mult sau mai puțin explicit, subiacența unor factori de personalitate fără de care consistența personalității n-ar putea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]