73,689 matches
-
a petalelor să-i amintească de plecarea lui. Firește, nu analogia dintre despărțire și flori ofilite îi atrage atenția lui Gass, ci felul în care izbutește Rilke să tranforme o floare anume în motiv universal, veșnic interpretabil altfel în funcție contextul liric: trandafirul-moarte, tradafirul-simbol falic, trandafirul-ochi, trandafirul-singurătate, trandafirul-univers. În treacăt, Gass sugerează că s-ar putea scrie o biografie a lui Rilke pornind de la cîteva teme lirice: trandafirul, marioneta, inorogul, fîntîna. E păcat că nu o face el însuși. A citi
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
românești: Ileana Pintilie, Timișoara, Ruxandra Balaci , București, Alexandru Lungu și Liviana Dan, Sibiu, Judit Angel și Adriana Pantazi, Arad, Aurel Chiriac, Oradea etc. Recenta expoziție a lui Onisim Colta se organizează la Muzeul de Artă din Arad tocmai în acest context al relaxării legăturilor dintre instituția muzeală și arta contemporană și ea confirmă, implicit, legitimitatea acestui nou raport. Însă, dincolo de faptul anecdotic că artistul se află în plină activitate, că nu a împlinit nici măcar cincizeci de ani și că este una
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
unui tipar de simplă juxtapunere: "polițistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează și mai mult cu contextul (impresia de nefiresc e accentuată și de o extindere semantică, cuvîntul referindu-se, în cazul respectiv, la preferința vorbitorului pentru o marcă de țigări). Uzul actual, tot mai intens, a impus și crearea unui feminin, neînregistrat de dicționare: fană, cu
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
pe cît de generală, pe atît de direct tratată. Care este soarta culturii, a vechilor valori, în epoca postindustrială sau postculturală, cum îi place lui Mircea Braga s-o numească, urmîndu-l pe George Steiner. Cum se poate adapta cultura noului context creat de revoluția informațională? etc. Iată doar cîteva întrebări devenite deja locuri comune în discursul oricărui intelectual. Foarte interesantă este maniera în care răspunde Mircea Braga unor astfel de vagi provocări, tocite de retorica modernă. Fiecare mic eseu este o
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și al unei puteri de devoțiune aproape mistice. Urmărită pas cu pas, în sine, în contextul imediat și în istorie, fără nici un fel de emfază și cu toate instrumentele unei narativități de care nu este străină și o pedagogie exact înțeleasă, personalitatea lui Paul Klee se decupează, din cartea D-nei Hasan, ca o realitate vie și
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
C. Rogozanu Noua carte a lui Alexandru Sever, Inventarul obsesiilor circulare, exploatează din plin ambiguitățile genului diaristic. Deși nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, o principală "obsesie circulară" a Inventarului este condiția notației izolate, fără alt context decît vîrsta autorului (atît spirituală cît și biologică). Iată justificarea din "Argument": "Ab originae, deci, nu un instrument de lucru trebuia să fie acest Inventar, ci mai degrabă un Memento mori. Și așa a și fost din capul locului: un
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
Cioran o reduce în volum la esență ei: "L'artiste va, lui aussi, du moț au vécu: l'expression constitue la seule..." (cursivele sînt ale autorului) etc. Pasajul introductiv al eseului se termină cu constatarea, care reapare și în alte contexte, ca "în viață spiritului există un moment în care stilul, erijîndu-se în principiu autonom, devine destin". În forma inițială, tranziția spre discuția stilului ca expresie a fiziologiei autorului este făcută prin intermediul unui pasaj circumstanțial, urmînd o progresie logică: "Comme le
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
cei care nu ar avea oricum răbdarea sau curiozitatea să citească cărți precum cea a lui Putnam, un lucru merită subliniat: trăim, intelectualmente vorbind, într-o atmosferă de nesiguranță conceptuală și de înfruntări cumva oarbe din această pricină. Acesta este contextul care a dus, între altele, și la apariția cărții lui Putnam. Nesiguranța, în sine, nu e nici rea, nici neapărat stigmatul epocii noastre. Specific epocii noastre este răspunsul pe care un domeniu precum științele cognitive, cu dificila lor echilibristică între
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
cu cuvînt din Nota asupra ediției. Urmează un citat de pe prima pagină a cărții și apoi, prostiile. Zice anonimul ignorant: "Autoarea mărturisește că avea doar patru ani cînd a auzit rostindu-se pentru prima oară numele acestuia și descrie apoi contextul în care Ferdinand, fiul cel mai mic al prințului Leopold de Hohenzzolern a ajuns rege al României la numai 20 de ani" (s.n.). Dacă ar fi trecut de prima pagină, recenzentul ar fi aflat, pe a doua, că Ferdinand de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
se înfățișează ca un prototip. Un prototip, firește, al spiritului modern, unul din stîlpii lui de susținere precum Hamlet, Don Quijote, Faust, Doamna Bovary. Asumîndu-l în calitate de model, eseistul se simte îndemnat a-l analiza în generalitatea semnificațiilor ce le degajă în contextul mentalității căreia îi aparținem cu toții și la a cărei caracterizare radiografia personajului antic poate contribui. Există două planuri în care evoluează Ulise. Unul al aventurii, ca o "cucerire" de orizonturi imprevizibile și uneori șocante, proiecție în obiectivitatea necunoscutului, altul al
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
realistă; ne-am putea aștepta prin urmare ca pe la sfârșitul lui 2003 să avem prima ediție românească din operele întemeietorului unei științe care a bulversat un secol XX atât de bogat totuși în evenimente. Nu trebuie ignorată într-un atare context nici ambiția traducătorilor de a asigura pe ansamblu o necesară coeziune terminologică; confruntările cu traduceri într-alte limbi (în franceză, de pildă) și cu Vocabularul de psihanaliză al lui Laplanche și Pontalis (tradus în '94) își vor proba cu siguranță
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
sa spectrală, dispărînd însă imediat în apariție, în chiar venirea fantomei sau în revenirea spectrului". Nematerializat decît aparent, comunismul ar fi însă spiritual etern. Nu știm dacă e viu sau mort", observă Derrida. Dincolo de jocul acesta de cuvinte, frivol în context, trebuie spus că toată vorbăria gongorică a eseistului ascunde cîteva presupoziții (și de natură sentimentală, nu doar ideologică) destul de limpezi. Cea dintîi este tocmai aceea că marxismul n-a murit și nu poate muri. Ludicele referințe la Shakespeare, intertextualizarea permanentă
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
pentru a veni mai întîi în Marea Britanie și apoi pe continentul nord-american. Said e mai aproape de Hoffman decît de Simic, experiența exilului așa cum o descrie el e o experiență de maturizare personală, de trecere de la un sine naiv, absorbit în contextul care l-a creat, la un sine emancipat, chiar rebel uneori, capabil să decidă singur care sînt alianțele și loialitățile care îl vor defini ca făptură umană. Dacă Simic se autoportretizează ca un fel de trubadur fără griji, un rătăcitor
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
din Muntenia și Moldova și cenzura din Transilvania, unde autoritățile se străduiau înainte de toate să reprime afirmarea cauzei naționale a românilor (situație prelungită până în 1918). în secolul douăzeci, prima manifestare brutală a dorinței de a controla presa se manifestă în contextul instaurării dictaturii lui Carol al II-lea și, în continuare, în acela al ascensiunii extremei drepte. Adrian Marino menționează, pe bună dreptate, această formă de autoritarism ca pe o lovitură gravă dată libertății de exprimare, dar face greșeala de-a
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
poezia mea, pentru eseul meu. Stînd în intimitatea lui Proust ore în șir în fiecare zi, eu mă simt stimulată pentru poezie. Și e, cred, cel mai frumos elogiu pe care pot să-l aduc traducerii: ea îți creează un context cultural, te menține într-o viață spirituală înaltă, în loc să te sterilizeze cum își închipuie unii, este productivă, este fertilă. V-ați ales întotdeauna autorii pe care i-ați tradus? Ați avut oferte pe care le-ați refuzat? Există întotdeauna o
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
fondată de regretatul Banu Rădulescu, nu s-a erijat în procuror. Ea a adunat și adună mărturii pentru un veritabil proces al comunismului, în care și jurații generațiilor viitoare să poată da verdictul corect, judecînd atît vinovățiile individuale, cît și contextul istoric. Cu fiecare nou număr, colecția revistei adaugă noi reliefuri complicatului adevăr, favorizînd o înțelegere nuanțată. Din nr. 31, proaspăt apărut, vă semnalăm în mod special un capitol referitor la Nicolae Ceaușescu, din Memoriile lui Mihail Gorbaciov. Micaela Ghițescu, cea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
și spectacular care implică un alt nivel al așteptărilor și al exigențelor decît expoziția curentă, dar și ca pe o formă de investigație și de cunoaștere a unor demersuri artistice pentru care, inițial, nu existau foarte multe repere. în acest context, trebuie reamintit faptul că selecția artiștilor pentru premii se face pe baza unei informații foarte restrînse, doar pe aceea pe care o poate oferi un număr mic de lucrări sau chiar una singură. Cum intenția organizatorilor și sarcina juriului sînt
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
singură. Cum intenția organizatorilor și sarcina juriului sînt de a premia autori și nu lucrări, adică universuri deschise, forme de gîndire articulată, modalități de exprimare coerente și motivate constant în subteranele discursului, și nu un moment singular, suficient sieși, fără context, fără istorie și fără un viitor previzibil, întîlnirea tuturor, de la public și pînă la cei implicați direct în realizarea acestui eveniment, cu o expoziție bogată a celor trei premianți constituie, în același timp, o provocare și un examen sever. Iar
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
de viață și de securitate personală. Am spus un mijloc pentru că, teoretic, există și altele, care însă nu mai desemnează proiectul integrării românești, ci modelul autarhic sau rusofil - în esență același lucru. Spre exemplu, românii din Tighina - detaliu semnificativ în contextul celor discutate - doresc să revină sub jurisdicția Republicii Moldova nu pe temeiul comunității de limbă, ci, cum spun ei, pentru că dincoace viața e mai ușoară, prețurile mai mici, în raport cu Transnistria)". Și acum urmează partea cea mai interesantă a discursului pe care
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
Evenimentul zilei = EZ 2318/2000, 1). Combinațiile stranii, în care să nu fie posibilă substituția cu drastic sau sever sînt rare: "Rusia și Ucraina ne invidiază la sînge" (Tineretul liber, 738, 1992, 3). Dacă în unele cazuri determinantul apare în context - să zicem - neutru ("două femei s-au războit financiarmente "la sînge" pentru a-l cîștiga pe împricinat" - EZ 233, 2000, 10), majoritatea presupun o notă de apreciere, o evaluare mai curînd pozitivă a severității: "Colegiul medicilor acceptă obținerea dreptului de
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
gravură mică, a pornit și la realizarea unui muzeu particular de artă contemporană. Chiar dacă este încă marcată de timiditate, apropierea, după criteriile firești ale economiei de piață, dintre omul afaceri și omul de artă începe, totuși, să funcționeze. în acest context s-a născut recent și cel de-al treilea moment indispensabil oricărei piețe de artă: o casă de licitație specializată în arta contemporană. Inițiativă a doamnei Magdalena Ștefănescu-Darvari și a pictorului Aurel Pătrașcu, organizatorii binecunoscutului Tîrg de Arte Vizuale și
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
moment dat, o ia într-o direcție greșită: "Parcă nemulțumit de gradul de senzațional al epicii sale, Al. Ecovoiu supralicitează, dezvoltînd, dintr-un punct al poveștii lui Sey, o a doua intrigă, aiuritoare - complet inutilă, de nu chiar deplasată în context. Mulți prozatori români, de ieri și de azi, au făcut această eroare de a-și umple paginile unei singure cărți cu elemente senzaționale cât pentru zece - în loc să urmărească un singur fir, desfășurându-l, cu răbdare și abilitate, până la capăt; ori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
și Marius Ianuș, pentru poezia România. Deși "cei doi autori nu au fost încă identificați", șeful I.P.J. Brașov care iscălește adresele, colonelul Scurtu Constantin, e informat că poeziile lor au fost citite în două cenacluri. Trec peste menționarea GDS în context, pe care n-o înțeleg (poate că autorii apelului ori colonelul cred că GDS și generația 80 sînt unul și același lucru), spre a veni la semnatarii textului. Nu cunosc toate numele, căci nu sînt un cititor al Gazetei de
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
poate, nu-i place rolul, timpul, locul pe perete. Unghiul din care apare cel mai bine. Nu, nimic din toate astea nu e adevărat. Personajul dintr-o frescă e etern la locul său. Și-a găsit, odată pentru totdeauna, și contextul și peretele. Le-a găsit sau i s-au fost găsit, nu mai contează. Iar rolul său - veșnic - are infinite nuanțe și variațiuni. Căci mereu mai vine cîte un exeget-regizor, care schimbă lucrurile, prin interpretare. Cred că acestea sînt momentele
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Am zăbovit asupra acestei cronici pentru a ilustra un principiu general care stă la temelia cărții: Updike construiește raționamente, emite ipoteze care ar putea oricînd duce, pe cont propriu, la un volum în sine. Ideile lui sînt solide, valabile dincolo de contextul care le-a creat. Prea puțin contează romanul lui Alan de Button și verdictul critic al lui John Updike, important este seducătorul aparte teoretic pe care l-am schițat mai sus. De altfel, scrisului lui Updike i se potrivește cel
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]