2,036 matches
-
și-au stabilit comandamentul în fosta Moschee Al Aqsa, pe care o identificaseră greșit cu palatul regelui Solomon din antichitatea biblică. Vastul spatiu din colțul sud-estic al Muntelui a primit în acea vreme numele Grajdurile lui Solomon. Pe Cupola Stâncii cruciații au arborat o cruce mare de aur, care cu timpul a devenit un simbol al Regatului creștin al Ierusalimului, iar mai târziu al Ordinului franciscanilor. Drept consecință a cuceririi cruciate, Cupola Stâncii și Biserica Sfântului Mormânt au servit drept model
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
acest fel s-a putut cerceta pentru prima dată Muntele Templului. În Primul Război Mondial, ca urmare a conflictului dintre Imperiul Otoman și Marea Britanie, Palestina inclusiv Ierusalimul au fost cucerite de armata britanică. Muntele Templului a ajuns iarăși de la vremea cruciaților, în mâinile unui stat creștin. În acei ani, paralel cu Declarația Balfour și cu creșterea amploarei mișcarii sioniste în rândurile evreilor, și cu întărirea curentelor naționale arabe în Orientul Apropiat, s-a intensificat și la Ierusalim și în restul Palestinei
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
nu este considerat un loc sfânt pentru creștinism și nu s-au zidit pe el biserici care să cinstească momente din viața și activitatea sa, spre deosebire de multe alte locuri identificate ca semnificative din acest punct de vedere. Totuși, în epoca cruciaților moscheile de pe munte au fost transformate în sanctuare creștine, dar aceasta s-a datorat mai mult rațiunilor politice decât caracterului sacru al locului. Locul a fost venerat însă și în prizma adopțiunii creștine a Vechiului Testament (ex. Templul lui Solomon
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Cauza celui care nu izbutea, fiindcă lanțul îi scăpa din mâini, era considerată pierdută. Poarta a fost clădită peste una din vechime, și strada care duce spre ea este zidită peste arcul Wilson. Casa porții, dinspre stradă, provine din epoca cruciaților și este o mărturie că în vechime strada era de două ori mai largă decât în zilele noastre. La origine poarta avea o fațadă dublă, din care s-a prezervat doar cea îndreptată spre apus, spre piață. Ea se află
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
vitreg, Fulco I de Este. În 1099, Welf a participat la Cruciada din 1101, alături de Guillaume al IX-lea de Aquitania, Hugue de Vermandois și Ida de Austria. Principalul său succes a fost acela de a liniști o ciocnire între cruciați, care prădau teritoriul bizantin pe drumul lor către Constantinopol, și mercenarii pecenegi ai împăratului bizantin Alexios I Comnen. Cruciada în sine, odată cu intrarea în Anatolia, s-a încheiat dezastruos; după ce au trecut de Heraclea în septembrie, bavarezii lui Welf, ca
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
pe drumul lor către Constantinopol, și mercenarii pecenegi ai împăratului bizantin Alexios I Comnen. Cruciada în sine, odată cu intrarea în Anatolia, s-a încheiat dezastruos; după ce au trecut de Heraclea în septembrie, bavarezii lui Welf, ca și alte contingente de cruciați, au căzut în ambuscada pusă la cale de trupele sultanului Kilij Arslan I al selgiucizilor și au fost masacrate. Welf a reușit să scape din acest masacru, însă a murit pe drumul de întoarcere, în Cipru, după care a fost
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
sprijineau pe regele Alfonso al VI-lea al Castiliei să îl silească pe celebrul Cid să părăsească Valencia. O flot pisană de 120 de vase a luat parte la Prima cruciadă, iar pisanii au fost implicați în cucerirea Ierusalimului de către cruciați din 1099. Pe drumul către Țara Sfântă, vasele pisane nu au ratat ocazia de a prăda câteva insule aflate în stăpânirea Bizanțului. Cruciații pisani erau conduși de către arhiepiscopul Daibert (Dagobert), care va deveni ulterior patriarh de Ierusalim. Pisa și celelalte
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
de vase a luat parte la Prima cruciadă, iar pisanii au fost implicați în cucerirea Ierusalimului de către cruciați din 1099. Pe drumul către Țara Sfântă, vasele pisane nu au ratat ocazia de a prăda câteva insule aflate în stăpânirea Bizanțului. Cruciații pisani erau conduși de către arhiepiscopul Daibert (Dagobert), care va deveni ulterior patriarh de Ierusalim. Pisa și celelalte "Repubbliche Marinare" au profitat de pe urma cruciadelor pentru a-și instaura puncte comerciale și colonii pe coastele din Siria, Liban și Palestina. În privința pisanilor
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
regelui Ierusalimului Balduin al III-lea (cumnat al lui Thierry), și, cu sprijinul acestuia, ca și al regilor Ludovic al VII-lea al Franței și Conrad al III-lea al Germaniei, Thierry a revendicat Damascul pentru sine; în paralel, baronii cruciați nativi preferau pe unul dintre ei în această poziție, anume Guy Brisebarre, senior de Beirut; în orice caz, asediul a constituit un eșec și toți cruciații a trebuit să se retragă. Pe parcursul absenței sale, Balduin al IV-lea de Hainaut
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
al III-lea al Germaniei, Thierry a revendicat Damascul pentru sine; în paralel, baronii cruciați nativi preferau pe unul dintre ei în această poziție, anume Guy Brisebarre, senior de Beirut; în orice caz, asediul a constituit un eșec și toți cruciații a trebuit să se retragă. Pe parcursul absenței sale, Balduin al IV-lea de Hainaut a invadat Flandra și a jefuit Artois; Sibylla a reacționat cu fermitate și a prădat Comitatul de Hainaut, ca represalii. La intervenția arhiepiscopului de Reims, s-
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
a mai efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă. Ajuns acolo, l-a însoțit pe regele Amalric I al Ierusalimului (un alt frate vitreg al Sibyllei, ca și Balduin al III-lea), în Antiohia și Tripoli și a participat la atacul cruciaților asupra Egiptului din același an. S-a întors în Europa în 1166. Având un adevărat record de patru expediții în Levant, Thierry a dovedit o rară implicare în fenomenul cruciat. El s-a stins la 4 februarie 1168 și a
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
-lea), în Antiohia și Tripoli și a participat la atacul cruciaților asupra Egiptului din același an. S-a întors în Europa în 1166. Având un adevărat record de patru expediții în Levant, Thierry a dovedit o rară implicare în fenomenul cruciat. El s-a stins la 4 februarie 1168 și a fost înmormântat în abația de la Watten, situată între Saint-Omer și Gravelines. Domnia sa a fost una moderată și liniștită. S-a înregistrat o dezvoltare economică și agricolă a comitatului și s-
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
(n. cca. 1065 - d. 5 octombrie 1111) a fost conte de Flandra de la 1093 până la moarte. El a devenit cunoscut ca "Robert de Ierusalim" ("Robertus Hierosolimitanus") sau ca "Robert Cruciatul", ca urmare a participării sale la Prima cruciadă. Robert a fost fiul cel mare al contelui Robert I de Flandra cu Gertrude de Saxonia. Tatăl său a început să îl asocieze pe Robert la conducerea comitatului încă din 1086. Astfel
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Robert al II-lea s-a raliat imediat pentru a participa la Prima cruciadă, lansată de papa Urban al II-lea în 1095. Robert a lăsat la guvernarea comitatului pe soția sa, Clementia de Burgundia și a urmat grupul de cruciați din jurul lui Godefroy de Bouillon, duce în Lorena Inferioară. După ce au ajuns la Constantinopol, cruciații au fost nevoiți să jure fidelitate împăratului bizantin Alexios I Comnen și să promită că vor restitui Bizanțului teritoriile ocupate în cruciadă (cu excepția Iudeei. Robert
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
de papa Urban al II-lea în 1095. Robert a lăsat la guvernarea comitatului pe soția sa, Clementia de Burgundia și a urmat grupul de cruciați din jurul lui Godefroy de Bouillon, duce în Lorena Inferioară. După ce au ajuns la Constantinopol, cruciații au fost nevoiți să jure fidelitate împăratului bizantin Alexios I Comnen și să promită că vor restitui Bizanțului teritoriile ocupate în cruciadă (cu excepția Iudeei. Robert, al cărui tată servise împăratului Alexios în timpul pelerinajului anterior, nu avusese nicio reținere să îi
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
care armata s-a separat în două grupuri. În ce îl privește, Robert a pornit în marș alături de Ștefan al II-lea de Blois, Bohemund de Tarent, Robert Curthose și ghizii bizantini, mărșăluind la distanță de o zi în fața grosului cruciaților. Această avangardă a fost înconjurată de către turcii selgiucizi ai sultanului Kilij Arslan I, urmarea fiind bătălia de la Dorylaeum din 30 iunie 1097. A doua zi, armata a doua cruciată, condusă de Raymond de Saint-Gilles, Godefroy de Bouillon și Hugue "cel
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
de Saint-Gilles, Godefroy de Bouillon și Hugue "cel Mare" de Vermandois, a ajuns la timp pentru a sparge încercuirea; cele două armate au reușit joncțiunea, centrul armatei fiind format din trupele lui Robert și Raymond. Selgiucizii au fost înfrânți, iar cruciații și-au putut continua marșul către sud. La finele anului 1097, cruciații au ajuns în dreptul orașului Antiohia. Asediul Antiohiei a durat luni de zile; în luna decembrie, Robert și Bohemund de Tarent au părăsit pentru scurtă vreme restul armatei, pentru
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
ajuns la timp pentru a sparge încercuirea; cele două armate au reușit joncțiunea, centrul armatei fiind format din trupele lui Robert și Raymond. Selgiucizii au fost înfrânți, iar cruciații și-au putut continua marșul către sud. La finele anului 1097, cruciații au ajuns în dreptul orașului Antiohia. Asediul Antiohiei a durat luni de zile; în luna decembrie, Robert și Bohemund de Tarent au părăsit pentru scurtă vreme restul armatei, pentru a efectua un raid asupra teritoriului înconjurător, în vederea aprovizionării cu hrană, iar
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Dukak din Damasc pentru a sprijini pe asediații din Antiohia. În cele din urmă, orașul a fost cedat lui Bohemund de către membrii gărzii armenești, iar Robert a fost printre primii care au intrat în cetate, însă doar după câteva zile cruciații au fost nevoiți să reziste în fața armatei conduse de atabegul Kerboga al Mosulului. La 28 iunie 1098, cruciații au ieșit din cetate pentru a se confrunta direct cu Kerboga, Robert și Hugue de Vermandois conducând primele șase divizii. Kerbogha a
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
lui Bohemund de către membrii gărzii armenești, iar Robert a fost printre primii care au intrat în cetate, însă doar după câteva zile cruciații au fost nevoiți să reziste în fața armatei conduse de atabegul Kerboga al Mosulului. La 28 iunie 1098, cruciații au ieșit din cetate pentru a se confrunta direct cu Kerboga, Robert și Hugue de Vermandois conducând primele șase divizii. Kerbogha a fost înfrânt, iar musulmanii care încă rezistau în citadela Antiohiei s-au predat cruciaților. Alături de Bohemund de Tarent
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
La 28 iunie 1098, cruciații au ieșit din cetate pentru a se confrunta direct cu Kerboga, Robert și Hugue de Vermandois conducând primele șase divizii. Kerbogha a fost înfrânt, iar musulmanii care încă rezistau în citadela Antiohiei s-au predat cruciaților. Alături de Bohemund de Tarent, Raymond de Saint-Gilles și Godefroy de Bouillon, Robert a fost printre primii care au ocupat citadela, însă imediat după aceea Bohemund a revendicat orașul pentru sine. La rândul său, Raymond emitea și el pretenții, însă Robert
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Robert a fost printre primii care au ocupat citadela, însă imediat după aceea Bohemund a revendicat orașul pentru sine. La rândul său, Raymond emitea și el pretenții, însă Robert și-a declarat sprijinul pentru Bohemund în această dispută. Disputele dintre cruciați au întârziat cruciada de la a continua mai departe către Palestina. Raymond de Saint-Gilles a părăsit Antiohia pentru a ataca orașul Ma'arrat al-Numan, care a fost capturat, după ce Robert participase și la acest asediu. În continuare, Raymond a căutat să
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
către Palestina. Raymond de Saint-Gilles a părăsit Antiohia pentru a ataca orașul Ma'arrat al-Numan, care a fost capturat, după ce Robert participase și la acest asediu. În continuare, Raymond a căutat să îi mituiască pe Robert și pe ceilalți conducători cruciați pentru a-l urma pe el, iar nu pe Bohemund; cu această ocazie, lui Robert i s-au oferit 6.000 de "solidi", însă toate încercările de mituire au fost refuzate. În ianuarie 1099, Raymond a pornit către Ierusalim, în vreme ce
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
alături de Godefroy pentru a se confrunta cu trupele trimise de fatimizi și conduse de al-Afdal Shahanshah, care se îndreptau spre Ierusalim. Robert a constituit partea centrală în timpul confruntării de la Ascalon din 12 august, care a marcat o nouă victorie a cruciaților. Cu toate acestea, continuau neînțelegerile dintre Godefroy de Bouillon și Raymond de Saint-Gilles, de această dată asupra posesiei asupra Ascalonului, astfel încât orașul a rămas pentru moment necapturat. La sfârșitul lunii august 1099, Robert al II-lea s-a întors în
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
al II-lea și fiica contelui Guillaume I de Burgundia. Ei au avut trei copii, însă doar cel mai mare a ajuns la vârsta majoratului: este vorba de Balduin al VII-lea de Flandra, care i-a succedat lui Robert Cruciatul.
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]