8,430 matches
-
era cu sapa în mână, gârbovă și înceată, părea a se fi făcut una cu sapa și cu glia. Anul acesta s-a uscat totul, cartofii erau mici ca ouăle de vrabie și porumbul nu crescuse mai mult de un cot și s-a uscat de tot. „Ne bate Domnul, Floriță, ne bate de răi ce suntem! Tu ți-ai văzut de prunci tătă viața și ești tăt singură, ca și mine.” Nisia îi redeschidea rana singurătății ori de câte ori Florița plângea. Nu
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
de furie. În liniștea profundă ce a urmat, Gabriel și‑a ridicat încet capul, ce rămăsese mult timp proptit cu bărbia în pumnii adunați unul într‑altul și strânși așa de tare, încât brațele încă mai tremurau de încordare pe coatele înfipte în masa de lemn. Era poziția în care el găsise tăria de a se abține să riposteze verbal ori fizic la vorbele grele ce ieșeau din gura femeii nervoase, plină de supărare, de mânie și ură.S‑a ridicat
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
ea. Ca să se stăpânească, Gabriel s‑a reașezat pe scaun. Și‑a sprijinit capul în pumnii strânși pentru a se abține de la alte vorbe grele ce le simțea că vor să năvălească din gura‑i încleștată. Simțea duritatea mesei în coatele rezemate de ea și se mira în sine de greutatea cuvintelor pe care le asculta fără să riposteze. L‑a trezit la realitate mobilul de la serviciu și a sărit, din doi pași, de la fereastră la cuierul din spatele ușii. A scos
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
frică, de rușine și de frig. Ea a rămas încremenită. Chiar să fi vrut, nu ar fi reușit să miște un picior. Nu și ridica privirea îngrozită din podea. Cu un braț încerca să și ascundă sânii, cu palma și cotul, în timp ce pe celălalt îl apăsa în neștire între picioare. Strângea din dinți ca să și stăpânească plânsul. Observase că lui îi făcea plăcere s o audă văicărindu se, țipând ori plângând. Oricum, nu mai avea vlagă să țipe. Se simțea secătuită
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
practică la școala din Câmpulung cartea numită Manual complet de învățătură mutuală. Încă din 1785, se tipărise la Viena, Carte trebuincioasă pentru dascăli, iar în anul 1796 apăruse la București lucrarea Oarecare secreturi ale lucrării pământului, precum și Învățături pentru măsura cotului, tipărită la București în 1795. Prin școli circulau și cărți populare ca: Archirie și Anadan, Pildele și Viața lui Esop, Floarea darurilor, Varlaam și Ioasaf, Alexandria sau Istoria lui Alexandru Macedon. Programa învățăturilor din școala sătească cuprindea: Despărțirea I. Silabisirea
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355677_a_357006]
-
Duceți existența-ne în cruntă ocară Și nu dați pe ea nici măcar doi lei Simulați sărăcia că ne-ați fi solidari Păreți umăr la umăr că trageți la jug- Să urnim carul istoriei, să fim tari- Și vă doare-n cot când ochi-ne plâng Îngâmfarea ați pus-o floare la butonieră La rang de principiu ridicară-ți minciuna Visele voastre gâlgâie și fierb în frapieră Serviți cu cinism viclenia și hoția, totuna- Ne-a ajuns cam de mult cuțitul la
GATA BĂIEŢI, NE-A AJUNS ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355711_a_357040]
-
după rang Cum își ia proverbul rost Dintr-un zbor de bumerang La ce bun să protestezi, Să-ți bați singur cuie-n talpă? Lupul caprei cu trei iezi A fost o monedă calpă La ce bun să dai din coate Când te afli la nevoie Dacă numai banul poate Să dicteze după voie?! Nu mai e o noutate: Fără bani, fără protecții Derbedeii la carate Dau năvală să ia lecții Banul face ca instanță Toate legile din țară Că zeița
ZEIŢA CHIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346192_a_347521]
-
iată, vine trenul. Se mai aude o dată, vag, „Emil!”, după care scârțâitul strident al roților pe șine acoperă totul. Trenul oprește în stație și ne îmbulzim în fața ușilor, așteptând deschiderea lor. Cineva mă împinge din spate. Altcineva îmi proptește un cot în coastă. Se deschid în sfârșit, ușile și intrăm buluc!!! În vagon, aerul este greu de respirat. Înghesuită din toate părțile, încercând să descopăr o bară de care să mă apuc, cu căciula căzută pe ochi și haina răsucită, simt
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
se mai lase pulberea asta, când m-am trezit cu una-n rădăcina nasului. Zic„ 'Tu-i dumnezeii...!” și mi-am strâns nasu-n pumn. „ Țigane, ești bine, tată?” Era nea Titi, când s-a ridicat orbecăind, mi-a tuflit un cot în nas. „Îs bine, bre, numa' nasu-i spart de mata” „Iartă-mă, țigane! Unde-s băieții?” „De-abia nimeresc să-mi duc mâna la față, bre, nu se vede nimic, da' se-aude cum se vaită urecheatu' de Chiriac. Mai
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
scriitorii din România profundă și tainică, cei care în tăcere lucrează fără să iasă în față pe primele pagini ale publicațiilor, sau pe ecranele televizoarelor.Am urmărit să existe între noi o armonie colegială., dar de competiție, fiindcă, dând din coate cum mai fac unii scriitori din US, înlăturând un coleg, crezând că v-a înainta astfel pe scara valorilor, se înșeală.Numia Dumnezeu, timpul și istoria ne v-a judeca. Există o mișcare secretă a cărților pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356052_a_357381]
-
înșeală.Numia Dumnezeu, timpul și istoria ne v-a judeca. Există o mișcare secretă a cărților pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea din ele, cu trecerea anilor, trec pe rafturile din spate, acoperite de colbul uitării, chiar dacă autorii lor au dat din coate, lovind colegul pentru a ieșii în față. Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginți.Nicolae Iorga avea o vorbă:” Prostia e ca noroiul; cu cât se
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356052_a_357381]
-
dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]
-
de obicei, gata să săgeteze arătarea care îi aținea drumul. - Crenguța, sunt eu, Brăduț, fratele tău, șuieră balaurul! Fata scăpă arcul și căzu în genunchi când auzi vocea omenească. Arătarea își apropie capetele de ea și limbile lungi de un cot o mângâiară pe creștet. - Lacul în care am vrut să înot era vrăjit și uite în ce m-am transformat! Crenguța începu să plângă. Balaurul, fratele ei o mângâie până ce reuși să o liniștească. - Tata e cu tine? - Tata s-
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
dorești doar zise, Poarta inimii o cată, Poate, fericirea-i fum, Însă-n blânda ei chemare Cerșetorul de pe un drum Drept își cere-n disperare, Nici să fugă nu mai poate, A uitat al vieții umblet, Dăruirea-i mers pe coate, Om din om, suflet din suflet Ochii nu îi poți închide Cât în tine viață este, Să te-ascunzi pentru a râde Doar de trista lui poveste, Pune sufletul în mortul Care-ar mai trăi o dată Și absolvă-i lui
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
lac. Nevolnici rămânem, mereu mămăligi prea moi ca să facem mai mult de un ... plici! Prea stăm așteptând că pară să cadă în guri mult prea multe căscate degeaba, cu mâinile-n sân oftând că ne doare în știu eu ce cot ( și ăla prea mare ). Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Nu caut o scuză la tot ce a fost nici nu știu să fie, să aibe vre-un
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
stradă și observ totul ca și tine. Îi observ pe șoferii fără răbdare și nervoși, care te înjură și te bagă și te scot la cea mai mică greșeală. Îi observ pe bătrânii grăbiți, care se împing și dau din coate, dar nu înțeleg că nu pleacă autobuzul fără ei. Că ei, uneori, privesc generația tânără cu dezgust, refuză să ne creadă în stare de ceva, se grăbesc să ne critice și să ne judece, fără să ne lase dreptul de
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
artistă va deveni celebră peste noapte și va executa dansul vieții și al morții pe scândura care, sigur, acelea, ,,oportunistei” nu-i va recunoaște nici ritmul inimii, nici sarea din stropii sudorii. Îi va juli rău de tot genunchii și coatele! Apoi ... se va da alarma generală; luminile scenei se vor stinge singure, poliția civică va interveni cu strategii unice și costisitoare pentru ,,detectarea” fugarei. Dispăruse Dacia Diugan, singura artistă din lume care își asigurase nu averea imobiliară, nu contul din
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
rară și care și-ar fi avut sigur locul într-o colecție muzeală, nu în salba țigăncii. O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
anunță un eveniment unic și pentru care, recunoșate, a fost o vreme în care, ea l-ar fi așteptat cu sufletul la gură. Acum nu-i mai pasă nici de artă, nici de afacere. Sub mănușile fine și lungi până la coate, simte mâncărimea eczemei cu care s-a pricopsit peste noapte. Pentru nimic în lumea nu ar face un gest greșit, nu s-ar scarpină că p taranca. Mărțina Ersen știe să reziste mai bine ca un cavaler cruciat în fța
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
era scos din uz, gunoi pestilențial mustea împrejur. Moliile se îngrășau cu țesătura covoarelor de Buhara, cu țesăturile autentice și care, pe vremea comunismului ajunseseră un fel presuri, în care se împiedicau conțopiștii cu mânecuțe negre trase în elastic până la coate. Mărțina nu a făcut cine știe ce bani pe ciozvârta care i-a revenit din moșia generalului Sâmbure, dar tot ceea ce a câștigat, a investit în ruină medievală numită ,,La Diligenta,,. Acolo, în Transilvania, la hanul, ridicat în urmă cu un secol
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
de a se „descrie” pe el, cunoscându-se cel mai bine: „Înfundat după o perdea grea de mătase verde și uitându-se pe fereastră în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își rezemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere... Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rotundă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari, care înmulțeai strălucirea părului. Fața lui era vânătă
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
mai vedea pe la gât un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul de sus până jos era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate ărțile zdrențuită la mâneci până la coate și cu niște simpli pantaloni zdrențuiți din sus și zdențuiți din jos. Era întradevăr dureroasă înfățișarea externă a acestul tânăr, și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta în viața lui, încă atât de
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropate Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse, Frânturi de umbre terne, s-or ridică în coate Și-n ochi îți vor sapă rău de-ntrebări nespuse. Din teama, nepăsare sau poate chiar din vina, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și țină, Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]