141,120 matches
-
Dumitru HÎNCU Umorul continuă să existe și după ce noi încetăm să râdem. Trebuie să știm numai cum să dăm de el. Și pentru a-l găsi, să știm unde se ascunde. Uneori ne putem împiedica de el din cauza meselor și a scaunelor din biblioteci
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
omului spaniol, să înțeleagă vraja spațiului care l-a modelat astfel, Luminița Marcu știe că n-o poate face decât în limba lui. Pagini întregi sunt o veritabilă alabanza (elogiu) adusă Institutului ,Cervantes" din București, unde scriitoarea a învățat și continuă să-și perfecteze spaniola. Discursul aficionado nu începe cu refacerea drumurilor cavalerului tristei figuri, ci direct la Madrid, orașul ,cel mai frumos din lume", centrul Spaniei, un topos privilegiat, acolo unde ea, autoarea, ,Femeia asta tânără se așează pe bordura
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
reporter de televiziune: ,- Din '92 până azi m-a durut în spate de toate, da' acum mă doare-n piept..." - Îl cred, fin'că e junghiul nealegerii în funcția de secretar general al PSD, ne-a lămurit Haralampy. Și a continuat către fiu-so: și de ce ți-a dat doi, mă, pruncuțule? - Că n-am înțeles cum arată un pustiu... - A, păi e simplu, dragu' lu' tatii. Uite cum e... Și prietenul i-a predat o lecție practică deschizând ușa frigiderului. Vezi
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
dintre calitățile sine qua non ale vedetei autohtone este absența simțului ridicolului. Probabil, înainte de a-și remodela nasul, buzele, sânii și fesele, aspiranții la statutul de star în România tranziției trebuie să-și extirpe simțul ridicolului. Discuția teoretică ar putea continua, dar ar fi păcat. Până la urmă tot exemplificările sunt cele care fac sarea și piperul demonstrației. Din capul locului trebuie spus că umorul care se degajă din replicile unora și altora dintre eroii acestei cărți provine din zone diferite ale
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
și, recunosc, a avut dreptate. Îmi aparțin într-o măsură tot mai mică. Abandonez planurile pe termen lung ca să fac loc priorităților. Imediatului. Am o carte începută acum trei ani și scrisă pe jumătate, pe care nu pot s-o continui din cauza angajamentelor zilnice. Am început să gândesc totul în funcție de criterii administrative: număr de semne, termen de predare, font de scriere etc. Chiar și interviul acesta intră sub aceeași cupolă. Dar mă scutur și zic: sunt scriitor, nimic altceva. Aveți succes
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
și care a atras atenția autorităților culturale românești și străine ale vremii, începând cu Nicolae Iorga<footnote Iorga, N. - O mare culegere de poesie populară; în: Cuget clar, București, An III, nr. 8, 2 septembrie 1938, pp. 113 - 117; footnote> , continuând cu muzicieni de talia lui Ioan Chirescu, Sabin Drăgoi, Marțian Negrea etc. Etnomuzicologul Gheorghe Oprea apreciază culegerea, care „devenise în ultimele decenii un rar, dar extrem de valoros document de arhivă, ce nu putea fi trecut cu vederea de către specialiști” - elogiind
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
exprimate de muzicianul belgian, Ernest Closson, de muzicologul englez Edward Dent, de muzicologul berlinez Georg Schüneman, de pianistul și pedagogul german Leo Kestenberg, ori de muzicologii Eduard Spränger, Knud Jeppesen, Robert Lach, Ludwig Schmidts, Kurt Taut și lista ar putea continua. „Ce să admirăm mai întâi la această minunată carte, ce a stârnit, la timpul ei, prețuirea și încântarea oamenilor de cultură din România și din străinătate?” - se întreba retoric Titus Moisescu, la mai bine de o jumătate de secol. Și-
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
îngrijită și prefațată de Vasile Tomescu, București, Editura muzicală, 1966; footnote> și cel din 1970, datorat altui discipol<footnote Breazul, George - Pagini din istoria muzicii românești, vol. II, Ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, București, Editura muzicală, 1970; footnote> . Continuând deschiderile predecesorilor, Teodor T. Burada și Mihail Poslușnicu, George Breazul realizează monumentala sinteză, numită inspirat Patrium Carmen<footnote Breazul, G(eorge) - Patrium Carmen...; footnote> , în care adună și sistematizează datele istoriei muzicii din țara noastră, pregătind drumul viitoarele nouă volume
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
ca Anton Maria del Chiaro - sau s- au stabilit la noi - cum a fost Dionisie Fotino, autori ai unor lucrări în care apar date privind aclimatizarea în spațiul românesc a formelor de muzică apuseană. Omagiul românesc adus genialului muzician va continua cu investigațiile asupra prezenței creației mozartiene în cultura românească, din broșura dedicată lui Erich H. Müller von Asow<footnote Breazul, G(eorge) - Die ersten Mozart - Aufführungen in Rumänien, București, 1943; footnote> . La Congresul Internațional al Științelor Muzicale Viena, Anul Mozart
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
necunoscute până atunci. Publicarea unuia dintre cele mai bogate fonduri epistolare începe în anul 1984<footnote Breazul, George - Scrisori și documente, vol. I, Ediție îngrijită și adnotată de Titus Moisescu, prefață de Gheorghe Firca, București, Editura muzicală, 1984; footnote> și continuă în 1990<footnote Breazul, George - Scrisori și documente, vol. II, Ediție îngrijită și adnotată de Titus Moisescu, Traducerea scrisorilor din limba germană de Ortansa Țițieiu - Vernescu, București, Editura muzicală, 1990; footnote> și 1997<footnote Breazul, George - Scrisori și documente, vol
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Music and Musicians, London, Macmillan, 1980; footnote> și Petre Brâncuși<footnote Brâncuși, Petre - Breazul, George; în: The New Grove Dictionary of Music and Musicians, volume three, 1980, pp. 245 - 246 - și apoi în vol. 4, 2002, pp. 299 - 300; footnote> . Continuând șirul reprezentărilor lui Breazul în cele mai importante enciclopedii și dicționare străine, ordonate pe criteriul alfabetic al autorilor, ne vom opri asupra următorilor autori: Erich Müller von Asow<footnote Asow, Erich Müller von - Breazul, George; în: Die Musik in Geschichte
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
departe." Ceea ce realizează ea acum este nu doar un gest de pietate și de justiție postumă pentru suferințele și nedreptățile strigătoare la cer îndurate sub communism de rudele ei, ci și o avizată contribuție la cunoașterea unor valori de patrimoniu. Continuă astfel ceea ce făcuse mama ei prin îngrijirea ediției definitive, în șase volume, a Operelor lui Ion Pillat și prin cărțile de memorii Eterna întoarcere (Ed. DU Style, 1996) și Ofrande (Ed. Universalia, 2002) în care personalitatea pictoriței Maria Pillat-Brateș (1892-1975
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
după ce victoria a fost câștigată, nimic nu pare mai plictisitor, și amestecăm iar cărțile cu un sentiment de rușine, de parcă am fi făcut ceva ce nu se cuvine. De aceea nu se putea ca unchiul și mătușa să-și fi continuat viața, neîntrerupt, în aceeași ordine de paternoster, în sus și în jos. Ar fi murit, cu siguranță. Ceea ce, până la urmă, au și făcut. Depozitul de speranță M-am tot temut, am tot sperat, Până la urmă am scăpat. Nefericită-i inima
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
civici", "intelectuali critici" și alți policieni rescapați, care s-au obișnuit să prețăluiască, precum la magazia de mărfuri, orice idee scoasă pe piața publică. Deși singura lor contribuție la instaurarea democrației în România au fost niște parastase de toată frumusețea, continuă să beneficieze de-un fel de imunitate cu țepi: o agresivitate surdă, hrănită din energia, pe cât de tumultoasă, pe atât de sterilă, a unor ego-uri supertrofiate. Pentru această categorie, orice inițitivă ce nu are ștampila controlului de calitate al "grupului
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
în bancul cu seria ŤRadio Erevanť, lucrurile stau exact invers: Vladimir Tismăneanu urma să pună la dispoziția ICR timpul, relațiile și conexiunile sale în lumea cultural-politică internațională, și nu invers. Mai mult, aceste discuții, începute în vara lui 2005 și continuate până în martie 2006, n-aveau cum să ia în calcul - așa cum afirmă Turcu - faptul că în primăvara lui 2006 un grup masiv de intelectuali români se vor adresa președintelui Băsescu pentru a-i cere condamnarea comunismului. Și cu atât mai
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
n-ar putea deturna viața spirituală a țării. "Cu timpul apar însă generațiile de intelectuali formați în era cenzurii pentru care cenzura este un lucru... normal. Ei alcătuiesc intelighenția momentului, un soi de mutanți, iar în primii ani de după 1989 continuă să evolueze cu mentalitatea lor reșapată... Relațiile acestora cu cenzura sînt, în mod evident, altele decît acelea ale intelectualilor educați în spiritul perioadei interbelice. Noii intelectuali, formați într-o lume în care nimic nu mai era ca înainte, sînt, de
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
jos cratițele și oalele și să se spele de sîngele de pui. Cînd terminară, Bombur Yambarzal încercă pentru prima dată în viață să flateze pe cineva de sex opus. - Harud e un nume greșit pentru tine, zise el intenționînd să continue cu: Ar trebui să te cheme Sonth, pentru că arăți la fel de tînără ca primăvara. Dar din cauza emoției, gura i se prostise și, spre disperarea lui, în loc de sonth, zise sonf. Pentru că arăți la fel de tînără ca anasonul" era, evident, o remarcă idioată. Jenat
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
o relevanță relativă, problema identificării unui principiu coordonator fiind în realitate mult mai complexă. Sau, din contră, ar trebui să vorbim nu atât în termeni de complexitate ierarhică a definițiilor, cât în termeni de alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
revoluția atonala schoenbergiană s-a impus prin repudierea radicală a trecutului tonal, acest fapt nu a semnificat în nici un caz încetarea practicarii muzicii tonale. Tradiția tonala a persistat, chiar dacă nu într-un prim-plan privilegiat, precum în secolele anterioare și continuă să persiste prin ofertanta și potențialul soluțiilor pe care le oferă în plan conceptual deja la nivelul istoric al postmodernității. Putem presupune că amândouă tradițiile (tonala, precum și cea atonala) depășesc limită anului '68 și își continuă existența prin reprezentanții săi
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în secolele anterioare și continuă să persiste prin ofertanta și potențialul soluțiilor pe care le oferă în plan conceptual deja la nivelul istoric al postmodernității. Putem presupune că amândouă tradițiile (tonala, precum și cea atonala) depășesc limită anului '68 și își continuă existența prin reprezentanții săi marcanți, insă deja în contextul emergentei progresive a postmodernismului că ideologie, estetică și nouă concepție dominantă a gândirii artistice, o concepție radical diferită de conținutul și, în egală măsură, de consistentă celor două tradiții anterioare „conviețuitoare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și ritmurilor reglate prin măsură, asupra înălțimilor fiind determinate prin intermediul scărilor și modurilor, asupra asamblării unităților sonore, acestea supuse principiilor armoniei și melodiei. Analiza critică a acestor reguli le face să apară ca si contingențe (s.n. - O.G.).” În consecință, continuă Lyotard “Compozitorul de astăzi are sentimentul că totul este posibil și că el trebuie să inventeze pentru fiecare lucrare nu doar forma ei muzicală, ci și regulile muzicii (însăși - O.G.)”. footnote>. Dată fiind această situație în postmodernitate, putem proceda
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Chicago, 1967. footnote> îi prezintă pe Cage și adepții lui drept (participanți la) începutul sfârșitului unei tradiții (vechi) de patru sute de ani a muzicii umaniste, sfârșitul 'Renașterii', minimalismul reprezentând o ultima suflare, un sfârșit al sfârșitului acesteia. După acest colaps, continuă Meyer, urmează sfârșitul istoriei muzicale: fără orientări principale (mainstreams), fără progresie stilistica, doar o perioadă indefinibila a unei staze fluctuante pe a cărei durată vor apărea mai multe stiluri, artiștii vor avea libertatea de a se deplasa liber între ele
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui Jürgen Habermas sau că o anomalie emanând din „cimitirul” ultimei avangarde. În același timp, ar putea fi reprezentat drept ceva mai puțin „vinovat” și în același timp mult mai liber și independent de moștenirea compromisă a modernismului, chiar dacă o continuă în termenii eliberării de ideea progresului și emancipării însăși. Pornind de la această a doua imagine se impun două observații. Prima, vizează legitimitatea termenului fragmentarism (fragment, fragmentare) și a nepotrivirii semantice între acest cuvânt, care presupune procedura de sfărâmare, dezmembrare, fragmentare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
modelul procedurii evaluative fără de care nu poate fi imaginata existența și articularea normală a practicii muzicale însăși? În acest caz, ar trebui să admitem că filonul tradiției tonale, precum și cel al tradiției atonale supraviețuiesc în formulările lor originale și își continuă existența într-un mod neperturbat de nici o fragmentare, contestației fiind supusă doar exclusivitatea, supremația și universalitatea lor în calitate de metanarațiuni muzicale și nu specificul organizării tehnicilor sau limbajului muzical. Tot astfel, spre exemplu, nu poate fi vorba despre un abandon a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
clasicismului (incluzând perioadă Preclasica și activitatea timpurie a lui Haydn, nașterea lui Mozart la 1561 și a lui Beethoven la 1770, după Clasicismul vienez urmând Romantismul), iar la 1900 - începutul Modernismului (incluzând Postmodernismul și, iată, Modernitatea secundă a lui Mahnkopf). Continuând șirul, o următoare schimbare a paradigmei ar trebui să intervină în jurul anului 2050. footnote>.
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]