3,588 matches
-
Radiation) • MASER (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation) • IRASER (Infrared Amplification by Stimulated Emission of Radiation) Amplificatorii cuantici reprezintă surse de radiații luminoase monocromatice și de mare putere. VI.6.1. Emisia spontană și emisia stimulată Pentru ca un amplificator cuantic să funcționeze trebuie să îndeplinească trei condiții: ♦ Să existe un mediu activ, adică un sistem de atomi, gaz, lichid sau solid ♦ Să se realizeze inversiunea de populație, ♦ Trebuie să existe un mecanism de reacție (feedback) în mediul activ. VI.6
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
condiții: ♦ Să existe un mediu activ, adică un sistem de atomi, gaz, lichid sau solid ♦ Să se realizeze inversiunea de populație, ♦ Trebuie să existe un mecanism de reacție (feedback) în mediul activ. VI.6.2. Mediul activ Intr-un sistem cuantic izolat cu două nivele energetice Wi și Ws, pe care se găsesc ni, respectiv ns atomi există tendința ca atomii aflați în stare energetică superioară să treacă în cea inferioară, dacă aceasta din urmă nu este complet ocupată. Acset fenomen
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la echilibru termodinamic mai mic decât numărul de atomi din starea fundamentală, adică: Această emisie stimulată continuă până când populația stării superioare se micșorează suficient pentru a deveni egală cu cea a stării inferioare. Pentru a obține inversia de populație, sistemul cuantic (mediul activ) trebuie să fie excitat (sau "pompat") la o distribuție de neechilibru, prin folosirea unei surse externe de energie. Intr-un sistem cuantic cu două nivele, inversia de populație se poate realiza numai prin alegerea și separarea constituenților aflați
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pentru a deveni egală cu cea a stării inferioare. Pentru a obține inversia de populație, sistemul cuantic (mediul activ) trebuie să fie excitat (sau "pompat") la o distribuție de neechilibru, prin folosirea unei surse externe de energie. Intr-un sistem cuantic cu două nivele, inversia de populație se poate realiza numai prin alegerea și separarea constituenților aflați în starea excitată de cei în stare neexcitată, adică prin sortare. Sortarea se poate efectua doar dacă particulele sistemului cuantic sunt independente (de exemplu
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
energie. Intr-un sistem cuantic cu două nivele, inversia de populație se poate realiza numai prin alegerea și separarea constituenților aflați în starea excitată de cei în stare neexcitată, adică prin sortare. Sortarea se poate efectua doar dacă particulele sistemului cuantic sunt independente (de exemplu, în stare gazoasă). In acest mod se obține inversia de populație în cazul maserului cu amoniac. Sistemele cuantice cu mai multe nivele energetice (3 sau 4) permit obținerea inversiunii de populație prin pompaj optic. Pentru apariția
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
starea excitată de cei în stare neexcitată, adică prin sortare. Sortarea se poate efectua doar dacă particulele sistemului cuantic sunt independente (de exemplu, în stare gazoasă). In acest mod se obține inversia de populație în cazul maserului cu amoniac. Sistemele cuantice cu mai multe nivele energetice (3 sau 4) permit obținerea inversiunii de populație prin pompaj optic. Pentru apariția efectului laser, mai este necesar ca timpul mediu de viață al stării de plecare a tranziției laser să fie mare în comparație cu timpii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este un concept sau un sistem de clasificare. Astfel, în primul caz spațiul se naște print-o operație abstractă, în prezența unui subiect care-l gândește și operează cu el într-un domeniu gnoseologic, cum ar fi cosmologia, astronomia, mecanica cuantică, mecanica relativistă, geometria, topologia, sociologia, antropologia, geografia. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite din domeniul științelor spațiului au determinat o schimbare de metodă, în care metafora conduce la ”altfel de spații,” altele decât acelea cu care operează științele clasice
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
cele mai mici microorganisme și până la cele mai complexe sisteme vii totul interacționează cu totul, și astfel au loc schimburi materiale, energetice și informaționale Între tot ceea ce există. Care este liantul care permite aceste schimburi? Răspunsul ni-l oferă fizica cuantică care demostrează că totul În univers este energie. Materia este energie „densificată”, iar informația este o energie „rarefiată”. Dincolo de materie există un câmp energetic informațional pe care unii Îl numesc Matrice. Matricea este ca un fir invizibil de energie ce
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
Capitolul I - Întemeieri: de la mecanic la cuantic “Dumnezeu nu joacă zaruri !” Albert Einstein Acum mai bine de trei sute de ani în urmă viziunea dualistă a filosofului și matematicianului francez René Descartes (1596-1650Ă impunea împărțirea realității în două domenii: material și spiritual. Domeniul material avea să devină obiectul
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Univers. Totuși, nici teoria relativității generalizate nu reușea să explice toate fenomenele fizice - în special cele legate de particulele elementare, particule pe care fizica newtoniană le considerase până atunci ca fiind punctiforme, ulterior fiind asimilate unor bile rigide. Fondatorul fizicii cuantice, fizicianul Max Planck (1858- 1947Ă, în urma studierii radiațiilor emise de corpul negru, descoperea în anul 1906 faptul că radiația corpului negru nu se producea în mod continuu, ci era emisă în “pachete” egale și finite de energie, având o frecvență
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
realizează prin emisia sau absorbția unui foton de o anumită lungime de undă. Și totuși, care era misterul stabilității atomice ? Iată însă că în anul 1924 Louis de Broglie (1892- 1987 își susținea teza de doctorat intitulată “Cercetări asupra teoriei cuantice”, teză în care emitea pentru prima dată ideea că electronul, privit până atunci ca particulă, se putea comporta în anumite situații și ca o undă, introducând astfel dualitatea corpuscul-undă. Louis de Broglie deschidea astfel un nou orizont pentru mecanica cuantică
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cuantice”, teză în care emitea pentru prima dată ideea că electronul, privit până atunci ca particulă, se putea comporta în anumite situații și ca o undă, introducând astfel dualitatea corpuscul-undă. Louis de Broglie deschidea astfel un nou orizont pentru mecanica cuantică - una dintre cele mai controversate și interesante domenii ale fizicii - și aceasta pentru faptul că la nivelul particulelor elementare determinismul cauzal devine incert. La acest nivel observatorul nu mai poate determina exact starea și proprietățile unei particule elementare, ci numai
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
principiul de incertitudine al lui Heisenberg, fiind botezat astfel după numele fizicianului Werner Heisenberg (1901-1976Ă. Trebuie specificat aici că non determinismul la nivel atomic nu se datorează impreciziei aparatelor de măsură, ci este o proprietate a naturii însăși. La nivel cuantic electronii pot “tunela” printr-o barieră de potențial care în mod normal nu le-ar permite trecerea. Acest comportament aleator al naturii la nivel cuantic a șocat și a bulversat savanții, făcându-l pe Einstein, care nu credea că acest
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
se datorează impreciziei aparatelor de măsură, ci este o proprietate a naturii însăși. La nivel cuantic electronii pot “tunela” printr-o barieră de potențial care în mod normal nu le-ar permite trecerea. Acest comportament aleator al naturii la nivel cuantic a șocat și a bulversat savanții, făcându-l pe Einstein, care nu credea că acest lucru este posibil, să exclame: “Dumnezeu nu joacă zaruri !” Erwin Schrödinger (1887- 1961Ă descoperea în anul 1926 ecuația prin care se determina fie viteza (momentulă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
care se determina fie viteza (momentulă, fie locația exactă a unui electron în norul electronic din atom, ambele neputând fi determinate exact, conform principiului de incertitudine enunțat deja de Werner Heisenberg. Dualismul corpuscul-undă și principiul de nedeterminare existent la nivel cuantic aveau să ducă în anul 1927 la interpretarea de la Copenhaga asupra mecanicii cuantice, interpretare formulată de Niels Bohr și Werner Heisenberg, conform căreia actul observării conștiente de către un observator determină colapsarea dintr-o multitudine de stări într-o unică stare
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
norul electronic din atom, ambele neputând fi determinate exact, conform principiului de incertitudine enunțat deja de Werner Heisenberg. Dualismul corpuscul-undă și principiul de nedeterminare existent la nivel cuantic aveau să ducă în anul 1927 la interpretarea de la Copenhaga asupra mecanicii cuantice, interpretare formulată de Niels Bohr și Werner Heisenberg, conform căreia actul observării conștiente de către un observator determină colapsarea dintr-o multitudine de stări într-o unică stare a particulei observate. Acest fapt aduce însă sfârșitul obiectivității și a determinismului cauzal
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
observator determină colapsarea dintr-o multitudine de stări într-o unică stare a particulei observate. Acest fapt aduce însă sfârșitul obiectivității și a determinismului cauzal din fizica newtoniană, de vreme ce conștiința observatorului joacă un rol activ în manifestarea obiectului observat. Mecanica cuantică este cel mai ciudat domeniu al fizicii de până acum, care demonstrează că la nivel subatomic comportamentul particulelor elementare încetează de a se mai supune întru totul legilor cauzalității, așa cum se petreceau lucrurile în mecanica newtoniană. La nivel microcosmic se
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
particulelor elementare încetează de a se mai supune întru totul legilor cauzalității, așa cum se petreceau lucrurile în mecanica newtoniană. La nivel microcosmic se pare că realitatea este alta decât cea cunoscută de noi în viața de zi cu zi. Fluctuații cuantice apar permanent la acest nivel, fluctuații care nu pot fi prezise. Conform interpretării de la Copenhaga o particulă elementară nu ar exista în lumea reală înainte ca observatorul să-și înceapă actul observației, ea existând anterior observației numai sub forma unui
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
lumea reală înainte ca observatorul să-și înceapă actul observației, ea existând anterior observației numai sub forma unui continuum de posibilități. În momentul observației însă ea “îngheață” sau colapsează în doar una dintre aceste posibilități, cea percepută de observator ! Mecanica cuantică prezice existența așa numitelor acțiuni nonlocale, aceste acțiuni părând a se produce instantaneu între particule separate în spațiu și timp ! Acest lucru implică însă faptul că nu există o durată de timp între cauză și efect, ceea ce este în totală
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
relativității generalizate a lui Einstein care presupune că nimic din Univers nu poate depăși viteza luminii. Trei fizicieni - Einstein, Podolsky și Rosen - propuneau în anul 1935 o corelație (EPRĂ pentru a putea înțelege comportamentul particulelor elementare din punct de vedere cuantic. Astfel, două particule cuplate la nivel cuantic acționau precum un tot unitar, ca și cum între ele nu ar exista nici o separație. Când o particulă colapsează (în urma observăriiă într-o anumită stare, cealaltă o urmează și colapsează exact în aceeași stare cuantică
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
că nimic din Univers nu poate depăși viteza luminii. Trei fizicieni - Einstein, Podolsky și Rosen - propuneau în anul 1935 o corelație (EPRĂ pentru a putea înțelege comportamentul particulelor elementare din punct de vedere cuantic. Astfel, două particule cuplate la nivel cuantic acționau precum un tot unitar, ca și cum între ele nu ar exista nici o separație. Când o particulă colapsează (în urma observăriiă într-o anumită stare, cealaltă o urmează și colapsează exact în aceeași stare cuantică. Pentru ca acest lucru să producă, comunicarea între
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cuantic. Astfel, două particule cuplate la nivel cuantic acționau precum un tot unitar, ca și cum între ele nu ar exista nici o separație. Când o particulă colapsează (în urma observăriiă într-o anumită stare, cealaltă o urmează și colapsează exact în aceeași stare cuantică. Pentru ca acest lucru să producă, comunicarea între cele două particule trebuie să fie instantanee, sau în alte cuvinte, non-locală. Acest fapt implica, după Einstein, existența unor variabile ascunse, sau cu alte cuvinte, mecanica cuantică era incompletă. Einstein exprima acest fapt
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
și colapsează exact în aceeași stare cuantică. Pentru ca acest lucru să producă, comunicarea între cele două particule trebuie să fie instantanee, sau în alte cuvinte, non-locală. Acest fapt implica, după Einstein, existența unor variabile ascunse, sau cu alte cuvinte, mecanica cuantică era incompletă. Einstein exprima acest fapt spunând: “Luna este aici, deși nimeni nu o observă”. În anul 1964 fizicianul irlandez John Bell (1928- 1990Ă demonstrează că efectele non-locale ale particulelor cuplate sunt reale, fapt ce avea să fie cunoscut ulterior
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
1964 fizicianul irlandez John Bell (1928- 1990Ă demonstrează că efectele non-locale ale particulelor cuplate sunt reale, fapt ce avea să fie cunoscut ulterior drept teorema lui Bell: “Nici o teorie fizică ce implică variabile ascunse nu poate descrie toate predicțiile mecanicii cuantice”. Astfel, realismul local susținut de corelația EPR (ce presupunea că particula observată avea toate proprietățile înainte de a fi observatăă se prăbușea. Complicațiile cuantice aveau să se accentueze și mai mult atunci când Alain Aspect de la Institutul de Optică al Universității din
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
drept teorema lui Bell: “Nici o teorie fizică ce implică variabile ascunse nu poate descrie toate predicțiile mecanicii cuantice”. Astfel, realismul local susținut de corelația EPR (ce presupunea că particula observată avea toate proprietățile înainte de a fi observatăă se prăbușea. Complicațiile cuantice aveau să se accentueze și mai mult atunci când Alain Aspect de la Institutul de Optică al Universității din Paris avea să demonstreze pentru prima data în laborator, în anul 1992, existența conexiunilor cuantice existente între particulele elementare, respectiv între perechi de
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]