121,069 matches
-
unei familii sărace, în lipsa vreunui hotel liber, - casa scriitorilor din localitate fiind ocupată în întregime. Cred că eram gata să ațipesc. Cînd, mă trezi vuietul unei furtuni ce se pregătea să înceapă. Se spune că în preajma unei furtuni puternice magnetismul corpului uman, al creierului ca și în general, al mediului în care te afli, sporește. Curînd printre răbufnelile vijeliei care începuse, am auzit, peste sălița dintre odaia mea și a gazdei, niște gemete ca de durere. Alarmat, sării din pat privind
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
1923, la prerogativa sa că are misiunea să numească și să demită miniștrii. Păstrîndu-se această prerogativă a Constituției din 1866, regele însărcina, periodic, pe șeful unui partid să formeze guvernul. Acesta îl forma, obținea de la suveran decretul de dizolvare a Corpurilor legiuitoare, organiza alegerile, pe care le cîștiga aproape invariabil. În acest fel, parlamentul nu era expresia voinței electoratului ci, dimpotrivă, a guvernului. Ceea ce vicia grav, de la fundamente, sistemul democrației în țară. Dacă regele Ferdinand ar fi avut tăria atunci, în
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
două hotărîtoare decizii politice, Gheorghiu-Dej rămîne, ca o figură importantă, în istoria României de pe vremea comunismului. Editoarea, d-na Lavinia Betea, a alcătuit, din textul lui Sfetcu, o utilă carte, întregind-o cu o prefață și, mai ales, cu un corp de note lămuritoare în toate. I se cuvin mulțumiri și elogii. Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej. Selecție, introducere și note de Lavinia Betea. Editura Fundației Culturale Române, 2000.
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
și tehnologiile noi. Conform acestei reprezentări, în ideea de contemporaneitate ar intra doar acele acțiuni artistice care folosesc mediile electronice, lumea informaticii, spațiile virtuale și intervențiile directe ale artistului asupra spațiului natural, social, simbolic și, la rigoare, asupra propriului său corp. Cum această limitare a contemporaneității la un singur segment al ei, și în nici un caz la cel mai autoritar, chiar dacă cel mai siptomatic, nu poate funcționa în mod real, cei care încearcă să construiască o instituție, așa cum face Victor Florean
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
Ruxandra Cesereanu Torționarii secolului XX (indiferent de ideologia care îi animă) știu sau învață că făptura umană supliciată este un cuvânt care "se arată, se spune, se ascunde și se dăruie corporal"; de aceea, atunci când vătămează corpul victimei, ei vătămează, de fapt, cuvântul, scopul torturii fiind de "a dezarticula /.../, de a desface trupul din cuvântul său". Dezbrăcat de haine și schingiuit, trupul victimei este de două ori înstrăinat, drept care el devine o închisoare care emite sunete de
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
fiind că orice fenomen poate fi reprezentat verbal, durerea fizică va putea fi și ea verbalizată în cele din urmă. Când izbutește aceasta, victima folosește, adesea, structura "ca și cum", care leagă două elemente: o armă violentă (agresoare) și o parte a corpului. De pildă: e "ca și cum" (spune victima) un burghiu mi-ar fi intrat în creier. Că arma și rana nu există, uneori, decât sub formula "ca și cum", aceasta ține de retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Marina Constantinescu * Stau și mă uit pe geam. Pe o antenă schimonosită de vînturi, din vîrful unei case, doi porumbei privesc lumea. Tăcut. Sînt petrecuți, cu spatele unul la celălalt. Admir un corp cu două capete. Așadar, fiecare vede alt orizont, altă perspectivă asupra norilor și florilor, asupra soarelui și a lunii, a poveștilor noastre și din noi. Se poate zări de la înălțimea lor nimicnicia de pe pămînt? Port o cămeșoaie din Maramureș, de
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
boală așa zicând clasică și livrescă, simptomatologia ei fiind urmărită de Matei Călinescu cu gândul la aura ce-i anunță prințului Mîșkin intrarea într-o nouă criză devastatoare. În schimb, autismul constituie o mare necunoscută pentru o bună parte din corpul medical și chiar pentru cei (auto)intitulați specialiști în domeniul respectiv. Părinții disperați caută autorități profesionale reale, care să le explice coordonatele și determinantele bolii. Dar tot ce pot ei obține, până la un punct, este sintagma high-functioning autism. "Consolarea" care
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
postmodernist. , inervat de ticăloșiile și mizeriile livrate ca hrană spirituală, scandalizat de dispersia Răului și alcătuit pe un întreg portativ al protestului, este în fond unicul ei spațiu de siguranță. O pagină rugoasă, un text plin de cuie, în care corpul moral al poetei se înfige pentru a se elibera. Mariana Marin, Zestrea de aur, antologie de autor cu un text critic de C. Rogozanu, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 320 p.
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
cele mai dificile. Există instalată, de pildă în teatru, un soi de comoditate a actorului, pe de o parte, precum și a regizorului, pe de altă parte. Puțini actori au grijă, zilnic, ca muzicienii sau ca balerinii, de "instrumentele" lor, de corp, de voce, de provocarea întîlnirii cu personajul, de lumile lui. Există o anumită suficiență, chiar o aroganță față de limitele fizicului și ale psihicului. Care conviețuiesc cu noi. Și nu întotdeauna ușor. Astfel, limitele sînt forțate în salturi, în jurul unui rol
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
excepție. Sînt actori care au voci sau disponibilități corporale speciale. Dar care s-au pierdut pe drum. Și se recuperează foarte greu sau deloc. Pe scenă auzim voci neîngrijite, lăsînd la o parte neglijența și nepriceperea rostirii, agresarea limbii. Vedem corpuri abandonate, chiar la actorii tineri, inexpresive, uitate în civilie. Discuția este, fără îndoială, mult mai complicată. Se stimulează pe negativ lipsuri fundamentale ale școlii făcute și comoditățile care îi țin prizonieri pe artiști. Atunci, într-o lume foarte deschisă, într-
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
exprimării lui profesioniste. Premieră absolută în formula spectacolelor de absolvență. O scenă-cadru, repetitivă, adună trupuri și măști. Un fel de bal mascat, în care măștile ascund identități, personaje, disponibilități. Rînd pe rînd din acest cor sau, mai precis, din acest corp ansamblu se desprind protagoniștii. Masca este înlăturată, se văd chipuri, sensibilități, personaje, pași. Este, în același timp, și un joc cu o mică provocare culturală să identifici din dans, din regie, coregrafie și interpretare ce roluri, ce cupluri sînt comentate
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
poveștile de gen, pînă cînd, pe neașteptate, istoria celor doi, Andrei și Gina (părți complementare ale androginului mitic), virează în fantastic. În timpul unei halucinante călătorii printr-un muzeu de științe naturale, personalitatea celor doi se inversează. Andrei rămîne prizonier în corpul Ginei, iar Gina într-al lui Andrei. Este metafora dragostei totale, în care fiecare partener se identifică cu celălalt. Sfîrșitul e tragic: cei doi tineri se sinucid prin incendiere și supradoză de somnifer. Șapte fetițe se joacă, în fiecare zi
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
obicei prin conturul unei uși. Miza acestui film e alteritatea, în sensul propriu al cuvîntului, Ripley descoperind șapte variante ale sale a căror clonare nu mersese bine. Aceste variante sunt rodul pervers al imaginației lui Jeunet, care re-asamblează și denaturează corpul uman, iar monstrul pare atrăgător în comparație cu rezultatul acestor procese. Apare și un android, despre care Ripley comentează că "nici un om nu ar putea fi atât de uman". Jeunet are o pasiune pentru anomalii, acestea apărând la toate nivelele, de la oamenii
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
procese. Apare și un android, despre care Ripley comentează că "nici un om nu ar putea fi atât de uman". Jeunet are o pasiune pentru anomalii, acestea apărând la toate nivelele, de la oamenii care se comportă mai atroce decât alienii până la corpuri mutilate (actorul Dominique Pinon interpretează rolul unui invalid în ale cărui picioare un "coleg" țintește cu cuțite) și la specii încrucișate. Feministele au comentat adeseori că genealogia maternă este ignorată, bătându-se apa-n piuă pe complexul lui Oedip. Or
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
inspiratoare de nostalgii filtrate prin devastatoarea luciditate metaforizantă. Posedatul s-ar zice că are șansa izbăvirii chiar trecînd prin incandescentele miezuri ale căderii sale. însăși căderea funcționează aci, în calitatea sa complexă, precum un Purgatoriu: "Urmați-mă, șovăiri,/ Ale unui corp scăldat în fluviul/ Infernal dar cu valul fraged,/ Căci se tînguie către paradis" (Descîntec). Abandonat de "veșnicia dintîi", simțindu-se compus din cercuri eterogene, consumat de raiul ce-l poartă-n sine, poetul se socotește, sintetic, "Creație a celor de
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
crizele lui de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea "refăcută" a corpului care servește drept ecran de proiecție. În Ray, există personaje secundare care au loc să se dezvolte. În filmul lui Scorsese, doar personajul lui Cate Blanchett are ceva spațiu de manevră, restul sunt doar - împrumut termenul anglo-saxon - "camee", apariții episodice
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
Trei pentru infern. Dacă, însă, în prima povestire, nevasta era pe punctul să își ia un amant, acum bărbatul este cel care are o amantă. Drama soției înșelate este totală, ea este augmentată de revelarea urmelor lăsate de timp pe corpul ei: "Mă loveam de pereți cu furie continuînd să strig ca un animal încolțit. Am început să îmi smulg hainele una cîte una, pînă am rămas goală pușcă. Am reușit să mă tîrăsc în dormitor, în fața oglinzii și m-am
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
ale personajelor. El se plînge în Jurnal că duce "o viață frivolă, fadă și falsă", în timp ce "veninul, veghea și vițiul" îi mistuiseră trupul lui Pașadia. Craii caută în escapadele lor "larmă, lumină, lumi" (de remarcat aici repetarea nazalei m din corpul cuvintelor, care conduce la sugestii auditive cu ecou în planul semantic: murmurul necontenit al "vieții care se viețuiește"). Marea este și ea "vie, verde și vajnică" într-un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
eveniment să treacă vreun vehicul pe drumul din fața casei noastre, motociclete nu treceau niciodată. Cel mai des treceau tractoare cu remorcă, noi alergam în drum și ne prindeam de marginea remorcii, atârnam în mâini cât rezistam să ne Ținem greutatea corpului, astfel ne căruțam. Cred că era periculos, ne mai agățam și de camioane, nu aveau prea mare viteză, era drum denivelat, dar dacă fiul meu s-ar juca în acest fel aș fi foarte indignată privindu-i lipsa simțământului de
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
soarele de vară ce sta să se domolească. Ne-am oprit, a oprit și motorul spunând că s-a încins și trebuie să se răcească, între timp pielea picioarelor mele s-a obișnuit cu fierbințeala sau mușamaua a preluat temperatura corpului, nu știu, dar nu mă mai ardea. M-a luat jos în brațe și apoi nu mi-a mai dat drumul, mă sprijineam de pământ cu vârful picioarelor în tenișii care abia atingeau Țărâna drumului. Mă Ținea în îm brățișare
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
să-mi strâng buzele mai tare ca să nu dau voie unei limbi ascuțite și aspre să pătrundă printre ele. El insista cu putere, iar eu nu mă concentram decât cum să rezist ca să nu reușească. Mă strângea tot mai aproape de corpul lui, atunci am început să-l resping cu puțina mea putere, trecuseră primele momente ale mirării care m-au Ținut într-o atitudine pasivă, când nu știusem ce să fac, mi-era rușine de el, deși după ce i-am simțit
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
consemnează cu un condei aparent frigid, chiar ostentativ antiemoțional, structurile fizice ale realului, adesea cele anatomice. Iese astfel în relief într-un chip mai acuzat discrepanța dintre posibila idealitate a lucrurilor și realitatea lor ternă, dezarmantă: "gura ca o stomă/ corp cu oase de lavă revărsat peste materia inflamabilă". Sau: "mici suprafețe de retină se înghesuie una într-alta/ sub dictaturi clar-obscure". Sau: "șerpi strivindu-și testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite în timpul concepției/ cu lumina viermilor de
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Este înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate. Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea nimănui, prin frunzișul ocrotitor, prin suspiciunile imaginației, prin lașități și amînări, în jocul iluziilor inocente. Charlotte continuă provocarea, erotismul vibrează
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
făcut. Soțul trece arma prin mîna soției. Charlotte are, în sfîrșit, dimensiunea tragediei pe care frivolitatea ei a provocat-o. Nori grei și negrii se strîng. Ninge. Tare și viscolit în Werther-ul lui Andrei Șerban. "Cristos se naște...". Charlotte ține corpul fără viață al lui Werther. Ninge. Tare și viscolit, la Viena, în iarna lui 2005. E limpede că lectura lui Andrei Șerban, tare, cum se spune, șocantă pentru melomanii tradiționaliști este o reacție la libretul lui Edouard Blau, Paul Milliet
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]