2,064 matches
-
se petrecu și cu eroul acestei povestiri, căci, într-o clipă Istorisiri nesănătoase fericirii 99 de sclipire sublimă, își aminti de mai vechiul și mult-îndrăgitul său obicei, cu care se îndeletnicise ori de câte ori avusese ocazia în trecut, și anume scrisul. Astfel, cugetând serios la acest lucru, parcă deja și pornise în el agitația febrilă, care apare întotdeauna înaintea marilor decizii, de la care nu știi ce rezultat să aștepți, dar în care ai curaj să ți pui toată speranța. La momentul la care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu propriile-i gânduri și numai la asta să stea și să cugete. Și ea chiar dorea, cu tot dinadinsul, să se liniștească, dar nu mai reușea deloc să-și curme zbuciumul și să și găsescă liniștea din interior. Ea nu mai era în stare să-și trateze propria viață în mod firesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cinism, dar, Istorisiri nesănătoase fericirii 139 totuși, calmă și neabătută. „Otravă puternică am să-mi torn în ochi și în urechi, ca să nu mai pot să văd și să aud de suferințele de pe lumea asta, începând cu cele ale mele!”, cugetă ea altădată. Așa este, toată vremea cât stă el pe pământ, omul are datoria de a-și ușura traiul cât poate și de a-și căuta fericirea neobosit. Adriana, care poate fi numită, pe bună dreptate, a fi o eroină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu tot nu vreau să renunț la gândul meu deloc. Mă cam îmbrac în haine de nelegiuit cu bună știință, observ. Ei, dar cred că, pur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de a nuși contrazice șefii: Adică, d-le Sima ? Dl. Regizor părea și el hotărât să pună țara la cale: De fapt e vorba de personajele nuvelei lui Ivasiuc, Dzeu să-l odihnească. Decis să aibă ultimul cuvânt, fără să cugete prea mult replica, Sima ridică tonul și la Regizor: Nu-i adevărat! E vorba de personajele lui Gerard, cu totul altele decât cele ale nuvelei. De exemplu contele de Bethlen din piesa ta, al cărui rol tocmai eu îl interpretam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu o avere! Jumătate pentru armată, jumătate pentru noi și pentru trupă. Nu credeți că, dacă ar fi bine folosită, ar îmblânzi câțiva generali? Superiorul său nu răspunse imediat. își cufundă capul în apă și rămase așa câteva momente, poate cugetând. Când scoase capul afară, îi atrase atenția fără să-l privească: — Te-aș putea băga la „mititica“ pentru propunerea asta. Și ce-ați câștiga? în fond, ce diferență e să stai într-o celulă sau aici, afară? Doar că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cele din urmă, un caporal zise timid: — Nu-mi amintesc să fi lipsit nimeni, domnule sergent. Căldura era insuportabilă. Ar fi părut ciudat ca cineva să rămână afară într-o asemenea zi. Se auzi un murmur de unanimă aprobare. Sergentul cugetă câteva clipe: — Cine-a ieșit la latrină? Trei oameni ridicară mâna. Unul din ei protestă: — Eu n-am stat nici două minute. Ăsta m-a văzut și eu l-am văzut pe el. Se îndreptă spre al treilea. Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în fortul de la Gerifíes, zise în cele din urmă. Gacel avu senzația că spunea adevărul și socoti în minte distanța. — O să am nevoie de trei zile ca să ajung acolo și de încă una ca să fac rost de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
m-ai destituit? — Firește! răspunse. Și-ți garantez că dacă nu-l găsesc pe Abdul, voi cere să fii judecat pentru trădare. Guvernatorul Hassan-ben-Koufra nu răspunse, absorbit de studierea rănilor pe care i le lăsaseră curelele la încheieturile mâinilor și cugetând că, în urmă cu mai multe zile și în același birou, el fusese cel care ocupa poziția lui Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiași targuí care devenise o obsesie pentru toți. Evocă orele și zilele de neliniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era liber. Nu putea fi vorba decât de o răzbunare stupidă și lașă, pentru că cei ce făcuseră asta nu puteau încerca nici o plăcere făcând rău unor ființe lipsite de apărare, care nu aveau nici o vină. — Poate nu m-au crezut, cugetă. Poate își închipuie că un targuí ignorant nu se va putea apropia niciodată de președinte. Și poate că aveau dreptate, pentru că în timpul acelor zile Gacel își dăduse seama de micimea lui în comparație cu universul complex al unei capitale unde cunoștințele, experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două sute de metri, se opri la marginea trotuarului și farurile se stinseră. Așteptă răbdător, dar s-ar fi zis că cei din mașină aleseseră acel punct, strategica încrucișare a două străzi, ca să facă de gardă, poate toată noaptea, și, după ce cugetă câteva minute, hotărî să se strecoare pe la cel mai apropiat colț de stradă, încercând să ocolească obstacolul și să iasă mai târziu în spatele polițiștilor. Curând însă își dădu seama că se simțea pierdut după ce fusese obligat să se abată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să aflu ce-i în sufletele apostolilor, voi îmbătrâni mult de tot. Și-atunci șeiciorul de Cambridge va constata că nu-i mai sunt aprinse călcâiele. Va dori și el, probabil, să fie primit într-un tablou în care să cugete la vânarea de vânt, la deșertăciunea deșertăciunilor... Altfel, Z, toate-s vechi și nouă toate. A. 19 Pentru că, inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amănuntele de la directorul școlii de acolo. Capul lui căzu. — Și apoi, spuse ea, mai este și harta. Și aceste desene. Le-am pus una peste alta. Se așteptă la unele proteste din teamă sau de indignare, dar el Încă mai cugeta la prima ei supoziție. Atitudinea lui o puse În Încurcătură și, pentru un moment chinuitor, avu Îndoieli. Scap din mână subiectul meu cel mai bun? Să nu fie aici subiectul cel mai bun, ci la școala de pe coasta de sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
anul 1619, <înainte de 8 iunie >, “Fata răposatului Io Petru (Șchiopu) voievodu, ce au fost domnu Țării Moldovei”, spune: “scris-am acesta zapis al meu mai cu mar(e) credință să să știe cum însăm(i) eu am socotit și am cugetat... Văzând eu pomana părinților mei, carii au zidit și au noit și au rădicat din temelie sfânta și dumnezeiasca mănăstir(e) ce se cheamă Gălata, de lângă scaunul Iașilor den Țar(a) Moldovei... Fiindu acea... mănăstir(e) întru mar(e) pohval
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ochii lui Vetéa Pitó. Ar fi fantastic dacă am reuși să-l prindem. Un dușman viu, care ar putea spune de unde-a venit!... Ne-am transforma în eroi... În zori plecăm să-l căutăm. Și dacă fuge în timpul nopții? Scufundatorul cugeta îndelung asupra acestei posibilități și, în cele din urmă, păru să găsească un răspuns: Pe cealaltă parte a insulei mai sunt câteva pirogi mici, cu care putem supraveghea strâmtoarea, spuse. Dacă încearcă să treacă, îl împiedicăm, iar dacă nu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului să fie joase. Niște prove joase fac vasul vulnerabil în fața valurilor mari, remarcă Tevé Salmón. Însă, după ce cugeta câteva clipe, adaugă: O să găsesc o modalitate de a construi niște prove joase, dar care, în caz de nevoie, să poată fi ridicate. —Încearcă să nu-ngreuneze vasul. Să văd ce pot face. Vreun lemn anume? — Îl las la alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui ochi obosiți nu pierdeau nici un amănunt, observă imediat acest lucru. — E neliniștit, spuse. Cred că suntem pe drumul cel bun. La ce distanță ar putea fi insula vulcanică de locul lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din urmă, întinse mâna către pieptul barbarului, așezându-i degetul mare pe buric. Departe, răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-adevăr buricul reprezintă insula lui. — Asta reprezintă, interveni bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau. Ochii profunzi ai celui al cărui nume se pronunță cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu o expresie de nerăbdare pe chip, a cărui viața părea că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în nisip și îl întreba: Ce stele vor urma acest drum în timpul lunii iunie? Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza poziția soarelui, care era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în plus, clipocitul lor este slab, ritmic și profund, inseamna ca valurile s-au lovit de o insulă pe care nu poți s-o vezi, iar acum se-ntorc... Îl privi cu atenție. Ai înțeles? Tapú Tetuanúi statu câteva minute, cugetând la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din cap, ca pentru a îndepărta o idee. Am ajuns să credem că le-ar fi putut râpi cineva, dar n-am văzut nici o navă. — Nici noi, observă Miti Matái. Totuși, ne-au surprins, dintr-odată, pe la miezul nopții. Bătrânul cugeta din nou îndelung, păru să se convingă de sinceritatea noilor sosiți și sfârși prin a face un semn ușor de asentiment, în timp ce arată spre plajă. Puteți rămâne, spuse. O să vă acordăm ospitalitatea noastră și o să încercăm, împreună, să-l speriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să spună dacă sunt sau nu, dar, din nefericire, Marii Preoți nu prea obișnuiesc să se pronunțe în nici o problemă. Eu, cel putin, nu am cunoscut nici unul care să spună ce crede cu adevarat. Dar tu ce crezi? Căpitanul Mararei cugeta îndelung, ca și cum ar fi vrut să se convingă el însuși de ceva care nu îi era foarte clar și, în cele din urmă, concluziona: — Cred că, din multe puncte de vedere, ne sunt superiori, dar, din altele, ne sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mi place mie, nu ți-ar mai rămâne mare lucru. Îi făcu semn să se așeze lângă el. Iar acum dă-mi o explicație care să mă convingă. Scufundatorul lua loc lângă Navigatorul Căpitan al insulei Bora Bora și, după ce cugeta câteva clipe, ca și cum ar fi vrut să-și descopere motivele cele mai ascunse, sfârși prin a ridica din umeri cu un aer plictisit: Deja nu mă mai iubea nimeni, murmura în cele din urmă. —Cum adică? — Toți se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător și o mulțime de intestine de pește, digerate pe jumătate. Totuși, după ce analiza cu grijă resturile, ca și cum de astă le depindea viața, după ce le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pildă, pare calmă și inofensiva, dar mă tem că încearcă să ne joace o festă. Tapú Tetuanúi cerceta îndelung oceanul, care părea o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul din oricare alta seară, si, după ce cugeta un timp, căutând vreun pericol ascuns, sfârși prin a-și recunoaște încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]