10,875 matches
-
casă fără să-l salute pe proprietar. Lasă politețurile, Moș Calistrat, spuse ea, făcându-i inspectorului semn să stea liniștit, am venit așa cum am hotărât ieri. După cum vezi, e întreg, întreguț. Acum ești mulțumit? Mai ai ceva de zis? Iarăși conversația dintre cei doi nu avea nici o noimă pentru Toma. Voi să ceară explicații dar femeia îl opri din nou. Se vedea că așteaptă să-l audă pe bătrân mai întâi de toate. Ar putea fi, spuse acesta într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era acolo lângă ei. Ciudat era faptul că inspectorul nici nu se arăta mirat de acest fapt. Îi auzea ca prin vată și nu reacționa de loc. Deși era ca într-un fel de transă, undeva în mintea lui, înregistra conversația și înțelegea că este vorba despre el, știa că ceva se hotărăște peste capul lui, dar acest lucru îl lăsa deocamdată rece. Mda, nu prea mai este vreme, rosti Calistrat gânditor, mai ales acum că vâlva a scăpat iarăși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Luă de acolo toiagul și reveni la locul lui pe laviță lângă polițist. Aceeași lumină ciudată sclipea și în ochii bătrânului, dar se stinse imediat ce se așeză. Încet, Toma își revenea din nou în apele lui. Își amintea vag de conversația purtată de cei doi însă în continuare o considera lipsită de importantă. No, înțeleg că ai aflat deja că o mulțime de oameni s-au făcut nevăzuți de pe fața pământului în ultima vreme aici, la Baia de Sus, spuse Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Muntele Rău! Ajungem și acolo dar vreau să începem cu începutul. Stăm aici la povești, în timp ce poate în noaptea ce a trecut, s-a mai petrecut o nenorocire, o întrerupse Cristian. Îl agasa cumplit faptul că cei doi purtau o conversație pe care numai ei o înțelegeau. Vorbeau despre lucruri care lui îi erau străine. Voia să primească explicații dar nu de genul celor de mai devreme. Vâlvele și alte ființe supranaturale nu-și aveau locul într-o investi gație polițistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
audă fără să se smintească. Au ales dintre ei o femeie, numai una, căreia i-au dat puterea să facă acest lucru. Se numesc domnițe ale tăcerii, pentru că ele nu vorbesc cu zeii, vreau să spun că nu poartă o conversație cu ei, ci tac și ascultă ce le spun aceștia, după care le transmit oame nilor ce vor zeii de la ei. Domnițele tăcerii știu cine este paznicul și ce treabă are acesta de făcut. La rândul său, el îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
închidă telefonul pe loc, din moment ce nu primea parola. Nu o făcuse numai pentru că știa cât de neglijenți sunt clienții lui musulmani și, cât de puțină importanță dau ei regulilor. Probabil că nu se putea abține să facă mai întâi o conversație de politețe. Din moment ce vă aflați aici, constat că nu ați vrut să țineți cont de avertismentele noastre, continuă bărbatul de la telefon. Cine ești? Nu contează. Fiți atent la drum! Niciodată nu poți ști ce pericole pot pândi pe traseu. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ofensat la auzul sumei. Nu reușea să-și acopere nici măcar cheltuielile darmite să mai scoată ceva profit. Refuzase sec și închisese telefonul nervos. Uitase de incidentul respectiv, îl considerase o încercare a concurenței de a-l face să piardă afacerea. Conversația îi reveni în memorie și, brusc, înțelesese despre ce este vorba. Își strivi o înjurătură printre dinți și se întoarse spre șofer: Întoarce, imediat! ordonă el. Căută tasta de apelare rapidă a numărului șefului convoiului din urma sa. Din cauza surescitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Flacăra brichetei licări scurt, cât să vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O altă siluetă, la fel de neagră, apăruse din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
secretele toiagului. Cum crezi că vei putea face asta dacă nu ești aici? Draga mea, o întrerupse inspectorul ușor agasat de turnura pe care o luase discuția, nu-mi place deloc ce se întâmplă. Am senzația că încerci să abați conversația noastră de la subiectul principal. Ți-am cerut să mă lămurești și pe mine despre zei și domnițe. Vreau să știu ce rol ai tu în povestea asta cu vâlva și toate celelalte lucruri de aici. Constat că eviți acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mă, dacă am dat buzna! Am vrut să profit de faptul că nevastă-mea e ocupată cu cel mic, ca să pot vorbi cu tine în liniște. Dacă te deranjează, putem amâna pe altă dată. Cristian Toma n-avea chef de conversații cu socrul său. Era obosit și îl frământau alte probleme. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția cu soția sa. Însă nu-l putea refuza pe Simion Pop, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceasta tăcut, fără să scoată nici un cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea de furie. Du-te și rezolvă problema! Mă aștept ca mâine să nu-l mai văd pe individ, îl expedie el cu un gest scurt din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar fi fost să rămîn În termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o sfîntă, Însă pe care eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar cu mîini iscusite care uneori o Însoțea pînă la intrare. — În seara asta ai un aer meditativ, spuse tata, căutînd să facă conversație. — O fi umezeala, care dilată creierul. Așa zice Barceló. — O mai fi și altceva. Te preocupă ceva, Daniel? — Nu. Mă gîndeam doar. — La ce? — La război. Tata Încuviință cu un gest sumbru și Își sorbi supa În tăcere. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lectură. Barceló dispunea de o bibliotecă fabuloasă și, În lipsă de alte titluri ale lui Julián Carax, ne preumblam prin duzini de clasici minori și de frivolități majore. În unele după-amieze abia dacă citeam cîte ceva și ne dedicam doar conversațiilor, sau chiar ieșeam să facem cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În claustru și să ghicească ecoul pașilor pe străduțele din piatră. Mă ruga să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ay, papito, dă-mi plăcere, dă-mi plăcere“, iar un bărbat adevărat, cu sînge În vine, ce să vă povestesc... Mi s-a părut că Fermín Romero de Torres, sau cum s-o fi numit de-adevăratelea, jinduia la acea conversație anodină aproape la fel de mult ca la o baie caldă, la o farfurie de linte cu cîrnați și la niște rufe curate. I-am cîntat În strună o bucată de vreme, așteptînd să mi se potolească durerea. Nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că erau cei optsprezece ani ai mei și faptul că Îmi petreceam mai mult timp printre muzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de neconceput. Și-l amintea cu amărăciune pe adevăratul tată al lui Julián și, cu timpul, se deprinse să-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mi s-a părut suspect. — El ce-a zis? — A rîs de mine, mi-a spus că o va găsi el pe altă filieră și a Închis telefonul. Ceva părea s-o roadă. Am Început să bănuiesc Încotro ne purta conversația. Dar dumneavoastră ați mai auzit de el, nu-i așa? Încuviință cu nervozitate. — Cum vă spuneam, la scurt timp după dispariția lui Julián, bărbatul acela s-a prezentat la editura Cabestany. Pe atunci, domnul Cabestany deja nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de o glumă de prost-gust. Laín Coubert era un personaj din Umbra vîntului. — Diavolul. Nuria Monfort Încuviință. — Ați apucat să-l vedeți pe Laín Coubert? Tăgădui și Își aprinse o a treia țigară. — Nu. Însă am auzit o parte din conversația lui cu fiul, În biroul domnului Cabestany. Lăsă fraza suspendată, ca și cînd s-ar fi temut s-o Încheie sau n-ar fi știut cum s-o facă. Țigara Îi tremura Între degete. Vocea lui, zise ea. Era aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și mai distrugătoare, încearcă să pătrundă într-o citadelă adversă apărată de un sedentar îportarul, la fotbal) sau de alți nomazi îla baschet, fotbal american, rugby sau baseball). Aceste spectacole, ultime locuri de întâlnire, vor fi și ultimele subiecte de conversație. Noile tehnologii vor permite accesul la aceste spectacole a tuturor mass-media, fie ele bisau tridimensionale, putând servi chiar și la autosupravegherea propriilor emoții. Spectatorii își vor putea oferi meciuri on-line, putând pune față în față chiar mii de jucători. Marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la mezat obediențele, sentimentele, valorile, credința, soarta membrilor familiei, fiind întotdeauna gata să trădeze și așteptându-se în orice clipă să fie trădați, fără să se ia vreodată în considerație nevoile generațiilor viitoare. Apologia dictaturii va redeveni deseori subiect de conversație. în sfârșit, mulți vor profita de slăbirea treptată a puterii statelor, pentru a-și lăsa să se manifeste în mod liber pornirile către violență; prima dintre libertăți va fi aceea de a ucide, gratuit, fără scop și fără nici o strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
centru, p.d.c., de ieri plouă întruna, sunt alunecări de teren și inundații peste tot, absenteismul, de data asta, va urca în săgeată. Delegatul partidului de dreapta, p.d.d., făcu un gest aprobator cu capul, dar consideră că participarea sa la conversație trebuia să îmbrace forma unui comentariu precaut, Evident nu minimalizez acest risc, totuși cred că înaltul spirit civic al concetățenilor noștri, demonstrat în atâtea alte ocazii, merită toată încrederea noastră, ei sunt conștienți, oh da, absolut conștienți, de importanța transcendentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
neavând telefon mobil, trebuia să se resemneze să aștepte veștile de la alții era reprezentantul p.d.s., trebuie să adăugăm, totuși, că, trăind singur în capitală și având familia în provincie, bietul om nu avea pe cine să sune. Una după alta conversațiile se terminară, cea mai lungă era a președintelui, după câte se pare cerea persoanei cu care vorbea să vină imediat, să vedem cum se va termina, oricum, el e cel care ar fi trebuit să vorbească în primul rând, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
autoritatea inerentă funcției pentru a-și eluda obligația, aceea de a începe el, în glas și în persoană, schimbul de informații. Dacă n-am uitat încă de acel oftat și de pornirea impertinentă pe care, într-un anumit moment al conversației, ni s-a părut c-o observăm în cuvintele sale, logic ar fi să credem că dialogul, se presupune că de cealaltă parte se afla o persoană din familie, n-a fost atât de placid și instructiv pe cât merita interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]