1,915 matches
-
stigmatizat menționat înainte de secolul XIII, cănd descrierea lui Iisus în punea accentul pe umanitatea să. În cartea sa "Hospitality and Pain," teologul creștin afirmă: „ Iubirea în Hristos... este credința atât de puternică și de adâncă încât duce la întruparea și contemplarea individuală a patimilor Lui”. Teza să este că stigmatele apar în urma unei excepționale devoțiuni religioase și dorințe a sfinților de a se asocia ei înșiși cu suferințele lui Mesia. Sfanțul Francisc de Assisi este primul stigmatizat pe care istoria creștinismului
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
de la elementul pe care îl consideră cel mai important pentru a putea valoriza operele prezente în muzee: lumina. Lumina devine astfel elementul fundamental pentru a înțelege și a face înțelese aceste opere, încadrându-le într-un spațiu neutru, ideal pentru contemplare. Carlo Scarpa avea o uimitoare capacitate de a înțelege contextul arhitectonic preexistent, iar acest punct de forța este dovedit de toate operele sale de restaurare, prin care a creat un dialog între arhitectura antică și cea modernă. Printre operele de
Carlo Scarpa () [Corola-website/Science/325645_a_326974]
-
întregul sistem. Operînd la perfecție cu mijloacele de expresie specifice graficii de carte - fie linia, textura, pata tonală și coloristică, ritmul statica și dinamica, cît și cu materiale: acuarela, tempera, guașa, graficianul creează lumi pline de farmec ce predispun la contemplare, meditație și ascendență spirituală. "Constantin Spînu (doctor în studiul artelor)". Vasile Movileanu are felul lui personal de a interpreta textele literare, iar rezultatul acestor interpretări este inegalabila grafică de carte, în care surprindem bucuria de a trăi, atmosfera de basm
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
2013, cântăreața a fost forțată să ia o pauză de 6 luni, în timpul acesta studiind literatura și muzica cu Haus Of Gâgă. Această etapă i-a permis revizuirea și sporirea direcției ei creative, recunoscând că este un meticulos „proces de contemplare”. „Applause” a fost scris și produs de Gâgă și DJ White Shadow împreună cu Nick Monson și Dino Zisis în timpul unui drum pentru turneul Born This Way Ball din 2012. Alți compozitori precum Martin Bresso, Nicolas Mercier, Julien Arias și William
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
Koneswaram), el însuși descriindu-se ca "Gonardiya" de-a lungul vieții sale. Tratatul "Yoga Sutra" a devenit popular în lume datorită preceptelor referitoare la practicarea de Raja Yoga și la baza filozofică a acestei practici. În tradiția hindusă, yoga presupune contemplarea interioară, un sistem al meditației și al eticii. Deși lui Patañjali i s-au atribuit cele două lucrări, "Yoga Sutra" și "Mahabhashya", au existat numeroase dezbateri privind veridicitatea acestei teorii. Cele două tratate au fost atribuite pentru prima oară aceluiași
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
posibil. Leon a revenit cu "Chronographia" lui Theofan, "Antichitățile iudaice" ale lui Iosephus Flavius, "De Prodigiis" a lui Titus Livius, scrieri ale lui Pseudo-Dionisie Areopagitul și "Historia Alexandri Magni". După moartea Teodorei, Ioan s-a îndeletnicit cu lectura și teoretizarea, contemplarea și chiar traducerea în latină a diferite texte.
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
golurile finale" ale dezvoltării cum ar fi descoperirea sensului vieții sau trăirea unei vieți fericite. Michel Foucault descrie în cartea sa "Care of the Self" Technicile "epimelia" folosite în Roma și Grecia antică, tehnici care includeau dieta, sportul, abstinența sexuală, contemplarea, rugăciunea și spovedania — unele dintre ele fiind practicate și de creștinism. În yoga, originară din India, aproximativ acum 3000 de ani, tehnicile de dezvoltare personală includeau meditația, respirația ritmică, tehnici de stretching și posturi. Wushu și T'ai chi ch
Dezvoltare personală () [Corola-website/Science/327127_a_328456]
-
o funcție sau o valoare magico-religioasă”, iar în contextul cultural actual, „sub formele ei radical desacralizate, cultura occidentală camuflează semnificații magico-religioase, pe care (cu excepția câtorva poeți și artiști) contemporanii nu le bănuiesc”. În concepția sa, arta este o cale de contemplare a sacrului prin care se încearcă înțelegerea esențelor și a elementelor primordiale ale vieții, iar teatrul devine un „spectacol sacru” ce are datoria să reactualizeze miturile clasice. Nuvela se folosește de elementele teatrului absurdului pentru a exprima ideea de experiență
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
și cultura acestei civilizații, pe adevărații intelectuali. Pseudo-intelectualii erau întruchipați de personaje înstărite, în timp ce intelectualii proveneau din medii umile. De-a lungul întregii sale cariere literare Ahmed Midhat a cochetat cu mai multe tipuri de romane, cum ar fi: naturalist- Contemplare „Müșahedat” (1884), biografic- Voltaire la 20 de ani „Voltaire yirmi yașında” (1884), fie urmând modelul lui Jules Verne și elaborând romanul de anticipație intitulat Curiozitățile universului Acaib-i âlem (1882). Cele mai reușite rămân însă romanele de aventuri: Hasan marinarul, Hüseyin
Ahmed Midhat Efendi () [Corola-website/Science/330910_a_332239]
-
care se află o statuie albă a lui Kim Il-sung înconjurată de lumini roșii. De-a lungul culoarului se află coloane marmură în arcada. Vizitatorii primesc indicații să oprească la o linie galbenă pe podea iar după câteva momente de contemplare, intră într-o altă cameră. Aici, primesc un dispozitiv de mici dimensiuni cu difuzor care rulează o narațiune a mâhnirii poporului nord-coreean din ziua în care a murit Kim Il-sung. Cameră conține busturi din bronz cu oameni care jelesc. În
Palatul Soarelui Kumsusan () [Corola-website/Science/330194_a_331523]
-
Vieții Infinite . Ea este de asemenea asociată cu Niō , gardienii templelor din Japonia . În sūtra Shurangama , este povestit cum Mahasthamaprapta a câștigat iluminarea prin practicile de recitare a sutrelor și prin credința deplină în ajutorul lui Buddha Amida . În sūtra Contemplarea , Mahasthamaprapta este asociată cu luna , în timp ce Avalokiteśvara este asociată cu soarele .
Mahasthamaprapta () [Corola-website/Science/330287_a_331616]
-
definită, mai târziu, de femeile egiptene care se rănesc cu cuțitul la vederea frumuseții lui Iosif. În cazul soției lui ’Aziz , această dragoste este văzută ca o forță incontrolabilă și irezistibilă care copleșește natura umană. Această forță este generată de contemplarea absolută și frumusețe divină care apare într-o formă particulară (o alta ființă umană). Oarecum, soția lui "’Aziz" îl imită pe Dumnezeu, descris în faimosul hadith ca fiind „frumos ” și “iubitor de dragoste” . În tradiția sufită, soția lui "’Aziz" este
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
Unele figuri sunt mai mult decât niște nume, sau subiecte de mici povestiri; în timp ce altele sunt „pictate” cu o mai mare comlexitate, mult mai intens. Poveștile despre femei prezintă o bogată colecție de istorie sacră precum și un exemplu paradigmatic pentru contemplarea și ghidarea musulmană. Exemplele din Coran ( în funcție de diverse aspecte) sunt precum niște „modele”, entități simbolice ce reprezintă experiența omului dar, sunt și un sem în ceea ce privește modelarea viitoarei realități a omului; funcțiile lor simbolice au fost de „model a...” și de
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
XI), Risala al-Qiyân (Epistola sclavelor cântărețe) de Al-Ğaḥīẓ (780 -869). Este demn de menționat faptul că iubirea este un sentiment aflat în strânsă legătură cu organul inimii. În tradiția islamică, inima (qalb) reprezintă nu organul afectivității, ci pe acela al contemplării și al vieții spirituale. Inima reflectă spiritul, căci în psihologia musulmană inima sugerează gândurile cele mai ascunse, cele mai secrete, cele mai autentice, baza însăși a naturii intelectuale a omului”. Totul concură către o cunoaștere de sine, determinată de o
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
odinioară nu a mai fost regăsit peste ani. Sadoveanu prezintă câteva expediții la pescuit: o partidă de pescuit cu undița în apropiere de podul de fier de pe râul Prut, în compania lui moș Pilescu (căpitan pensionar din Iași), prilej de contemplare a frumuseții naturii și de visare la prinderea „împăratului peștilor”; două vizite efectuate în anii 1923-1924 la conacul cuconului Costache Lăbușcă din Comana, continuate cu pescuirea de crapi cu năvodul în bălțile Prutului și terminate cu ospețe îmbelșugate; o întâmplare
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Analizând opera literară sadoveniană, Pompiliu Constantinescu consideră că „acele neuitate meditații poetice, scoase din contemplarea lumii bălților și din viața peștilor, acele dialoguri tainice, adânci, cu natura primordială și eternă (d. Sadoveanu e un peizajist variat, ci un poet care-și înscrie sentimentele în peizaje diverse), ne pun în contact cu un lirism de semnificație
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
către divinitate, proces văzut în același timp ca o revărsare a iubirii lui Dumnezeu. Creatorul însuși se identifică cu lumea creată, întrucât creația nu este decât oglinda în care divinitatea se reflectă precum lumina, cunoașterea desăvârșită devenind astfel posibilă prin contemplarea imaginii reflectate. Noțiunea de "waḥdat al-wuğūd" a primit însă interpretări variate: fie se afirma că nimic în afara lui Dumnezeu nu este real, fie era susținută o doctrină panteistă. De asemenea, era luată în considerare distincția făcută de filosofi între Existența
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
tonalitatea Mi major și implică trei teme contrastante. Prima dintre ele, la viori, este plasată în începutul Simfoniei, fără nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și oboi. Discursul muzical care se amplifică din ce în ce mai tare ajunge treptat, pornind de la starea inițială de contemplare, la într-o stare care ispiră contrariul
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și oboi. Discursul muzical care se amplifică din ce în ce mai tare ajunge treptat, pornind de la starea inițială de contemplare, la într-o stare care ispiră contrariul: agitația și teroarea. În contrast cu cele două teme se dezvoltă o temă cu caracter militar de la instrumentele de suflat din alamă, care face referire pentru prima dată la lucrarea "Fanfare for The Common Man
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
o pauză de 6 luni, în timpul acesta studiind literatura și muzica cu Haus Of Gâgă, în plus față de distribuirea unor ”cadouri creative”. Această etapă i-a permis revizuirea și sporirea direcției ei creative, recunoscând că este un meticulos ”proces de contemplare”. ”Trebuie să privesc mult în munca mea pentru a face ceva bun”, adăugând că în analizarea ideilor ei, a primit ”acel sentiment minunat” care i-a spus ”asta e!”. În plus, față de Interscope notificând mass-media cu privirie la lansările pentru
Artpop () [Corola-website/Science/331226_a_332555]
-
Str. Köteles Sámuel nr.1. Galeria permanentă Nagy Imre s-a redeschis într-un spațiu nou în anul 2001 după ce ființase în incinta Bibliotecii Teleki în perioada 1959 - 1986. Astfel publicului iubitor de valori spirituale autentice i se oferă posibilitatea contemplării unui univers artistic evocator de energii interioare. O experiență trăită dincolo de convenții avea să-și pună puternic amprenta asupra personalității maestrului Nagy Imre. Claustrarea sa în intimitatea satului natal Jigodin, din zona Harghitei, refuzând tentațiile unei vieți urbane, va aduce
Galeria de Artă „Nagy Imre” () [Corola-website/Science/331358_a_332687]
-
ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și consistentă în ceea ce privește rima și metrica, iar pe de altă parte vagă, în mișcare și
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
tine însuți și că nu-L vei atinge prin tine însuți, ci Îl vei atinge prin El” Aceasta anihilare începe cu practica renunțării ("") și continuă cu retragerea din societate, concentrarea intensivă asupra devoțiunii ("") și pomenirea ("") lui Dumnezeu, sinceritatea ("") și respectiv contemplarea (""); contemplarea produce "". Acest tip de „luptă cu sens” recreează experiența încercării ("bala"), ceea ce este un element cheie în scrierile lui Junaid. Aceasta face ca ca adepții să intre în starea de "fana". Junaid împarte această stare în trei părți : Toate
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
însuți și că nu-L vei atinge prin tine însuți, ci Îl vei atinge prin El” Aceasta anihilare începe cu practica renunțării ("") și continuă cu retragerea din societate, concentrarea intensivă asupra devoțiunii ("") și pomenirea ("") lui Dumnezeu, sinceritatea ("") și respectiv contemplarea (""); contemplarea produce "". Acest tip de „luptă cu sens” recreează experiența încercării ("bala"), ceea ce este un element cheie în scrierile lui Junaid. Aceasta face ca ca adepții să intre în starea de "fana". Junaid împarte această stare în trei părți : Toate aceste
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]