3,585 matches
-
cè e purtat pe sus de un vârtej luminos, lèsându-se în voia naturii sale, ea ghidându-l fèrè sè-i impunè, fècându-l s-o urmeze, ademenindu-l în ținuturi de întuneric cald și umed, Matei pètrunzând fèrè teamè, plin de dorințè, croindu-și drum cu ușurințè, de parcè ar alunecă pe valuri, sfâșiind somnul misterios ai pereților lunecoși de carne care se deschid înaintea lui înflorind în mii de petale, fècând interiorul mètèsos sè-l cuprindè într-un ritm ondulatoriu și magic, Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat! Cu consulul Julien aș fi avut, sunt sigură, un dialog mai mult decât savuros.” PAGINĂ NOUĂ 6 Pâș! Pâș! Doar în ciorapi, mergând pe vârfuri, feciorul se străduia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe tânărul boier din considerație pentru respectabila lui familie sau să-și vadă de treabă, lăsându-l să turuie. Toate scuzele curtenitoare se dovedeau cu totul inutile. Iancu se rotea în jurul lui și își expunea impetuos dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două pistoale era Dante Negro. Savary profită de avantaj și interveni: ― Aici! Arestați-l pe Malet! Mulțimea croi un culoar dinaintea ministrului de război. Soldații din garda lui, caii în formație compactă, armele pregătite, gata să tragă și, mai ales, vederea sângelui, pentru că glonțul lui Malet nimerise brațul ministrului, avură un puternic efect de intimidare asupra mulțimii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Soldații din garda lui, caii în formație compactă, armele pregătite, gata să tragă și, mai ales, vederea sângelui, pentru că glonțul lui Malet nimerise brațul ministrului, avură un puternic efect de intimidare asupra mulțimii. Se făcu o liniște perfectă. Și culoarul croit prin cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Uneori adorm, tot Întrebându-se ce-au să le aducă ai lor, plecații la parașute: suspante - cu care au să se joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
povestit. - S-au bătut frații Între ei? - Și ce? Era luptă dreaptă! - Dreaptă, el cu harapnicul, ea cu parul? Asta-i luptă dreaptă? Și cine a Învins? Bineînțeles, ca În covor, Binele: bunica... - Cine, alt’? La Început, mama l-a croit cu parul, i-a spart capul, i-a nenorocit o mână, dar pân-la urmă, mai-mai s-o dov’dească. - Și? Și? - o Îndemn, deși cunosc această Întâmplare, am mai auzit-o. - Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își schimbase doar locația. Grija tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
chestiuni de război, era incapabilă să se apere împotriva atâtor femei, odată ce erau stârnite. Se strecură pe aleea din spate. Oare nu știau nimic despre planificarea familială? Erau mult prea multe femei în familia aia, își zise dezgustată, pe când își croia drum printre mormanele de gunoi și resturi ca să vadă dacă putea cumva să-l zărească pe Hungry Hop din spatele casei. Iar acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-te după ea și adu-i înapoi. Numai că Luca a rămas pe loc și n-a făcut altceva decât să ofteze. —Nu așa merg lucrurile astea. Mama are toată puterea, a spus el urmărind-o pe Sofia, care își croia drum către capătul sălii. Invitații se dădeau la o parte din calea ei precum valurile Mării Roșii. — Lasă-i să plece. Măcar au fost aici la ceremonie, a adăugat el ca o explicație tardivă. —Ei, fir-ar al dracului, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lipit de ea și-a început acel du-te-vino al penetrării, apoi a închis ochii în extaz, iar Alison a profitat ca să-l studieze pe bărbatul pe care fusese disperată să-l aibă - indiferent de preț. O rază de lumină își croia drum printre draperii și cădea pe fața lui Luca. Cu acea nuanță a pielii specifică italienilor și cu genele lui lungi, Luca era într-adevăr frumos de ți se tăia răsuflarea. Alison și-a amintit acea primă întâlnire, din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Avea cam un metru și șaptezeci și șapte înălțime, toată viața făcuse sport și niciodată nu exagerase cu mâncarea. În consecință, Jenny era slabă și-și purta costumele-pantalon preferate cu mare aplomb. Toate hainele ei aveau culori neutre și erau croite în stil clasic. Femeia le mai înviora cu câte-o cămașă brodată sau o eșarfă în culori vii, dar nimic prea evident. Jenny nici nu fuma, nici nu bea, așa că singurul ei răsfăț era acela de a merge de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
văzuse fotografii cu ea în albumele de familie ale lui James și era sigură că și Deborah văzuse fotografii cu ea, probabil în paginile mondene ale vreunei reviste. Cu toate astea, Julia i-a făcut cu mâna. În vreme ce Deborah își croia drum către masă, trecând pe lângă șase oameni de afaceri așezați aproape de ușă, Julia a observat, cu satisfacție, că nici măcar unul dintre respectivii bărbați nu i-a aruncat vreo privire lui Deborah. Și asta din două motive, a decis Julia. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care îl descrisese Julia. Deborah fusese foarte interesată de Susan și de viața ei: pusese multe întrebări legate de Milly și de felul în care învăța fetița. Susan și-a spus c-ar fi cazul să se întoarcă la petrecere. Croindu-și drum nesigură printre invitații rămași, femeia a răscolit încăperea cu privirea căutându-l pe Nick. De-acum era disperată să ajungă acasă ca să doarmă și să scape de efectele nenumăratelor pahare de șampanie pe care le dăduse peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de stat la taclale. Fiind încă într-o stare euforică, datorită posibilității ca Deborah să înceteze să-i mai stea ca o povară în cârcă, Julia și-a schimbat planurile pentru seara respectivă. Avea chef să sărbătorească. Femeia și-a croit drum către centrul încăperii, măturând mulțimea de oameni cu privirea în căutarea lui James. Acesta stătea sprijinit de una dintre coloanele din fundul sălii și vorbea cu o femeie între două vârste, care arăta de parc-ar fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță și ar fi arătat infinit mai stilată - și mai în largul ei - dacă s-ar fi îmbrăcat cu o pereche bine croită de jenși și cu un tricou. Flexându-și gâtul înțepenit, Julia s-a uitat la ceas. Mai avea cinci minute până când să fie eliberată de sub casca care-i încălzea noile șuvițe până la nuanța perfectă. Ce ciudat, și-a spus Julia. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
interes cum oamenii săi înlăturau cu lopata nisipul recentelor dune ce amenințau să înghită cel mai îndepărtat dintre puțuri, până ce binoclul său dădu peste solitarul drumeț ce-și făcuse apariția călare pe un mehari alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face un targuí pe coclaurile acelea, căci trecuseră șase ani de când nu mai veneau la puțurile din Adoras, evitând orice contact cu ocupanții săi. Caravanele beduinilor soseau tot mai rar, se aprovizionau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni ridicară mâna. Unul din ei protestă: — Eu n-am stat nici două minute. Ăsta m-a văzut și eu l-am văzut pe el. Se îndreptă spre al treilea. Pe tine te-a văzut cineva? Negrul cel slab își croi drum din spate. — Eu. S-a dus până la dune și s-a întors fără să se abată din drum. I-am văzut și pe ăștia doi... Nu dormeam și pot să vă garantez, domnule sergent, ca nimeni n-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pus acest fapt pe seama teoriei lui Darwin privind selecția naturală. * * * Era sâmbătă seara și, la ora Închiderii, Camden Town era tot atât de Înțesat de oameni precum e Oxford Street În miezul zilei. Bețivi care se legănau, grupuri de băieți care-și croiau drum cu coatele pe străzi, făcând mare tărăboi, adepți ai stilului Goth, cu fețe pictate În alb, cu buze purpurii și straturi de haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie, iar semaforul din marea intersecție de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o etapă de viață sănătoasă. Ploua iarăși. Dându-mi capul pe spate, am inspectat luminatorul de deasupra, care era acum atât de Înglodat În jeg și găinaț de porumbel, Încât o rază de lumină care ar fi dorit să-și croiască drum Înăuntru ar fi trebuit să lupte cu Îndârjire. Mai devreme sau mai târziu, trebuia să mă hotărăsc să-l curăț. Bob, paznicul de noapte de la uriașul depozit de alături, din care, odată, făcuse parte și garsoniera meu, jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-vă. Am zorit către toaletele de la etaj, ca să-mi curăț cât mai bine degetele de cerneală. Deși m-am spălat suficient cât să evit să pătez tot ce atingeam, rezultatul era totuși jalnic; tipul ăsta de cerneală pare să-și croiască drum prin porii pielii. Asta mi-a mai amintit și de ultima ocazie În care mi se luaseră amprentele, una nu tocmai fericită. Mă hotărâsem să-i las să afle despre asta mai târziu. N-avea nici un sens să grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aveau o uriașă lampă decorativă În formă de rachetă, prin care părea că iese lavă roșie cu bule albastre și la care râvneam de multă vreme, așa că am trecut glonț pe lângă el, ca să nu cad În ispită și mi-am croit drum Încet de-a lungul trotuarului mărginit de felurite stative cu ghete, ochelari de soare și tricouri. Îmi era dor de prăvăliile cu haine second-hand, care se Închiseseră de curând din cauza chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]