2,759 matches
-
probez emoțiile puternice pe care simțeam că le ratasem de-a lungul vieții sigure pe care o avusesem cu Mark. Dorința mi s-a îndeplinit. Era nevoie de efort pentru a disocia durerea ce însoțea un vis fărâmat de disconfortul copleșitor cauzat de gripă, dar aveam o idee destul de clară care era care. — Chestia este, Jenny, că nu era vorba doar despre Rachel, era vorba despre tot pachetul. Eram o familie. Funcționa și pentru ei, funcționa și pentru mine. Cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
două mese mari de scris, una pentru el și una pentru MacAlpine, și cu loc destul pentru plimbat de colo-colo, ca și pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație care Îi revenea des, În special când se plimba prin grădină după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
văzut decât pe dinafară; pare a fi direcția arătată de Îndemnul lui Lambert Strether: „Trăiește-ți viața din plin!“ În cele din urmă Însă, refuză. O Întâlnire cu dna Wharton a fost suficientă pentru a-i dezvălui măsura personalității ei copleșitoare. A-i fi secretară Înseamnă a-i fi sclavă, oricât de luxoase ar fi condițiile, iar scările lor de valori sunt, până la urmă, incompatibile. Theodora este creștină convinsă, interesată de misticism (atât de tradiția occidentală, cât și orientală) și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva trecător, ca pe o pauză între lupte. La asta s-a adăugat și faptul că epitetul „necondiționată“ ce preceda capitularea nu trăda la început nimic definitiv. În Marienbad, vremea de primăvară și apropierea corporală a infirmierelor aveau un efect copleșitor. Fixat în deruta mea imatură, eu mă vedeam mai degrabă învins decât eliberat. Pacea era o noțiune goală, cuvântul libertate - pentru început greu de apucat. În orice caz, m-am simțit ușurat de dispariția jandarmilor de front și a copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învățăcele într-ale artei actoriei, oricât de lipsite de forme și de osoase erau ele în vremuri sărace în calorii; în zelul lor locvace, ele nu simțeau însă ce anume li se întâmpla din înțelesuri mai adânci și datorită forței copleșitoare a închipuirii mele în același timp sau, pătrunzător, una după alta. Amândouă voiau să arate precum Gretchen sau Käthchen. Mi le evocau fragmente de monoloage lucrate. Rrr-ul lui Flickenschildt le ieșea de minune. Dar, ca să semene cu Hoppe, le lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui din sârmă decorativ îndoite, în slujba spiritului vremii. Pretutindeni păreau să apară genii care nu voiau să ia act de faptul că „modernismul“, de la Arp până la Zadkine, era deja muzeificat. Fără nici o sfială, epigonii încercau să-și afirme unicitatea copleșitoare. Nu cumva mi-am luat și eu avânt pentru saltul în înălțimi suprapământene? Sau poate că foamea mea de artă era saturată deja de pe-acum, fiindcă eram sigur de o iesle care promitea să fie mereu pe jumătate plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cine știe ce, de îndată ce o compar cu îmbogățirile mele zilnice din prima excursie în sus și-n jos prin cizma italiană. Trăiam, asta înseamnă că absorbeam în mod constant, nu mă mai săturam de privit și încercam zadarnic să reduc, selectiv, oferta copleșitoare. Uluit, mă opream în fața marmurei cu bogăția ei de gesturi și stăteam plin de încântare în fața bronzurilor nu mai mari decât palma ale etruscilor, răsfoiam Vasari în Florența și Arezzo, vedeam, în Palazzo Pitti și în Palazzo Borghese din Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să măsoare câmpiile politice și să-i scoată din cap progresului visul despre „marele salt“. Dar deocamdată rămâneau sugestii, tatonări și anticipări inconștiente, pentru care nu există nici o explicație. În orice caz, e de presupus că zăcea, acumulată, o masă copleșitoare de materiale, care tocmai de aceea respira prin scurte semnale și lăsa să se recunoască ceva încă nearticulat, ceva care nu voia, încă nu voia să iasă la lumină. Scriind sau desenând, punând la bătaie toate trucurile care-mi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu poate aspira să primească un alt avans - să se priceapă bine lucrul acesta - decât al purei și simplei probități. Nu e mai puțin impardonabilă ușurătatea cu care autorul tratează conceptul de breslism, studiind o bagatelă oarecare În șase copleșitoare tomuri izvorâte din năvalnica tastatură a doctorului Baralt. Întârzie, jucărie a sirenelor acestui avocat, În simple utopii combinatorii și neglijează autenticul breslism, pilon robust al ordinii prezente și al celui mai sigur viitor. În rezumat, o creație deloc nedemnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Din acel moment, Paladión se dedică unei activități pe care nimeni nu o mai desfășurase până atunci, cufundările În propriul său suflet și publicarea unor volume care să-l exprime, fără să-și Încarce peste măsură propriul corpus bibliografic, deja copleșitor, sau să simtă facila vanitate de a mai scrie măcar un rând. Nepieritoare e modestia bărbatului care, În fața banchetului pe care i-l oferă bibliotecile orientale și occidentale, renunță la Divina Comedie și la O mie și una de nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
patruzeci și ceva, imaginea pe care ne-o facem despre figura lui e cea a unui enorm gigant, care ține În dreapta ciomagul și-n stângacea daireaua cu discuri. Se știe că imaginația populară nimerește mereu la țintă. Fără să fie copleșitoare, singura efigie vera pe care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte, Pedro Paniego, e aceea a unui bărbat de statură sfioasă, cu ochi somnoroși, nas cârn, prevăzut cu o livrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vreau să spun, fără dicționare de primă mână), la un război mai mereu extrem de dificil: acela cu argoul marginalilor din Buenos Aires, asezonat cu argoul fantezist și calamburesc a doi mari scriitori. Până la urmă, În cartea aceasta s-a putut parcurge copleșitoarea majoritate a narațiunilor scrise de Jorge Luis Borges și Adolfo Bioy Casares Împreună. Tocmai ai terminat lectura primei lor versiuni românești, Într-un argou pe care, pastișându-l oarecum, sper că am izbutit să-l tai din aceeași mucava, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
motive ale acestuia devenite clasice, ci și embrionul unor foste sau viitoare povestiri. Ne mărginim la două exemple, lăsând cititorului deplina libertate de a face pe detectivul literar: Paladión ca pandant umoristic al lui Menard, și foarte sugestiva imagine a copleșitoarei Sfinte Treimi alături de Aleph. Trebuie subliniată, Însă, și neîndoielnica influență exercitată de Bioy asupra anumitor povestiri ale lui Borges. Căci nu numai din simplă prietenie paginile celebrei povestiri Tlön, Ucqbar, Orbis Tertius Încep prin a-l evoca pe Bioy. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Bioy (Biorges sau Borbioy?) au publicat-o sub un pseudonim comun, operă de o importanță insuficient evaluată și, mai ales, nesatisfăcător comentată până acum, formează o parte intrinsecă a corpusurilor borgesian și bioycasarian, În general ignorată nu numai de copleșitoarea majoritate a cititorilor, ci chiar și de mulți dintre cei mai importanți exegeți ai celor doi. Una dintre principalele cauze ale acestei bizarerii, care condamnă la o nedreaptă marginalizare această parte a operei lor, savuroasă nu numai prin limbaj, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nevoie de nici o prezentare“. Nu-mi vine să cred că mi-au trebuit trei săptămâni ca să încep să fiu geloasă. Întotdeauna am crezut că, dacă bărbatul pe care îl iubesc s-ar culca cu o altă femeie, sentimentul imediat și copleșitor care m-ar cuprinde ar fi acela de gelozie. Dar în cazul de față gelozia s-a aflat foarte în josul listei. S-a târât șonticăind în spatele sentimentelor de Pierdere, de Singurătate, de Disperare și de Umilință. Nu mă prea gândisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi trimitea raze verzi, otrăvitoare prin tot trupul, sufocându-mă. Mintea îmi era plină de imagini cu ei doi în pat. Pur și simplu nu suportam gândul că el o dorea pe ea. Ideea asta mă umplea de o furie copleșitoare, dar neputincioasă. Și de mânie. Îmi venea să-i omor pe amândoi. Îmi venea să plâng isteric. Mă simțeam urâțită de atâta gelozie. Desfigurată. Simțeam că fața îmi devenise verde și schimonosită din cauza geloziei. E un sentiment așa de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e cu prietena mea și cu copilul meu. A, da? l-am întrebat încercând să par vioaie și serioasă. Ca și cum Adam n-ar fi avut un efect neliniștitor asupra mea. Dimensiunile lui Adam și apropierea lui de mine erau nițel copleșitoare. Așa cum am mai spus, primul lucru pe care-l sesizasem la el era masculinitatea lui. Iar acum era ca și cum ar fi îmbibat patul cu testosteron. Sau ca și cum s-ar fi plimbat prin cameră cu o cădelniță din aceea cu tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
devine dubioasă, iar jocul nu o salvează, e bătrînă, ce dracu’, și mai vine și după Ana Magnani, una dintre cele mai fabuloase actrițe din toate timpurile. Și care, În The Fugitive Kind, Orfeul lui Sidney Lumet din 1959, este copleșitoare. Acum, Kevin Anderson creează un Orfeu diferit de Marlon Brando, fragil, frumos, cu o linie rebel-hippie și care cîntă la ghitară. Brando nu cînta, poate din cauză că era un personaj atît de puternic Încît muta perspectiva cu note și cameră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-am văzut, un film de referință nu numai datorită bornelor de kilometraj filozofico-religios ce se succed cu viteza picajului lui Lucifer corespunzînd cu acea a decolării victimelor pentru a-l Întîlni să-i strîngă mîna, ci și din cauza imaginii copleșitoare , a senzației apăsătoare de primejdie vertiginoasă cu valențe estetice, a ventilatorului e primul film În care banalul ventilator are un rol major În crearea și menținerea suspansului , și, accentuat, din pricina montajului. Un ritm excepțional, alternînd cu măiestrie planurile, woodoo, New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
operații masive.” După punguța cu doi bani. Astfel, dacă te asiguri doar Împotriva amigdalitei și-ți sîngerează hemoroizii, ți se va da cu albastru de metilen pe ei. În Socialistul, la „Carnet de scriitor”, Horvath Dezideriu irumpe cu un text copleșitor, din care extrag un eșantion. „Muncitorii sînt un detașament al performerilor fundamentali ai actului de creație pentru om și nevoile sale.” Amintesc doar că actul de creație pentru nevoile omului s-a Încheiat odată cu inventarea hîrtiei igienice. Pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liber și ghearele grifonului care fîlfîia deasupra noastră În zilele fără soț, uram gogoșile, gladiolele, gustul care nu se discută, ba se discută, nu și pe Moș Gerilă, Simon @ Garfunkel și Gogol și Dizzy Gillespie, iar Greața lui Sartre era copleșitor de minoră față de greața mea apocaliptică. Întotdeauna am vrut să ajung gigolo și ginecolog, mă dureau gonadele, singurele ființe acceptabile-n socialism fiind gheișele, chiar dacă la o femeie apreciez mai Întîi gleznele și gheișele nu au glezne, urmează Însă gambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
importante din Europa. Clădiri vechi, roșcate, studenți, iederă, aproape toți locuitorii sînt studenți care Închiriază minuscule apartamente În casele Înșirate de-a lungul canalelor. Nu există trotuare. Poți coborî direct În apă, dacă vrei. Biserica Saint Michel. Închisă. Biblioteca Universitară, copleșitoare. Iarăși fotografie, pierdut printre mii de volume. Librăria de unde puteam să-mi aleg orice carte, drept cadou din partea nepotului lui Arie, care lucra acolo și În timpul liber scria poezii, oaia neagră a familiei, dar nu mai rămăseseră decît zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane înnegrite de timp, rana țuguiului dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile, încât se întoarce în încăperile ușor adumbrite, numai ușor mai răcoroase decât aerul de afară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală, exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană, nevăzându-și chipul, ci privind dincolo de el, la toate câte îi reapar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]