2,136 matches
-
a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă - lumea obiectelor și a stărilor de lucruri accesibile experienței - este explicată în termenii unor entități suprasensibile - obiectele simple. Propriu acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și a identității psihopatologiei care se legitimează ca disciplină științifică de sine stătătoare. W. Dilthey dinspre științele umane și K. Jaspers dinspre medicină fac distincția bipolarității originii psihologiei și a psihiatriei, dar analiza lor este axată pe aspectele exterioare, de contingență ale acestor domenii. Din acest motiv concluziile lor vor fi în primul rând de ordin metodologic. Ceea ce credem că trebuie pus ca problematică centrală este obiectul și ulterior metodele. Și W. Dilthey și K. Jaspers cultivă ordinea sigură a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
identitate proprie caracterizată prin următoarele aspecte: a) obiectul său îl reprezintă fenomenul psihic morbid; b) scopul urmărit este de cunoaștere a persoanei alienată psihic; c) utilizarea unei metodologii preluată din filozofie. Față de acestea se pune problema dacă metodele psihopatologiei au contingență cu experimentul din științele biologice. Din punct de vedere metodologic, psihopatologia este o formă particulară de cunoaștere a bolii psihice. Dar, concomitent, ea este și o modalitate particulară de înțelegere a alteralității psihice. Din acest motiv „epistemologia psihopatologică” se înfățișează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
îl mențin. Aceasta reprezintă este un sumar al informațiilor despre comportament și vizează oferirea indiciilor pentru planul de intervenție. Aplicarea programului de modificare comportamentală se va realiza numai după parcurgerea pașilor anteriori și va viza: întăririle, pedepsele, modelarea, contractul de contingențe și promtingul. Întăririle pot fi definite ca „orice stimul care determină creșterea frecvenței de apariție a unui comportament”. Acestea trebuie contextualizate și individualizate deoarece pot avea conotații și efecte diferite de la un elev la altul. Eliminarea comportamentelor nedezirabile fără a
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
antrena elevii în producerea acestor comportamente. Modelele oferite elevilor pot fi: a) reale (profesori, părinți, colegi, persoane care au o anumită semnificație pentru elevi); b) simbolice (personaje din filme, literatură etc. ce pot constitui posibile modele de comportare). Contractul de contingențe reprezintă un consens, de regulă, redactat în formă scrisă, ce se stabilește între profesor/părinte/consilier și elev. De obicei, la acest contract se ajunge în urma unei negocieri și urmărește încurajarea elevului pentru a-și automonitoriza comportamentul și identificarea / conștientizarea
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
prin toate genurile. Caragiale scrie poezii, vodeviluri, sonete și o dramă. Umple o activitate gazetărească desfășurată pe tot parcursul operei cu nuvele, schițe, cronici de artă și articole politice, dar și cu simple note, anecdote, cugetări malițioase. Supusă în general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și, deci, limbajul politic și savant, practicat
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
bifurcațiile, răsturnările, întoarcerile) din cursul destinului uman. E o încercare de a gîndi partea de surpriză esențială din viața oamenilor. Spectacolul oferit de această teorie este cel al întîmplării și al inconstanței. Căutînd constantele, lăsînd la o parte surprizele și contingențele, științele umane nu ignoră de fapt însăși ideea de libertate? II. LUMI POSIBILE Unii guvernează lumea, alții sunt lumea (...) Sub ei noi, ceilalți, amorfii, noi, dramaturgul boem William Shakespeare, învățătorul John Milton, vagabondul Dante Alighieri, noi, poștașul care mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acestea, capacitatea noastră de a spune povești este atît de dezvolatată încît ne vine să spunem că diferența față de celelalte animale nu este de grad, ci de natură. În orice caz, capacitatea omului de a spune povești este de nestăvilit. CONTINGENȚA LUMILOR ȘI RELATIVISMUL Putem oare explica apariția, nașterea unei lumi pe pămînt? Fiecare lume își inventează poveștile care să-i arate că existența sa este indispensabilă, o necesitate. Guayakii, aborigenii australieni, Kogii, aztecii, omul modern de asemenea, cred că este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
putut să ajungă la concepția realității ca și "creație continuă de noutate imprevizibilă" dacă n-ar fi asimilat posibilul înțeles ca "a fi contingent"? Viziunea noastră se dorește a fi, ca și filosofia lui Bergson, o încercare de a gîndi contingența lumii. Dacă avem visuri mărețe, înseamnă că ori suntem nebuni, și-atunci credem în visurile noastre și suntem fericiți, ori suntem doar niște visători pentru care visarea e o muzică a sufletului, plină de alinare, dar fără rost. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o astfel de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect, nici de o utopie ca să transforme, să creeze o bifurcație, să abandoneze această lume și să înceapă să inventeze o alta. U este omul contingenței și impermanenței. Speranță tragică. Cei care îl întîlnesc spun că e puțin nebun. Pentru marea majoritate este un incomod. La sfîrșit, îți propun, cititorule, un exercițiu de imaginație... Ești la munte, iarna, într-un cătun (în Alpi sau în Pirinei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a simți frica 170 Lumea ca întreprindere 178 Cinismul complexității lumii 183 Suntem condamnați la a ne dori să fim din ce în ce mai moderni? 185 Pentru a schimba lumea avem nevoie de un proiect? 187 Un animal care spune întruna povești 191 Contingența lumilor și relativismul 193 Capacitatea oamenilor de a crea lumi este limitată? 196 III. NEBUNIE POETICĂ 198 Sunt nebuni, sunt liberi? 199 Imaginea drumului 200 Munca istoricului împotriva libertății umane 201 O capacitate unică de a prezice trecutul și prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Sovietice, în termeni compatibili cu modelul neorealist ortodox. Wohlforth a elaborat o explicație realistă clasică sofisticată a sfârșitului Războiului Rece, care ține seama de faptul că Uniunea Sovietică era un competitor în declin, și nu un hegemon în declin. Această contingență istorică poate, propune Wohlforth, să ajute realismul în a explica coordonatele temporale și natura pașnică a sfârșitului Războiului Rece (Wohlforth, 1995). Totuși, după cum acceptă în totalitate Wohlforth, această abordare dizolvă logica sistemică în încercarea de a lărgi puterea explicativă a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în interpretarea libertății existențiale ( prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Dumnezeu. Această prevedere nu este același lucru cu determinarea , chiar dacă ceva trebuie să se petreacă. Acest „trebuie” nu are caracterul unei necesități absolute. În viziunea lui Leibniz, sufletul omului este un automat spiritual, căruia nu-i este răpită libertatea și contingența unei acțiuni, chiar dacă întrun anumit fel ea apre ca necesară. Un eveniment prevăzut nu este, prin aceasta, determinat, fiindcă Dumnezeu a ales cea mai bună dintre lumile posibile, dar el nu a schimbat nimic din constituția lucrurilor, lăsându-le în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fi bine înțelese de cei care nu s-ar interesa de modul în care a trăit, așa cum a avut dreptate să creadă Kant sau a afirmat Noica. Reprezentarea curentă a istoricilor filozofiei și culturii despre un drum al vieții supus contingențelor și vicisitudinilor de tot felul și un drum al gândirii care ar exprima O VIAȚĂ DE EROU? 13 libertatea creației nu i se potrivește lui Wittgenstein. El se asemăna cu foarte puțini gânditori ai trecutului, cum au fost, de pildă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă - lumea obiectelor și a stărilor de lucruri accesibile experienței - este explicată în termenii unor entități suprasensibile - obiectele simple. Propriu acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sociale o analogie a clasificărilor de tipul: natură - cultură pasiuni - interese irațional - rațional artă - știință femeie - bărbat. Firește, elementele de pe aceeași latură a sistemului ajung să fie clasificate Împreună. O astfel de analogie Însă nu se ridică mai presus de contingențele sociale și istorice ale timpului În care se impune În discursul public. Unii autori Însă, printre care Îi amintim pe Berger și Luckmann (1999) consideră relația dintre acțiune și instituții ca fiind una dialectică: instituțiile se Înfăptuiesc prin acțiunea interesată
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
actorul cu autoritatea necesară pentru impunerea construcției, iar În al doilea caz, construcția este impusă la nivele subsistemice, la nivelul organizațional, departamental sau al grupurilor sociale. Actorii ce dețin autoritate la nivelul acestor subsisteme, instituie mediul organizațional. Astfel, teoriile de contingență care afirmă dependența performanței organizaționale de adaptarea lor la mediul obiectiv capătă o incertitudine În plus: reprezentarea Însăși a mediului la nivel organizațional poate fi problematică, În sensul că aceasta poate sau nu coincide cu reprezentările sociale mai cuprinzătoare. „Dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu bruiaj al rutinelor sociale. Pe de o parte, habitudinile se confruntă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
apropierii dintre „joaca de-a moartea” și „joaca de-a sublimul”, subliniind dispariția barierelor dintre estetic și sinucidere: gratuitatea lor fundamentală, „inutilitatea” și i-raționalitatea lor le determină să-și transcendă simpla condiție de repere ale unui ludism despovărat de contingență. Prinse Într-o capcană comună, ele contribuie, În egală măsură, la crearea unui bovarism tragic, ireductibil. Sinucideri „soft”, sinucideri „hard” Nu Întâmplător, multe cărți tratând problema morții vorbesc fie de o „experiență” (vezi Paul-Ludwig Landsberg, Supra, nota 12), fie de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
construiască se bazează pe o societate inclusivă, în care grupurile tradiționale/actuale excluse social să găsească oportunități de dezvoltare normală. Tocmai în acest sens sunt definite și principalele obiective privind dezvoltarea socială prin incluziune socială: - eradicarea sărăciei extreme produse de contingențele vieții; - absorbția accentuată a excluziunii sociale severe și lichidării unor probleme sociale extrem de grave, cu impact moral devastator: situația copiilor din instituții, copiii străzii, copiii abandonați, vârstnicii lipsiți de orice suport social și economic; - lansarea procesului de absorbție progresivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
ale moralității politice liberale, al cărei interes central ar fi promovarea formelor de viață care rezultă din activitatea agenților autonomi". De asemenea, pe linia de argumentare a curentului postliberal se situează și Richard Rorty, gânditor care, în cartea sa, intitulată Contingență, ironie și solidaritate (1998), insistă asupra caracterului contingent al unei comunități liberale, "privând" astfel liberalismul de elementele sale filosofico-istorice, precum și de acele fundamente universale originate în modernitate: "O societate liberală scrie Rorty este aceea ale cărei idealuri pot fi atinse
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
deloc nedrept sau exagerat atunci când citește realismul și ca doctrină potrivit căreia "filosofia politică s-a concentrat până în prezent pe probleme false (...) Ea este preocupată de dreptate, egalitate, echitate sau drepturi, în vreme ce ar trebui să fie interesată de putere, constrângere, contingență, șansă sau coordonare"13. Nu doar Geuss, ci toți realiștii radicali par să fie de acord că nu dreptatea, ci ordinea reprezintă "prima virtute" a unei societăți și toți au sugerat, într-o formă sau alta, că legitimitatea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
teorii politice normative, 55, 65, 78, 100-102, 147 condițiile modernității, 125-126, 128, 164 consecințialism, 76 conservatorism, 104 consimțământ efectiv, 153-154 consimțământ egal, 68 constituționalizarea drepturilor individuale, 92, 140, 155 constrângere, 27, 111, 116, 118 conștiință ideologică, 133 conștiință împăcată, 132 contingență, 116 control judiciar, 92, 140, 155 convingeri morale, 16, 19, 23, 28, 51, 74-75, 95, 110-111, 113, 153, 158, 160, 163-164 cooperare socială, 29, 85, 130, 132, 162 coordonare (politică), 116 corupție, 44, 97, 160 cultură, 132 D decizie democratică
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
apropiere sufletească de Transilvania) și cu națiunea (de România), identificare religioasă (apropiere sufletească și mândrie față de religia proprie), identitate personală și socială (mândrie față de propria persoană și apropiere sufletească de oamenii din sat). Am analizat aceste variabile folosind tabele de contingență, calculul corelației și calculul valorii reziduale ajustate. Tabel 5.7 Identificare cu propria persoană (identitate personală) și cu oamenii din sat (identitate socială) în funcție de educație, vârstă, ocupație, etnie Foarte mult / Mult Puțin / Foarte puțin Deloc Mândria față de propria persoană Agricultori
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]