2,276 matches
-
Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al ființei perfecte (în acest caz - androginul), ideal ascuns în „umbra dulcilor dorinți”. Iubirea apare ca o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură a lumii” (Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, II, Ed. Eminescu, 43 1987). Hyperion și Cătălina sunt entități energetice incompatibile. Realizarea unității prin identificare (amândoi muritori sau amândoi celești) ar anula sistemul însuși, adică acea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al ființei perfecte (în acest caz - androginul), ideal ascuns în „umbra dulcilor dorinți”. Iubirea apare ca o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură a lumii” (Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, II, Ed. Eminescu, 43 1987). Hyperion și Cătălina sunt entități energetice incompatibile. Realizarea unității prin identificare (amândoi muritori sau amândoi celești) ar anula sistemul însuși, adică acea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cea modernă. Platon vrea să ne conducă dincolo de aspirația continuă, dincolo de lumea schimbării, în care poate fi vorba doar de străduință. Afectele trebuie înlocuite cu claritatea intelectuală și starea sufletească să-și găsească liniștea în invariabilitate. Pentru Bruno însă, jocul contrariilor și tensiunea pe care o comportă sînt tocmai expresia realității adevărate, fiindcă tocmai bogăția vieții și infinitatea lumii ne aduc cu ele schimbările permanente și marile contraste. Pe cît de puțin are, pentru el, o limită universul exterior, la fel de puțin
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ironie și humor. Descrie humorulîn modul cel mai deslușit, în dialogul său Ewin, după cum urmează: "Aici, tragicul și comicul se găsesc încă alături, nedespărțite... Totul se află în humor într-o singură curgere și pretutindeni, întocmai ca în lumea obișnuită, contrariile trec unul într-altul. Nu există nimic ridicol și comic în humor care să nu aibă un element de demnitate sau nu poată trezi melancolia. Nimic nu este sublim și tragic în lumea aceasta de jos a vieții pîmîntești trecătoare
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fericire și prăbușirea violentă sînt strîns legate între ele. Există, în această privință, posibilitatea unui sentiment total, în care puteau să intre, ca elemente, niște stări sufletești opuse. Grecii par să se fi oprit însă la relația succesivă dintre aceste contrarii, între lumină și întuneric, fericire și nefericire, fără ca factorii opuși să ajungă să se afirme în același timp, putînd intra astfel într-un sentiment total (cf. § 6). În dialogul Filebos, Platon discută mai multe sentimente amestecate fără ca modul în care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
instrumentar critic, o platformă program, o ideologie nu am de unde să dau și de asta m-am ținut întotdeauna cât mai departe de catedră. Mă felicit și astăzi că am renunțat la doctorat. „Toată viața am fost obsedat de alchimia contrariilor“ Presa scrie în ultima vreme despre reușitele literaturii române peste hotare, un fapt întărit chiar de Gabriela Adameșteanu într-un număr recent al „Suplimentului de cultură“. Nu avem o imagine prea bine conturată, dar se aude de noi. Sunt semne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
nu l-ar înghiți, fiindcă numai de alde Țurcanu nu dă semne Occidentul că ar avea chef. Una peste alta, un om al exceselor, ca mine, nu poate să nu aibă nostalgia moderației. Toată viața am fost obsedat de alchimia contrariilor. Interviul a fost difuzat pe 21 martie, în emisiunea „Suplimentul de cultură“ de la Radio Iași. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Lucian Dan Teodorovici Anarhistul de serviciu Revoluția română din 1989 ne-a familiarizat cu un cuvânt: terorist. Sub acest cuvânt nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
aprovizionării cu energie sau al dezvoltării infrastructurilor de transport. Urma apoi o anumită similitudine a discursurilor asupra singularității istorice a fiecărei experiențe identitare, de fiecare dată descrisă ca o "specificitate proprie" țării respective, ca o rezultantă a exercitării forțelor externe contrarii care inhibau inițiativele interne și favorizau adoptarea/imitarea modelelor exterioare spațiului în cauză. Aceste observații m-au condus la creionarea conceptului de spațiu d'entre deux. 2. Ce făceați în 1989? Ați fost martora căderii regimului comunist pe când vă aflați
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
artistul explorează, baconian, și alte tipuri de carnalizare. În „Aripi“ peștele este înlocuit cu două hălci de carne de porc, iar subiectul, așa cum îl caută Midvichi, nu se alterează. Sau atunci când se suprapun peștele și femininul. Când culorile glisează în contrarii, când lumina se mișcă tot spre est, acolo unde e spațiul formator al lui Laurențiu Midvichi, înseamnă că ați ajuns la expoziția lui din interiorul Casei Poporului. Ca Iona în burta balenei, dar să nu exagerăm. Până pe 11 ianuarie. Ayako
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
casual purtând un tricou cu Bob Marley (sau Hendrix?) îmbrăcat în Che Guevara, so french în recursul continuu la condiția umană, un prozator interesat de micile istorii și de raportul lor cu problemele morale, vorbind simplu, rar, accentuând întotdeauna dialectica contrariilor. Un tip pe care Ambasada Franței, în parteneriat cu Editura Polirom și Universitatea „Ovidius“, l-a adus cadou cititorilor români. Philippe Claudel, câștigător al premiului „Renaudot“ cu romanul Suflete cenușii (tradus deja în colecția „Biblioteca Polirom“) și al premiului „Goncourt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
semnul tainei nesfârșitei ascultări de Dumnezeu. Prin ea, Iisus depășește silniciile timpului și provocările istoriei, deschizând neamului omenesc perspectiva mântuirii. Minunea Învierii a fost posibilă prin răstignirea pe un străvechi instrument al morții: crucea. Crucea este, așadar, o unitate a contrariilor: moarte și viață la un loc, timp și eternitate, istorie și veșnicie, damnare și mântuire. Sunt doar câteva însemne religioase ale paradoxului transfigurat (Lucian Blaga). Pe toate acestea (și pe multe altele) crucea le face cu putință în viața spirituală
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
anularea legităților obiective, prin instituirea altor dimensiuni afective și spirituale care să certifice Libertatea FIINȚEI. Răzvrătirea echivalează cu o renaștere sau o metamorfozare, o întoarcere permanentă la arhetip: , având conștiința în-ființări. în structura Universului, armonizarea nu mai poate fi realizată, contrariile nu mai coincid: , asumare a universului nou creat, unde legitățile sunt inversate. Iona taie în podul palmei o bucată de piele, pentru a scrie cu sânge un bilet pe care-l pune într-o bășică, iluzie a libertății. Neatent, o
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
puncte cerești se întîlnesc firele gîndirii și creației unor ființe rare precum Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Emil Cioran. Din acest noian de sugestii și revelații am ales să schițez o posibilă axă (cu totul imperfect și reductor exploatată aici): Sacru-luminălună-sacrificiu-coexistența contrariilor. Relația lui Mircea Eliade cu sacrul, contribuțiile și viziunea originală a istoricului religiilor, definițiile și analizele sale nuanțate au fost îndelung disecate, elogiate sau contestate. Epistemologic vorbind, judecat la rece, subiectul a fost aproape epuizat. Mult mai puțin s-a
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
se izbesc simțurile noastre limitate. O fi pe undeva un dat românesc, această percepție intuitivă a coincidentiae oppositorum, a unui principiu dinamic, firesc integrator, de așezare în univers. La rîndul său, „geniu polar” prin excelență, Eminescu desfășoară o dialectică a contrariilor în care regăsim marile teme ale gândirii eliadești: misterul camuflării sacrului, transcenderea Timpului, reintegrarea Eternității. Luna este simbolul cunoașterii indirecte, conceptuale, raționale. Deși astrul nopții evocă în plan metaforic frumusețea, ambiguitatea temporală, lumina ei nu e decît o reflectare a
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
mai mult rădăcina ființei noastre" Manuscrise), prin arta sunetelor, omul poate ajunge mai ușor la esența lucrurilor (ca odinioară Orfeu), iar gândirea eminesciană atribuie acestui concept un sens superior, ontologic: înzestrată cu „virtuți orfice", poezia are privilegiul de a „concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza mult râvnita și atât de greu atinsa, într-un moment de har numai, coincidentia oppositorum" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Iar această armonie este posibilă numai în lumea superioară a ideilor („izvoare ale gândirii") sau în
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și dorească să-i ajute pe ceilalți, în timp ce ateismul, lipsa încrederii în lumea creată de divinitate fac din Ippolit
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
să-i ajute pe ceilalți, în timp ce ateismul, lipsa încrederii în lumea creată de divinitate fac din Ippolit un reprezentant al morții. Necredința sa va genera gândul sinuciderii, al rupturii totale de iubirea lui Dumnezeu. Mai importantă însă este perechea de contrarii Mîșkin - Rogojin. Deși îi este opus lui Mîșkin, Rogojin este numit frate. Perspectivele interpretării pot fi multiple. La un prim nivel, Rogojin este un fiu de negustor care chefuiește cu prietenii și se îndrăgostește nebunește de Nastasia Filippovna. în plan
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
spre care îndreaptă dinamica subiacentă oricărei virtuți ; atunci cînd optează pentru dimensiunea transcendentă a persoanei, dar înțeleasă nu în opoziție cu dimensiunea ei orizontală, ci comandînd-o și înglobînd-o pe aceasta din urmă. E de ales între situația de opoziție a contrariilor și situația coincidenței lor în principiul care le e sursă. Cînd, în programul său ideal, omul spiritual din diferite tradiții alege singurătatea, celibatul, concentrarea interioară în locul traiului în colectivitate, al căsătoriei, al stării de risipire sau distracție lăuntrică, el face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
discordia dureroasă, aspră între suflet și carne, între voință și instinct și, în genere, pe dualitățile de tip antagonist produse de cădere, adică pe o criză ce trebuia înfruntată adecvat, prin luciditatea rațională și activă, aproape militară, a luptei între contrarii. în Orientul creștin, la Părinții pustiei și la teologii mistici, lupta aceasta e, desigur, prezentă. Dar ea e subsumată unei atitudini contemplative în care intelectul urmărește să ia cu sine cît mai departe corpul în aventura spirituală, să-l apropie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ritm cu duhul, animate amîndouă de Duhul divin. Sigur că o asemenea distribuție între Orientul și Occidentul creștin nu trebuie exagerată ; sigur că există mari figuri de spirituali și de metafizicieni occidentali care lucrează în orizontul coincidenței și al depășirii contrariilor. Nu atît o geografie a mentalităților e pertinent să avem în vedere, cît mai ales o tipologie a modelelor spirituale. Cît despre modernitate, ea s-a născut dintr-o tendință de delimitare a domeniilor (cel uman de cel divin, știința
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei experiențe, oglindirea întregului : întregul ființei tale particulare, întregul lumii reale și întreaga încărcătură de posibil pe care realul o presupune. Or, o altă linie după
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular. Dar nu e el, dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta contrariilor Iar dacă spectacolul public ne sugerează o manifestare de tip apofatic a transcendenței, nu-l putem considera oare un suport destul de potrivit sau măcar un îndemn pentru a ne reaminti o rafinată temă spirituală, despre care vorbesc tradițiile în convergență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]