2,383 matches
-
am început a o zugrăvi și nu am sfârșit-o și mă voi duce la veșnicul lăcaș. Rogu-mă de cel ce Dumnezeu îl va înălța după mine să săvârșească și să zugrăvească obrazul lui unde am poruncit eu”. Al doilea ctitor doar se „asocia” plin de considerație: (doar așezând-o alături pe cea care îi era soție și lega un Drăculesc de spița Basarabilor înscripția [trad.]: „Și doamna lui Ruxandra” 46) „Și eu întru Hristos Dumnezeu Io[an] Radu voievod am
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și eu întru Hristos Dumnezeu Io[an] Radu voievod am săvârșit în zilele egumenului Kir Gheorghe, în anul 1526, luna septembrie, 18 zile”. în toate cazurile de rectitorire, numele primilor ziditori este amintit (gestul lor fiind astfel consolidat). Participarea noului ctitor este, de regulă, menționată (chiar dacă unii dintre cei ce s-au „amestecat” între timp sunt uitați”): „Această sfântă și D(u)mn(e)zeiască biserică, unde se cinstește hramul Blagoveștenia preaslăvirii Născătoarei de D(u)mn(e)zeu și pururea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au făcut din ei nu doar închinători neosteniți de mănăstiri, ci și persoane respectabile și ascultate. Scriind Viața patriarhului Nifon, Gavriil Protul, mai marele mănăstirilor de la Athos, a adunat (tot spre eternizare) semnele „faimei de protector” a lui Neagoe Basarab, (ctitor a toată Sfetagora”) de pe un teritoriu imens (citez după Letopisețul Cantacuzinesc, care a inclus hagiografia luzi Gavriil Protul). „Iar mănăstirea lui Hariton, care de obște să chiamă Cotlumuz, care au început a o zidi den temelie Radu-vodă, Neagoe-vodă o au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sfântul Nicolae din Lacuri - [o mănăstire părăsită] - „Pomenește, Dmñe, pre tot niamul Cantacuzinilor: Roxandra Dmñița, Iordache vel vist...”63 și al bisericii Tălpălari - „Iordachi Cantacuzino, Ruxandra domnița [Lupu], Iordachi Vel Vornic...”64 - există o anumită legătură), poziția primă este rezervată ctitorului (sau celui reținut în această ipostază): (trad. din slavă) „Pomenește Doamne: Io Evstratie Dabija Voevod, Ecaterina Doamna, Io Duca Voevod, Anastasia Doamna...”65; sau: „Aron Voevod, Stanca Doamna, Gavriil Voevod, Petru Voevod, Radul Voevod, [Mihnea], Iancul 66 Voevod, Dafina Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ecaterina Doamna, Io Duca Voevod, Anastasia Doamna...”65; sau: „Aron Voevod, Stanca Doamna, Gavriil Voevod, Petru Voevod, Radul Voevod, [Mihnea], Iancul 66 Voevod, Dafina Doamna și neamul...”67. Acesta (aceștia) poate (pot) fi identificați cu siguranță în pomelnicele restrânse încizate - ctitor al unui lăcaș de închinăciune, Pană, fratele Doamnei Maria Brâncoveanu, a pus să fie săpate în piatră numele rudelor apropiate și cele ale ascendenților săi: „Pană, Safta [soția sa], Constantin Voevod [Brâncoveanu], Marica Doamna, Antonie Voevod, [din Popești, bunicul], Neagul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
piatră numele rudelor apropiate și cele ale ascendenților săi: „Pană, Safta [soția sa], Constantin Voevod [Brâncoveanu], Marica Doamna, Antonie Voevod, [din Popești, bunicul], Neagul [tatăl], Ilinca [soția aceluia]...” - pictate în ușa prosiomidiei (la schitul Troian se păstra un „pomelnic al ctitorilor sf(i)ntei m(ă)n(ă)stir(i) Horezului”: „Constantin Voevod, Mariia Doamna, Constantin Voevod, Ștefan Voevod, Radul Voevod, Matheiu Voevod, Stanca, Mariia, Ilinca, Safta, Ancuța, Bălașa, Smaranda, Anna”68, de regulă cam aceleași personaje care îi priveau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radul Voevod, Matheiu Voevod, Stanca, Mariia, Ilinca, Safta, Ancuța, Bălașa, Smaranda, Anna”68, de regulă cam aceleași personaje care îi priveau pe credincioși și din tablourile votive, sau pe diverse obiecte păstrate în altar (ca în pomelnicul de la Manul, unde ctitorii și familia lor sunt înregistrați la „morți” - inscripția este din 25 august 1846: „Morți: Constantin v(o)iv (o)d, Marica d(oa)mna, Mathei v(o)iv(o)d, Elena d(oa)mna, Papa, Stanca, Preda, Păuna...”69. Femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
v(o)iv (o)d, Marica d(oa)mna, Mathei v(o)iv(o)d, Elena d(oa)mna, Papa, Stanca, Preda, Păuna...”69. Femeile - soții, fiice - sunt prezente, cum se vede, în pomelnice, după cum figurează și în pisanii (când ctitorii erau soții lor Domnii, și în tablourile votive. Zidind „beserecucea” bolniței de la Hurezi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Doamna Marica, soția lui Constantin Brâncoveanu, își evocă demnitatea (nu doar socială) - „luminata do(a)mnă preînălțat soțul său, Io Costandin Băsărabŭ
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
votive. Zidind „beserecucea” bolniței de la Hurezi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Doamna Marica, soția lui Constantin Brâncoveanu, își evocă demnitatea (nu doar socială) - „luminata do(a)mnă preînălțat soțul său, Io Costandin Băsărabŭ Voevod” - și declară a urma pilda aceluia (ctitor al mănăstirii): „și precum soțul și domnul ei, biserica cea mare, în cinstea marilor împărați și sfinți Constandin și Elena, den temelie o au ridicatŭ și o au înfrumusețat, așa și măria ei ...”, „Pomeana” le va fi de folos multora
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a aceluia dintr-o domnie valahă (Mănăstirea Radu-Vodă - mărturisind, cu unica ei turlă pe naos, cu cele trei așezate pe pronaos și cu fațadele decorate cu arcaturi plasate în două registre, o vădită înrâurire argeșeană - l-a avut ca prim ctitor pe Alexandru al II-lea Mircea [1568-1577]; Radu Mihnea a reconstruit-o între 1620 și 1623 [căci în 1595 o ruinase Sinan Pașa] și a terminat-o, între 1623 și 1627, Alexandru Coconul). Inscripția de pe piatra tombală (în care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și extras). 91. Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. I, p. 48. 92. Inscripțiile medievale ale României. Orașul București, p. 237, inscripția nr. 87. Vezi și inscripția (din 1750) de pe mormântul lui Grigore Matei Ghica din biserica Mănăstirii Pantelimon (Ghica este ctitorul lăcașului): „Datoria cea obștească De pre firea omenească împlinind preafericitul, De-a pururea pomenitul Grigore cel preaînalt Ghica Vodă încoronat, Domn în țara Românească Și în cea moldovenească Care cu minte-naltă domnind Și cu dreptate cârmuind De pre vrema ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rareș coborâtoare din spița logofătului Isaia de la Baia, atestat pe vremea lui Alexandru cel Bun. Era boieroaică, deci, această Marie, căreia Pomelnicul Mânăstirii Probota (cel săpat în piatră la proscomidie) îi zice „mama sa Maria” (mamă domnească, deci) - adică a ctitorului Petru Rareș -, iubită domnească „oficializată” de Ștefan cel Mare prin edificarea, în folosul ei, a Curții din Hârlău. Se știe, la fel, că Bogdan al III-lea, fratele vitreg al lui Petru Rareș, a făcut mai mulți copii - între ei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
patrulea fiu al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, n-au avut nume sonore. Cel despre care se spune că ar fi făcut studii de arhitectură (Brâncoveanu l-a pus ispravnic al refacerii palatului domnesc de la Târgoviște; a fost cel mai harnic ctitor dintre Cantacuzini: a ridicat Mănăstirile Sinaia, Colțea, Titireciu, Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat, împreună cu Constantin Brâncoveanu aceasta din urmă, și bisericile bucureștene Fundenii Doamnei și Zlătari, precum și lăcașele din Slănic și Turbați - Ilfov) a fost căsătorit întâi cu Marga
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda Brâncoveanu a fost ctitor al multor lăcașe de închinăciune, bogat peste măsură, dorit pe tron de o partidă boierească și ucis în 1658, de Mihnea al III-lea Radu - i-au dictat lui Constantin Cantacuzino aranjarea acestei căsătorii; Preda Brâncoveanu, care îi devenea cuscru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Lemn (unde chipul Doamnei 598, alături de cele ale lui Matei Basarab și Doamnei Elena, ale lui Preda și Papa Brâncoveanu, al lui Constantin Brâncoveanu, ale lui Ștefan Cantacuzino, și Doamnei Păuna și, firește al soțului, Șerban Cantacuzino, este zugrăvit între ctitori: „d[oa]mna Maria s[o]ția lui Șerban v[oe]v[o]d”599). Lespedea de mormânt, aflată sub jilțul arhieresc (Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oasele maicii sale Neaga și ale fiilor săi Petru și Ioan și ale fiicei sale Anghelina. Cuvânt de umilință) Neagăi din Hoturani în biserica Mănăstirii din Curtea de Argeș, lăcaș de rugăciune cu un hram deosebit de semnificativ - Adormirea Maicii Domnului, pe care ctitorul îl dorea a fi și necropolă a familiei sale. Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luna februarie 6 zile” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 144). 585. Vezi Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern, vol. I, Editura Meridiane, București, 1987, p. 211. 586. Vezi Doru Căpătaru, Istoria bisericii de la Stănești și a neamului ctitorilor ei, Editura Kitcom, Drăgășani, 2006, pp. 53-57. 587. I.M. Ștefan, V. Firoiu, Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc, Editura politică, București, 1975, p. 36. 588. Inscripțiile medievale ale României. Orașul București, vol.I, p. 381, nr. 386
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Muzeului de istorie al Moldovei. A fost și custode onorific al Casei memoriale „M. Kogălniceanu” din Iași. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, amintiri, portrete literare, articole de istorie. Debutul literar și-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herța, în „Viața românească”. Un an mai târziu îi apare în „Însemnări ieșene” povestirea Pleacă dilijansa, care va fi inclusă și în volumul Răzmerița bairamului domnesc (1943). Sub titlul Pe urmele lui Vasile Bălțatu la întrecere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
se înscrie și cuvântarea tovarășului Balahur-Dobrescu Paul-Pavel (membru al biroului CJ al UTC): "Ne-am format împreună în anii celor mai rodnice împliniri din întreaga istorie a țării, care poartă în semn de aleasă recunoștință și fierbinte omagiu numele marelui ctitor al acestei epoci - Epoca Ceaușescu. Am beneficiat, în anii formării noastre, de climatul deschiderilor înnoitoare inaugurate de Congresul al IX-lea al partidului, care au marcat și pentru cultura românească timpul unei adevărate Renașteri, resimțită în mod direct prin influența
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
2); stană de piatră(2); static(2); statuie(2); stîncă(2); fărăsuflet (2); trecut(2); trist(2); țeapăn(2); fărăviață(2); actor; Afganistan; aluzie; amorțit; Antonescu; arătare; are; arhitectură; Brâncuș; Buddha; cal; ceară; centru; ceramică; cineva; ciudat; construcție; construită; creion; ctitor; cuie; cult; cunoscut; curiozitate; a luiCuza; A.I.Cuza; deosebită; dificilă; doctor Who; domn; drăgăstoasă; dreaptă; drepți; după; dur; ea; ecvestră; elogiu; emblemă; epic; eroi; etern; eternitate; fad; falnic; familie; fantomă; fascinat; fată; făurar; femeie; fier; fîntînă; flori; fructe; frumos; fundament
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
două coloane, cu litera măruntă). Tipărirea Începuse Încă din timpul lui Șerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687. Potrivit unei note dintro altă tipăritura, Brâncoveanu, că mare logofăt al Țării Românești, fusese ispravnicul lucrării de tipărire a acestei prime Biblii românești. Ctitor de lăcașuri sfinte Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din țările române. Încă Înainte de a ajunge domnitor, el a ridicat două biserici, una la Potlogi și alta la Mogoșoaia, lângă București. După ce
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
la 5 noiembrie 1687. Potrivit unei note dintro altă tipăritura, Brâncoveanu, că mare logofăt al Țării Românești, fusese ispravnicul lucrării de tipărire a acestei prime Biblii românești. Ctitor de lăcașuri sfinte Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din țările române. Încă Înainte de a ajunge domnitor, el a ridicat două biserici, una la Potlogi și alta la Mogoșoaia, lângă București. După ce s-a urcat pe tronul Țării Românești, Brâncoveanu a mai ctitorit tot În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
vechi: biserică Sfanțul Ioan cel Mare sau Grecesc, biserică mănăstirii Sfanțul Sava, demolate În secolul trecut și biserica Sfanțul Gheorghe Nou, existentă și azi, În centrul capitalei, fiind recent restaurată. În această din urmă biserică au fost depuse și osemintele ctitorului, În anul 1720, aduse În ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica. A mai zidit o biserică În satul Doicești (județul Dâmbovița). Împreună cu unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
XVI-lea: liturghierul diaconului Coresi tipărit la Brașov, în 1570, Târgu Mureș, 1927; Catehismele românești din 1544 (Sibiu) și 1559 (Brașov). Precizări cu privire la izvoarele lor, Târgu Mureș, 1936; Minunata cetate a Brașovului. Cărturarii brașoveni ai secolului al XVI-lea ca ctitori ai limbei noastre literare, Brașov, 1943. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. -or. din Brașov, Brașov, 1902, 597-598; Ilie Cristea, Un portret: N. Sulică, „Mureșul”, 1923, 41; Margareta Ștefănescu, „O nouă publicație românească din sec. 16: Liturghierul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
pentru teatrul radiofonic (Procesul Memorandului, difuzat la Radio Cluj). Debutul său editorial îl reprezintă studiul monografic Zaharia Bârsan (1978), o biografie și o evaluare a activităților variate (actor, regizor, animator și autor de teatru, poet) ale celui ce este considerat „ctitorul Teatrului Național din Cluj”. Accentul principal al cercetării cade pe opera complexă a omului de teatru, studiată din perspectiva contribuției sale la „afirmarea condiției estetice a teatrului”, atât în perioada eroică a mișcării teatrale românești din Transilvania, anterioară Unirii din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]