3,093 matches
-
adus medicinei de această metodă de investigare, un studiu riguros al influenței transformării creierului în unul cuantic nu prezintă un interes științific deosebit. Experiența care stă la baza fizicii cuantice este experimentul "dublei fante" (double-slit experiment). Aceasta demonstrează două adevăruri cuantice : 1) dubla existență a luminii și a cuantelor sub formă de corpuscul și de undă; 2) colapsul funcției de undă atestat de un observator uman sau instrumental. "Colapsul" funcției de undă a fost repetat de sute de ori, cu lumini
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Einstein este identică cu cea a lui Immanuel Kant în Critica rațiunii pure (în care filosoful privește realitatea ca având două forme: "fenomenală" și "noumenală", ultima fiind cea adevărată - care este greu de atins). Interpretarea de la Copenhaga susținea că sistemul cuantic este un sistem în permanentă superpoziție, fapt care-i conferă calitatea de instabilitate. În momentul în care experimentul este "observat", intervine colapsul și realitatea ia una din cele două forme (de corpuscul sau undă). Eugene Wigner explică colapsul funcției de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ia una din cele două forme (de corpuscul sau undă). Eugene Wigner explică colapsul funcției de undă ca fiind datorat conștiinței (căreia îi acordă o existență independentă). Victor Stenger contrazice această teză. Chiar și Chalmers aduce argumente contra interferenței fizicii cuantice cu conștiința. În creier, sistemul de spini al diferiților atomi din care sunt compuse moleculele creează un câmp magnetic în care prezența cunoașterii-conștiință devine un observator intrinsec, permanent, observator care modifică realitatea creierului, transformându-l într-un "observator autoobservat". Creierul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
un observator intrinsec, permanent, observator care modifică realitatea creierului, transformându-l într-un "observator autoobservat". Creierul (devenit observator modificat), când modifică, la rândul său experimentul exterior, anulează oare modificarea sau o ridică la puterea a doua? În concluzie, existența creierului cuantic este o realitate care nu poate fi negată. Modificările creierului cuantic aflat sub influența câmpului magnetic de la valori tesla minime (ca acela al telefoanelor mobile, de pildă) și până la valorile de 1,5 ale RMN-ului, rămân o problemă fără
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
într-un "observator autoobservat". Creierul (devenit observator modificat), când modifică, la rândul său experimentul exterior, anulează oare modificarea sau o ridică la puterea a doua? În concluzie, existența creierului cuantic este o realitate care nu poate fi negată. Modificările creierului cuantic aflat sub influența câmpului magnetic de la valori tesla minime (ca acela al telefoanelor mobile, de pildă) și până la valorile de 1,5 ale RMN-ului, rămân o problemă fără răspuns. Note 1 Solomon Marcus (1925), Discurs de primire în Academia Română
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
războiului: este arestat în timpul Primului Război Mondial. Ulterior, antihitlerist și antistalinist, propune dezarmarea nucleară planetară și luptă pentru libertatea de gândire. Primește Premiul Nobel pentru literatură în 1950. 188 John von Neumann (1903-1957), fizician și matematician ungur-american, cu contribuții majore în mecanica cuantică. Membru în Proiectul Manhatan și al Institutului de Studii Avansate al Universității Princeton. Contribuie la teoria jocului, a automatismului celular și a computerului digital. Din anul 1933 a fost colaboratorul permanent al lui Albert Einstein. 189 Kurt Friedrich Gödel (1906-1978
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
theorems ("Teoreme incompletitudinii") și dezvoltă numărătoarea Gödel. Este logicianul nedespărțit al lui Albert Einstein. 190 Max Karl Ernst Ludwig Planck (1858-1947), fizician și muzician german de talent, cântă la pian, violoncel și orgă, compune poeme și opere. Este teoreticianul fizicii cuantice, pentru care primește Premiul Nobel pentru fizică (1918). Contribuțiile sale la fizica cuantică revoluționează înțelegerea proceselor subatomice. În 1900, Max Planck teoretizează existența energiei discrete a unei particule, pe care o numește cuantă. Singura experiență efectuată de el, propriu zis
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Einstein. 190 Max Karl Ernst Ludwig Planck (1858-1947), fizician și muzician german de talent, cântă la pian, violoncel și orgă, compune poeme și opere. Este teoreticianul fizicii cuantice, pentru care primește Premiul Nobel pentru fizică (1918). Contribuțiile sale la fizica cuantică revoluționează înțelegerea proceselor subatomice. În 1900, Max Planck teoretizează existența energiei discrete a unei particule, pe care o numește cuantă. Singura experiență efectuată de el, propriu zis, este difuziunea hidrogenului printr-o foaie de platină încălzită. 191 Robert A. Millikan
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
căruia i se dă numele de rutherfordiu. 193 Boris Podolsky (1896-1966), specialist american în fizica nucleară. Colaborează cu Albert Einstein și Nathan Rosen la elaborarea conceptului "paradoxul ENP" (după numele celor trei). Conceptul are o importanță majoră pentru interpretarea fizicii cuantice. 194 Nathan Rosen (1909-1995), fizician israelo-american. Contribuie la descifrarea moleculei de hidrogen, la descoperirea funcției "wormhole" sau a "podului Einstein-Rosen" și la cercetarea gravitației. 195 Harald August Bohr (1887-1951), matematician și jucător de fotbal danez. Deschide, în analiza matematică, capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Nobel pentru fizică 1927. Este unul din importanții participanți la Proiectul Manhatan. Ca astronom, fotografiază cometa Halley în 1910. 200 George Eugene Uhlenbeck (1900-1988), fizician danezo-american. În 1925, împreună cu Goudsmit, descoperă "spinul" electronului, care dă imaginea adevărată a permanentei mișcări cuantice, expusă în teza Over Statistische Methoden in de Theorie der Quanta ("Despre metoda statistică în teoria cuantică"). 201 Samuel Abraham Goudsmit (1902-1978), fizician danezo-american, descoperitorul spinului electronului împreună cu Uhlenbeck. Este angrenat în misiunea Alsos al cărui rol era cel de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în 1910. 200 George Eugene Uhlenbeck (1900-1988), fizician danezo-american. În 1925, împreună cu Goudsmit, descoperă "spinul" electronului, care dă imaginea adevărată a permanentei mișcări cuantice, expusă în teza Over Statistische Methoden in de Theorie der Quanta ("Despre metoda statistică în teoria cuantică"). 201 Samuel Abraham Goudsmit (1902-1978), fizician danezo-american, descoperitorul spinului electronului împreună cu Uhlenbeck. Este angrenat în misiunea Alsos al cărui rol era cel de a stabili stadiul în care se afla proiectul nazist al bombei atomice. 202 Louis-Victor-Pierre-Raymond, duce de Broglie
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
prezenței fotonilor în unda de lumină, pe care el o generalizează la toate particulele atomice. Teoria lui Broglie este confirmată prin experiențele de difracție, demonstrată de Davisson și Germer. Din punct de vedere filosofic, teoria Broglie-Bohm este universală în fizica cuantică. 203 John Archibald Wheeler (1911-2008), fizician teoretician american. Colaborează cu Niels Bohr și explică principiile fisiunii nucleare. Împreună cu G. Breit, Wheeler dezvoltă teoria black hole ("gaura neagră"), "spuma cuantică" sau "electronul univers". 204 Sir James Chadwick (1891-1974), fizician englez, propus
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Din punct de vedere filosofic, teoria Broglie-Bohm este universală în fizica cuantică. 203 John Archibald Wheeler (1911-2008), fizician teoretician american. Colaborează cu Niels Bohr și explică principiile fisiunii nucleare. Împreună cu G. Breit, Wheeler dezvoltă teoria black hole ("gaura neagră"), "spuma cuantică" sau "electronul univers". 204 Sir James Chadwick (1891-1974), fizician englez, propus pentru Premiul Nobel pentru fizică în 1932 (pentru descoperirea neutronului). Scrie forma finală a raportului MAUD care conduce la decizia guvernului USA de a produce bomba atomică. Participă la
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în 1932 (pentru descoperirea neutronului). Scrie forma finală a raportului MAUD care conduce la decizia guvernului USA de a produce bomba atomică. Participă la Proiectul Manhatan. 205 Paul Adrien Maurice Dirac (1902-1984), fizician englez. Contribuie la dezvoltarea mecanicii și electrodinamicii cuantice. "Ecuația Dirac" exprimă comportamentul fermionilor și prezice existența antimateriei. Împreună cu Erwin Schrödinger devine laureat al Premiului Nobel pentru fizică (în 1933), pentru descoperirea de noi forme productive ale fizicii cuantice. 206 Carl David Anderson (1905-1991), fizician american. Investighează razele cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Dirac (1902-1984), fizician englez. Contribuie la dezvoltarea mecanicii și electrodinamicii cuantice. "Ecuația Dirac" exprimă comportamentul fermionilor și prezice existența antimateriei. Împreună cu Erwin Schrödinger devine laureat al Premiului Nobel pentru fizică (în 1933), pentru descoperirea de noi forme productive ale fizicii cuantice. 206 Carl David Anderson (1905-1991), fizician american. Investighează razele cosmice și depistează o particulă necunoscută, de aceeași masă cu electronul, pe care o fotografiază (care este cu încărcătură electrică opusă electronului). Astfel descoperă pozitronul. Pentru această descoperire primește Premiul Nobel
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
apreciază că "una dintre cele mai teribile probleme ale discuțiilor recente din istoria și filosofia științei este realizarea faptului că evenimentele și dezvoltările cunoașterii, precum invenția atomismului în Antichitate, revoluția coperniciană, apariția atomismului modern (teoria kinetică, teoria dispersiei, stereochimia, teoria cuantică), au apărut doar întrucât unii gânditori fie că au decis să nu fie limitați de anumite reguli metodologice evidente, fie că le-au depășit"166. Or, aceasta înseamnă că s-a ajuns chiar în situații în care anumite teorii științifice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fim economi (să căutăm formularea cea mai directă). Aceste norme depind, în mod evident, de genurile discursive abordate, dat fiind că nu există o normă universală a clarității: legile care prevalează în cazul unui articol de filosofie sau de fizică cuantică, de exemplu, nu sînt aceleași cu cele care guvernează o conversație familiară. La începutul anilor 1990, marca de detergent Omo a lansat o campanie publicitară în care maimuțe îmbrăcate în oameni produceau enunțuri ce încălcau în mod evident legile modalității
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fi reflecțiile sale din Dogmatica ortodoxă asupra relației dintre tradiție, corpul Scripturii și trupul viu al Bisericii. Stăniloae este unul dintre primii gânditori ortodocși din secolul XX care a limpezit raportul între aceste trei instanțe ale Revelației, recunoscându-le regimul cuantic de inseparabilitate. Acest model, care creditează paradoxul cercului hermeneutic, se opune rigidității mecanice conținute în interpretarea romano-catolică a Scripturii și a tradiției; în linia deciziilor luate la Conciliul tridentin, Scriptura și tradiția sunt privite ca două surse distincte pentru revelație
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
comunitară, iar elementul lingvistic reprezintă factorul de unitate și de autoritate al tradiției 1. Cunoaștem tradiția prin limbă, în măsura în care aceasta ne interpelează și se lasă interogată - așa cum spune Gadamer - „ca un tu personal”. Acest tu idiomatic trece dincolo de mecanica uneori cuantică a discursivității. Indiferent de particularitățile sale culturale, tradiția se transmite normativ, impunând un cod valoric și reglând un filtru hermeneutic. Tradiția nu este povara unei desuetudini, ci, așa cum ar fi spus C. Noica, o limitare care deschide, în loc să limiteze. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că M. Polanyi și-a scris opera după remarcabilele transformări de epistemă de la începutul secolului XX1, se cuvine să ne întrebăm mai întâi care este relevanța acestor evenimente pentru o îndrăzneață teopoetică a modernității? A devenit un truism să afirmi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
universalitatea valorii de adevăr a propozițiilor sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit să mute „linia de demarcație între fizică și metafizică”. Evidențierea, în regim submicroscopic, a imposibilității determinării simultane
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit să mute „linia de demarcație între fizică și metafizică”. Evidențierea, în regim submicroscopic, a imposibilității determinării simultane a tuturor caracteristicilor de stare ale unui sistem subatomic - prin descoperirea în 1900 de către Max Planck (1858-1947) a cuantei de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fizice. La începutul secolului XX, fizicienii trec printr-o adevărată criză iconoclastă, care le interzice vehicularea lipsită de nuanțe a unor concepte mecanice precum determinismul, separabilitatea între observator și sistemul observat etc. Izbutind să zdruncine modelul newtonian de raționalitate, fizica cuantică delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
concepte mecanice precum determinismul, separabilitatea între observator și sistemul observat etc. Izbutind să zdruncine modelul newtonian de raționalitate, fizica cuantică delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]