5,191 matches
-
ta ,mă atrăgea, mă intrigă, mă tulbură, si eu, fecioara la trup și la suflet, virilitatea ta în fașa, o ghiceam, o presimțeam.Eram prea naivă? Prezumpțioasa? N-aș ști s-o spun,dar atenția cu care mă înconjurai mă copleșea,mi-era atât de plăcută, îmi dădea aripi,mă umplea de mândrie.Cât de mult îmi plăceau discuțiile noastre! Pe tine te ... VIII. THE FIRST TIME I EVER SAW YOUR FACE(SONG FROM A MOVIE)-VERSIUNE ORIGINALĂ ÎN ENGLEZĂ ȘI
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
-o savană, și-mi va fi noapte-n trup mereu, nu voi simți de-acum nici cerul, dar nici lună n-oi mai privi, durerea mare, spaima, gerul mă vor hrăni în orice zi, urât, otravă și tristețe m-or copleși și doborî, mă-ntreb cine-o să-mi dea binețe dacă-n neant voi coborî, azi șchiopătez ca o bolnavă și voi cădea neîndrăznind să mă ridic precum o navă vis omenirii netezind, voi trece iar prin foc și pară
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
Binele să-l Săvârșesc Și niciodată pe vre-un om, să n-ajung să-l disprețuiesc! Să scot "omul rău" din om, în secunda păcătoasă Să mă ridic și să strig : fă Doamne lumea Credincioasă ! Greșit-am înaintea Ta...mà copleșește viclenia Ce-adie cu modificări, ce pândesc Ortodoxia... Vreau din nou stabilitatea, Tradiției înțelepte Ce ajută dăinuirea, Credinței noastre cele Drepte ! Viața Veșnică rămâne, identică cu ea mereu Și nu iese la iveală, fiindcă-și știe ceasul său ! Poporul nostru
GÂNDIND LA VIAȚA VEȘNICĂ PRIN SCRIEREA PĂRINTELUI-SCRIITOR DUMITRU POPA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381830_a_383159]
-
-n zborul de albatros.../ pe lângă frunza mesteacănului/ și-n regalul crin frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise. Un dor adânc îi copleșește sufletul pictând pe visele sale cu iubire :” din geana cerului albastră/ cununi de vise-mi dăruiești/ și flori cu frunze gălbejite/ și versuri fragmentate/ uitarea ta cea consonantă/ pe dorul meu fără de pată/ îmi spui să-mi cercetez iubirea/ din
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului În disperarea noastră de a prinde fiecare secundă înainte de a se cufunda în oceanul timpului, uităm să trăim, să surprindem frumusețea și magia existenței noastre. Suntem copleșiți, deseori, de gânduri, de furie, de neliniște. Dacă am privi spre cer, nu dându-ne ochii peste cap, ci căutându-i norii, ne-am îmbăta cu albastrul lui divin și am trece mai ușor de momentele neplăcute. Sunt vorbe care
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
Încântarea însă o cuprinse la vederea crenelurilor catedralei gotice St. Etienne. Era o minune arhitecturală, pe care o punea pe același piedestal cu catedrala Notre-Dame din Paris. Vitraliile antice, înălțimile impresionante ale tavanelor, totul invita la respect, la credință. Era copleșită de imensitatea structurală a acestui lăcaș religios. Doar privind în sus, și te simțeai ocrotit ca de o mâna cerească. Admiră capodopera lui Chagall, reprezentând Grădina Edenului. Petrecu câteva minute ascultându-și sufletul. Era calm și fericit. Străbătu alte străduțe
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
Și albastrul înălbește, Frământându-și mii de fire, Se preface-n mănăstire. Zice Vodă-n gândul său: „Semnu-i dat de Dumnezeu!” Fruntea spre pământ și-o pleacă, Ochii lui în lacrimi joacă. Face cruce în neștire, Cu credință și iubire, Copleșit de întâmplare Și spune cu voce tare: - Doamne, îți făgăduiesc Mănăstire să zidesc, Lumea să îngenuncheze În veci să se minuneze! Apoi cheamă un arcaș, Cel mai falnic flăcăiaș Și îi dă scurtă poruncă: - Ia în șa de te aruncă
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
voalul dezvelindu-și trupul. Urmașul prințului va prinde viață în această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor!” Și îndrăgostirea fulgerătoare a tânărului este descrisă ca fiind nepământeană, inconștientă, „Niciodată nu iubise pe cineva cu atâta patimă. Nicio altă femeie nu-l copleșise cu atâta dragoste și dăruire ca această făptură necunoscută”, ca și trăirea pământeană a ființei fantastice, a fetei: „Uită pe moment de propria-i existență și se lăsă pradă acelor minunate clipe de iubire. Deodată femeia scoase un țipăt de
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
dipăreau. La izvorul din Săcele, Codrul falnic de sub stele, Mă fascina cu vraja lui Pe poteca Domnului! Pe cărarea cea frumoasă Mă plimbam voios spre casă, Iar la ieșirea din pădure, Începea dealul să mă fure. Ființa toată mi-o copleșea Când privirea-îmi deslușea Valea Largă și spitalul... Colceagul, monumentalul. Valea Largă - denumirea unei străzi. Colceag - ,,Spitalul Municipal Săcele” din zilele noastre. Artangel Referință Bibliografică: La izvorul din Săcele / Deogratia Artangel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05
LA IZVORUL DIN SĂCELE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380319_a_381648]
-
aveau glas, se aruncau în gol, eliberând jarul existenței. Gândurile erau ținute în frâu. Amazoană stângace de cer, speram să nu terfelesc în dureri lumina soarelui. Amintirile noastre nu sunt la fel. Pe mine mă întâmpinau ziduri, pe tine te copleșeau zvâcniri stelare. Și totuși ne-am întâlnit miraculos. Și am trecut unul prin altul cu uimire. De atunci ne-am îmbrăcat cu dorul. Și a rămas sufletul prins între ziduri, pulsând lucitor în noaptea înstelată. (16-17 aprilie 2017) Iulia Dragomir
CAPTIVITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380349_a_381678]
-
a controlat, acum plătește și nu mă bucur de suferința lui, știu că este grea suferința și, mai ales, e greu să nu ai pe nimeni în preajmă, care să te ajute, să te încurajeze. Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranță în sufletul său răvășit de toate necazurile și nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de Angela
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Copilărie... În spațiul oniric al țării îndepărtate veghează fluturi și-n dansul lor ne poartă spre aripile copilăriei, din vremuri de demult... O revelație inconfundabilă ne copleșește tragicul senin al sorții... Viv Referință Bibliografică: Copilărie... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
COPILĂRIE... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380464_a_381793]
-
ca ființă materială. O carte de excepție, aș spune o capodoperă plăcută oricărui cititor, de la omul simplu de la țară până la omul de litere și intelectualul de marcă. Bucuria lecturii a fost completă. Am scris cu un profund sentiment de admirație, copleșită de talentul autorului, despre o carte din care voi citit și la care mă voi întoarece ades. Cartea “Pe vremea cailor păgâni” a scriitorului Simion Bogdănescu apărută de curând pe piața de carte, este cea mai bună carte de proză
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-și sugrume avalanșa de întrebări ce o copleșeau. -Cu ce am greșit? îi țipa disperarea în urechi, ca o mitralieră, tocită de otrava glonțului sub care își pierdea virginitatea. Ținea în mână cămașa lui pe care-și strivise pentru ultima oară îmbrățișarea. Îi adulmeca parfumul și de abia
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
se-apără și atacă, răspunde cu-aceeași măsură, Nefericirea și-o înneacă, în taină plânge și indura. Nevoia ei de-a fi iubita, acea de-a da și de-a primi, Pește copilă o revarsă, cu dragoste-o v-a copleși. Otravă vorbelor ce dor, produce gravă agonie, Zadarnic speri în reanimare ce-i doar ascunsă nebunie. Că grindină pustietoare ce-atacă plante delicate, Si calcă totul în picioare, ca ucigașele tornade. Cum poti tu face fericit pe orișicine-alt cineva? Când
POSTASUL de MIRON IOAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379338_a_380667]
-
petrecute la Sinodul din Creta, ... XIV. CE ESTE TABORUL?, de Ștefan Popa , publicat în Ediția nr. 2044 din 05 august 2016. Taborul, ca orice munte are darul lui, are o lumină și o sfințenie anume. Muntele este ceva ce te copleșește; oricât ai încerca să-l îmbrățișezi cu privirea, nu reusesti să-l cuprinzi în toate laturile lui, nici de pe vârful acestuia. Acolo sus, orice cuvânt este înecat în tăcere, iar întreaga panoramă apare în fața noastră cu o anumită pace în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
semnifică drumul parcurs de om de la curățirea inimii de patimi spre iluminarea minții sale, o “scară către Cer”. Citește mai mult Taborul, ca orice munte are darul lui, are o lumină și o sfințenie anume. Muntele este ceva ce te copleșește; oricât ai încerca să-l îmbrățișezi cu privirea, nu reusesti să-l cuprinzi în toate laturile lui, nici de pe vârful acestuia. Acolo sus, orice cuvânt este înecat în tăcere, iar întreaga panoramă apare în fața noastră cu o anumită pace în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
neamului românesc. În conformitate cu învățătura credinței ortodoxe, Hristos s-a înălțat la Cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii. Învierea și Înălțarea sunt două acte mântuitoare distincte, dar aflate în strânsă legătură. Nu se poate vorbi de Înălțarea Domnului fără a face referire la Înviere și invers. În ... Citește mai mult Joi, 9 mai 2016, la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
neamului românesc. În conformitate cu învățătura credinței ortodoxe, Hristos s-a înălțat la Cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii. Învierea și Înălțarea sunt două acte mântuitoare distincte, dar aflate în strânsă legătură. Nu se poate vorbi de Înălțarea Domnului fără a face referire la Înviere și invers. În ... XXIV. ȘAPTE LUMINI, de Ștefan Popa , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
șmecherește și le făcea cu ochiul complice. Și, pentru prima dată, Gabi o luă pe Laura în brațe și începu să o sărute cu pasiune, iar ea se lăsă furată de magia acestui sărut și purtată de sentimentele care o copleșiseră întru totul. Atingerea buzelor lui o îmbăta, făcând-o să uite de tot și de toate. Era cu adevărat fericită, simțea că din acea clipă Gabi îi devenise mai apropiat, mai drag. Era primul pas spre dragoste, era primul pas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
șmecherește și le făcea cu ochiul complice. Și, pentru prima dată, Gabi o luă pe Laura în brațe și începu să o sărute cu pasiune, iar ea se lăsă furată de magia acestui sărut și purtată de sentimentele care o copleșiseră întru totul. Atingerea buzelor lui o îmbăta, făcând-o să uite de tot și de toate. Era cu adevărat fericită, simțea că din acea clipă Gabi îi devenise mai apropiat, mai drag. Era primul pas spre dragoste, era primul pas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
realistă, știind clar că situația ei nu era prea roză. Se lăsa furată de moment, dar când rămânea singură gândurile ei zburau acasă, întrebându-se mereu ce s-ar fi putut întâmpla. Nicolae era tipul de om care nu rămânea copleșit de momentele dramatice, mereu găsea soluții pentru orice, mereu era în câștig în detrimentul celorlalți, știa să-i joace pe toți pe degete. Brusc, își dădu seama că lumea ei cea nouă se dusese pentru totdeauna, așa cum venise, așa se și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
realistă, știind clar că situația ei nu era prea roză. Se lăsa furată de moment, dar când rămânea singură gândurile ei zburau acasă, întrebându-se mereu ce s-ar fi putut întâmpla. Nicolae era tipul de om care nu rămânea copleșit de momentele dramatice, mereu găsea soluții pentru orice, mereu era în câștig în detrimentul celorlalți, știa să-i joace pe toți pe degete. Brusc, își dădu seama că lumea ei cea nouă se dusese pentru totdeauna, așa cum venise, așa se și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
cât pentru zece lumi când am eu cât pentru zece lumi ale celor zece lumi și mă bucur că numai tu mi-ai alertat ritmul vieții colorându-mi visele tu m-ai făcut să râd altfel plictiseala nealterabilă care-mi copleșea tăcerea ai dus-o în lumea zaharisită de diabetul prefăcător și cruce i-ai pus pe veci de ce să-mi scrii poeme ale căror cuvinte prind rădăcini în inima mea când eu pot cuprinde în culori imaginea consistentă a dragostei
DE CE? de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379525_a_380854]
-
Dumnezeu”, și tot Crucea conferă monarhilor puterea care: „este slujitoare a lui Dumnezeu și răzbunătoare a mâniei Lui asupra celui ce săvârșește răul.”(I Corinteni, 1,18; Romani 13, 4), În prima fază până s-ar dumeri, până a fi copleșiți de Biruința Împăratului și până a apărea invidia celor răi, Senatul i-a conferit lui Constantin titlul de Maximus Augustus. Peste acest titlu, care nu-l măgulea deloc, Constantin a așezat nimbul Edictului de la Mediolanum, din anul 313, prin care
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]