2,697 matches
-
și motive celebre ale literaturii universale. Mihai Zamfir însuși a dat un echivalent românesc al celebrului roman Lolita de Vladimir Nabokov. Dobrogea din romanul Irinei Egli este locul încărcat de mister și de farmec, unde apele dulci ale Dunării se contopesc cu apele sărate ale mării, iar coloanele grecești de la Histria oferă cadrul ideal pentru a da măreție și dramatism tragediei oamenilor acestui ținut. Totul aici se află sub semnul sării care, în timp, a ros, precum un cancer, piatra vechilor
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
Ioan Flora îi dă poetului sentimentul relativității vieții, al timpului care se scurge cu repeziciune răpindu-i pe cei din jur după legi numai de el știute. Versurile lui Nicolae Prelipceanu emană o tristețe resemnată în care prezentul s-a contopit cu trecutul, nostalgia este strivitoare, iar existența se consumă exclusiv în planul virtual: "părea că suntem în viață în viața asta adică/ părea că vom putea să mai cerem o bere/ uită-te la noi i-aș fi spus/ flora
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
a celor două partide așa-zis «frățești», ceea ce s-a și întâmplat. Eram în redacție cu Gusti Miclea și Nicolae Ivan și la un moment dat, nu prea departe de 1 martie 1948 când cele două partide s-au și contopit, ni s-a pus foarte hotărât condiția să ne înscriem în partidul care subvenționa apariția ziarului. Nefiind de acord, am fost amenințați că altfel se va încheia colaborarea noastră la ziar. Dau însemnătate detaliului, întrucât dacă am fi cedat, acceptând
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
în Don Giovanni ea le dezvăluie cele mai adânci rădăcini. Asta spune totul despre dificultatea de a da dramei mozartiene o formulă teatrală convingătoare. Într-o incomparabilă sinteză între dramă și muzică, Mozart exprimă un caleidoscop de stări și emoții, contopindu-se, identificându-se cu fiecare personaj în parte. Nenumărate au fost lecturile încercate de-a lungul timpului pentru a desluși traseul eroului ca exponent al naturii umane experimentând erotismul și întâlnind demonicul; prins între două lumi, cea a mitului medieval
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
smerit de înzăuat iubirea” (cf. Sonetul I) - Privirea Revelatorie trimite la Dorul Nepereche, prin care se obține, întru Alchimia Iubirii, Puritatea Hibernal-Printanieră a Artei, cea învingătoare, de fapt, sintetizatoare și transfiguratoare, la nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
analiza aplicată, cercetătorul sintetizează firele teoretice (inclusiv pistele din științele exacte): „(...) asistăm la unirea mai multor spații, asemenea pieselor dintr-un puzzle, în spațiul mai larg și mai cuprinzător al textului însuși, un spațiu în care textul și realul se contopesc devenind, cu un termen al lui Cărtărescu, o texistență (s.a.). Această lărgire a spațiului textului este una necesară, deoarece trebuie să găzduiască, pe lângă suita de personaje ficționale, noi personaje principale: autorul însuși și cititorul” („texistență” este, cred, un termen folosit
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
acestora. Urmează, apoteotic, Instrucțiunile nr. 346/ 13 octombrie 1960 privind stabilirea categoriilor fondurilor de cărți din biblioteci, elaborate de Ministerul Învățământului și Culturii, Direcția Generală a Așezămintelor Culturale, prin Fondul de Stat al Cărții, înființat inițial de direcția bibliotecilor și contopit apoi în BCS, cu avizul Direcției de Control și Orientare pentru Administrația Locală de Stat. Simultan se alcătuiesc listele cu bibliotecile din țară care au dreptul să dețină fondul D ("documentar", accesibil doar unor specialiști, cu aprobare) și fondul S
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
intersecție a unor factori de civilizație și timpuri specifice. Inteligența fină a poetului fixează tocmai această particularitate etnopsihologică pe pelicula sa evocatoare, convertind-o într-o particularitate lirică. Peisajul, ocupațiile omenești, mica tehnică și jovialitatea provincială, calendarul și meteorologia se contopesc într-un tablou subtil unitar, tangent la luminozitatea picturii naive. Sau cum spune Blaga privitor la „satul bănățenesc”: „Tot ce ține - în sens larg - de etnografic ia proporții pline și întortocheate; e parcă o etnografie crescută din tihna senzuală a
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Gheorghe Galetin a fost directorul Clubului „Constructorul“. „M-am pus pe treabă. Ansamblul «Bănățeana» a venit cu mine de la Centrul de Îndrumare. Nu era nici o problemă, fiindcă a mai fost un ansamblu moștenire, «Hora Banatului», care, în timp, s-a contopit cu «Bănățeana». Clubul «Constructorul» a fost o adevărată școală de dans-ansamblu, estradă, balet, dans modern, dans muncitoresc, dans de societate, cineclub, formații de muzică ușoară etc.“ Ulterior, până în 2001, a activat la Clubul „C. F. R. “, alături de care a obținut
Agenda2006-17-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284938_a_286267]
-
într-altul în marș (spre moarte)// parfumurile frumoasei tinereți/ ale frumoaselor adolescențe/ cu sexe înmugurite abia/ miros urît acum/ vă asigur/ deschideți-vă nările/ ochii, gura, sexul/ și veți înțelege" (băltoace festive). Identitatea somatică și cea sufletească a omului se contopesc într-o metamorfoză onirică: "cum se topește carnea în suflet/ și oasele și pielea și materia ochiului// cum se face totul privire/ pe urmă strigăt/ pe urmă tăcere/ mi-e greu să spun// cam la fel cum noaptea/ ceea ce era
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
exprimă starea de spirit la aflarea veștii morții neasemuitului Gabriel García Márquez, „magul realismului magic”, fertila modalitate specifică literaturii latinoamericane din a doua jumătate a secolului XX, pe care a valorificat-o cu nedezmințită forță și strălucire în capodoperele sale, contopind realitatea narativă cu elemente fantastice și fabuloase, integrate firesc în viața de zi cu zi, provocare ce presupune implicit o chestionare majoră a adevărului creației artistice. Gabriel García Márquez: „îmblânzitorul de cuvinte al Americii Latine”, cel care a imaginat o
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
odată cu Premiul Nobel, și o entuziastă pletoră de superlative precum „cel mai mare vrăjitor al Americii Latine”, sau „Cervantes hispanoamerican”, așa cum reiese și din motivarea succintă dar pregnantă a juriului Academiei suedeze: „Pentru romanele sale, unde fantasticul și realul se contopesc în bogăția complexă a unui univers poetic, care reflectă viața și conflictele unui continent.” Și, în cadrul aceleiași ceremonii, primul-ministru al Suediei, Olof Palme, aprecia: „În opera lui García Márquez se întrepătrund imaginația profund creatoare și istoria sângeroasă a unui întreg
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
un alai ciudat după el, într-o lume unde nu poate intra oricine. Forță și vulnerabilitate, fior rusesc ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile s-au contopit în genialitate. Fidel scenei, scîndurii de lemn mai presus de orice, Generalul, fie el Cearnota, poartă în priviri freamătul personajelor, dar și melancolia existenței lor. Îl văd astăzi, traversînd seren o întindere albită de zăpadă, într-o sanie fantastică, ca
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
cristologică legată de Învățătură și de predicare, care se referea la lucrarea omenească a lui Isus; și aceasta, probabil folosită În administrarea botezului, era Întrebuințată și În alte circumstanțe. Cele două formule, nu știm exact când și unde, s-au contopit În așa fel Încât s-a produs o sinteză, care constituia nucleul Simbolului apostolic, ce se regăsește la mulți scriitori creștini din cel de-al doilea și cel de-al treilea veac (ca de pildă Irineu, Adv. Haer. I,10
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
poate rosti / ajungîndu-ne din urmă prin coala albă / a golului" (poate doar arborii). Acest „gol" al nerostirii, ne sugerează, blagian, Andrei Zanca, reprezintă o cale regală spre Totalitatea „strecurîndu-se pe furiș în tine, în timp ce-n jur / totul conspiră fragil, se contopește feroce" (să te stingi lent). Andrei Zanca, Oprirea, Ed.Grinta, 2009, 146 pag.
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
spectacol. A treia, în fine, ilustrează miza mondenă și socială a evenimentului, puterea snobismului ca criteriu de recunoaștere și instanță integratoare. Atât de discordante sunt cele trei voci angajate în dialog, încât e greu de imaginat că ele se vor contopi vreodată în armonia ansamblului, așa cum o cere arta contrapunctului. Să nu fie deci proiectatul concert de Bach decât un simplu pretext pentru reușita unei sindrofii de parveniți? Disonanțele par să atingă culmea cu ocazia decesului neașteptat al Siei, tocmai în
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
tot, râd de veselie.” (88) Iubirea lui Leonid Dimov pentru Lucia a fost o neîntreruptă încercare de modelare a iubitei după propriul ideal. Poetul amintește în mai multe scrisori de “visul alb”, un vis nupțial androginic, în care iubita se contopește cu el într-o singură ființă. “Acum nu mai sunt așa. Am revenit la viață. Trăiesc din nou cele două vieți. Sunt actor și spectator. Numai că acum se adaogă și o a treia viață: visul meu alb. N-am
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
dar nu știam de ce! Valeriu Cristea știe! Iată, deosebirea enormă dintre un cititor ce simte și un critic ce-și explică ce și cum simte! E în articol vorba de comunicarea dintre cititor și personaj. Dar iată citatul. „Așa cum se contopește, de pildă, literalmente, de la primele cuvinte, cu naratorul din Moby Dick, marele roman al lui Mellville. „Ziceți-mi Ismael”, și din chiar clipa rostirii acestor cuvinte, cu efect magic parcă, Ismael ne devine un prieten, o parte (inalienabilă) a sufletului
Înlăturam, pe cît puteam,orice tristețe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13616_a_14941]
-
tău. "Al tău", nu numai prin opțiune, dar și prin adopțiune, dacă vrei. Traducătorii par a fi de două feluri: unii traduc, îndeosebi, doar texte (și-o fac, adesea, optim sau, baremi, excelent), dar autoru-i "doare" mai puțin; alții se contopesc, prin empatie (iar nu la modul cameleonic), cu autorul ca atare, care e om și "mult-prea-om", mai înainte de a fi un personaj papirologic. Ceea ce-i interesează pe aceștia din urmă nu-i atât "filologia", cât viața, - dincolo de orice pedanterie literală
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
a-și defini identitatea ca scriitor. Ellis găsește în prezentul hollywoodian, superficial până la refuz, identitatea sa, atât fictivă, cât și reală. Amândoi sunt cum nu se poate mai diferiți. Îi unește abilitatea halucinantă de a se transpune, de a se contopi și de a se exclude din spatiul narativ al cărților. Atât Foer, cât și Ellis, jonglează îndemânatic cu timpul, spațiu și acțiunea scrierilor lor, tulburând cititorul și obscurând linia dintre realitate și ficțiune. Bret Easton Ellis este autorul a cinci
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
Hașdeu, din cuprinsul lucrării lui Z. Ornea dedicate Junimii ( ediția prima, din 1966, ediția a doua, revizuită și adăugita, din 1978). Aserțiunea lui Z. Ornea, potrivit căreia revistele lui Hașdeu și ale hasdeenilor, Columna lui Traian, Transactiuni literare și scientifice, contopite în Revistă contimporana, s-ar fi ivit că o reacție antijunimista, nu stă în picioare, deoarece Hașdeu și-a cristalizat concepția anterior, prin intermediul unor publicații precum Din Moldova, Lumină, Foita de istorie și literatura, Foaia de istorie română. Luînd în
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
o lume, căreia i-am ucis sunetul genuin... unde om și dumnezeu pășesc pe culoare paralele...” - zăceam lîngă el, toropit de curgerea apei... și oricît de fragile mi se păreau vorbele, o vrajă, ce parcă se desprindea din ființa lui contopită cu podul și undele lovea departe în mine năruind surmenări iscate de netrăire... parcă primenind... „...cum îndelungă vreme, nu m-a părăsit imaginea unui tablou al unuia de-al vostru, obsedîndu-mă pînă în vis... în ultima mea incursiune sfîrșită într-
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Din clipa aceea m-am simțit amețitor atras de această femeie și am știut că pe ea o iubesc, nu pe Chiara, cu Chiara fusese o eroare, adevărata dragoste era aceasta, o iubeam la modul total, neomenește, gata să mă contopesc cu ea și să nu mă mai despart de ea, orice aș fi fost silit să întreprind pentru asta... Evident, a doua zi am cerut în mod expres superiorilor mei să duc eu până la capăt cercetările. Ceea ce s-a și
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
dacă nu pot să fiu totuna cu ea, să-i iau viața, am lovit-o, a căzut neînsuflețită, sângele se scurgea pe fața de o frumusețe nelumească și eu am țipat de plăcere, era ca și când făcusem dragoste cu ea, mă contopisem cu ea pentru totdeauna, se spune că principiul crimei este ura, eu am ucis din iubire, din iubire nețărmurită care nu poate fi descrisă prin cuvinte omenești... Acum știam, acum știam, acum știam: trăisem senzația cea mai împlinitoare din lume
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
infinit dăruitor. Astfel, OS este însăși izvorârea unui bine în sine, profund și tămăduitor, dincolo de orice condiționare (evaluare și/sau materialitate). Nu mai putem vorbi în acest stadiu de vreun raport al timpului cu OS, tocmai pentru că cele două se contopesc indecelabil, la infinit. Manifestarea conștiinței autorului are un caracter integrator, grație unei percepții contemplativ creatoare (principiu activ). Autorul și opera nediferențiază la nesfârșit, deconturându-se armonic în substanța unei subtil-iluminânde străluciri sonore, ca stare de clar-auzire lăuntrică. De aici și sacralitatea
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]