2,007 matches
-
copac, vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu apoi cad într-un somn adânc. Comentam cu Sandra și Alfonso și alți câțiva prieteni de familie prima mea ceremonie cu ayahuasca. Le spun că nici nu știu ce aș putea să povestesc, experiența a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un fel, să-și ceară iertare, dar prin comportament mai curând decât prin vorbe sau prin ambele”. Terminăm de discutat la un moment din noapte și rămân singură în lumina pâlpâitoare a câtorva lumânări. Fiecare discuție cu Alfonso mă lasă cugetând la cât de puțin știu despre lume și viață și atunci când aproape am impresia că înțeleg ceva cât de cât, apare un element nou care mă face să-mi reamintesc că sunt de fapt că o picătură mică-mică de apă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și am ajuns în casă cu un șaman lipsindu-mi cunoștințele teoretice. Sunt convinsă că, dacă aș ști mai multe, aș vedea și înțelege mai mult din ceea ce se întâmplă de fapt. Pe de altă parte, stau tot eu și cuget, dacă veneam la șaman ca la examen, cu toată materia citită și învățată, poate că înțelegeam și compartimentam mult mai multe dar aș fi pierdut din trăirile spontane și aș fi raționalizat prea mult lucruri care, bănuiesc, nu prin rațiune
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
rămas idee. Adorm, târziu, întrebând în aer către camarazii mei nevăzuți ce opinii și sugestii au apropo de discuția pe care tocmai au auzit-o. Plecarea către Urusona a fost anunțată pentru a doua zi la ora unu dupăamiază, deci cuget că pe la trei trebuie să fim gata de plecare (timpul în America Latină are complet altă dimensiune decât în Europa). Petrecem dimineața relaxându ne înaintea ceremoniei, în timp ce Alfonso prepara ayahuasca împreună cu Eliza, sora lui (Eliza se oferise să zdrobească ea liana
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vântul și ne întoarcem cu toții la plasticul comunal întâmpinați de privirile întrebătoare de „oare ce o să mai urmeze” ale lui Jo și Naomi. Jose, spre deosebire de noi, gringas, pentru care partea amuzantă nu poate trece neobservată, este deja în meditație preceremonială, cugetând serios la rezolvarea propriilor probleme. Din ce îmi povestise Alfonso, Jose este în pragul falimentului cu compania lui de țesături, aproape divorțat de nevastă, într-o ceartă non-stop cu copiii și tocmai și-a pierdut amanta. Tot din ce îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe care am întâlnit-o în canoe la venirea în Remolino Grande și nu mi-a inspirat mare lucru pozitiv. Probabil că așa îmi trebuie mi-am propus de ceva vreme, cu mai mult sau mai puțin succes, să nu cuget lucruri negative despre nimeni. Ne zâmbim și deși nu mă simt prea în largul meu în compania ei încep să fac conversație amabilă ca să treacă timpul. Numele ei este Elia, este căsătorită cu Don Julio de 20 de ani (deși
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trebuie să-l plătesc pe Don Julio. Îi repet că i-am dat banii Eliei, îmi repetă că ceremonia a făcut-o Don Julio deci pe el trebuie să-l plătesc, apoi îmi zice să mă duc să lămuresc lucrurile. Cuget că poate nu a înțeles ce zic și mă întorc să discut cu Don Julio care mă așteaptă pe un trunchi de copac în afara casei. Merg la el, îmi cer scuze de confuzie și mai ales de stresul cauzat și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
zi în Remolino Grande Restul zilei trece rapid cu povestitul aventurilor mele familiei lui Guillermo. Ajung și la detaliul cu plata și îi povestesc și pe acela întrebând dacă este vreo tradiție prin zonă apropo de plata pentru șamani. Guillermo cugetă puțin, apoi îmi spune că plata se dă întotdeauna la șaman în mână, deci din punctul ăsta de vedere am făcut într-adevăr o greșeală. De fapt, dacă eram mai atentă, puteam să n-o fac în casa lui Alfonso
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nimic de pe restul listei de prețuri. Rămân fără grai câteva secunde, timp în care el mă încurajează să-mi depășesc frica și să îndrăznesc să mă cunosc, îmi recuperez răsuflarea, îmi rețin un zâmbet și îi spun că am să cuget la problemă și îi voi da de știre dacă decid pozitiv. Mă ridic, îi mulțumesc, mă gândesc o secundă dacă să-i spun că face găinării la drumul mare, decid că nu are sens, că doar și el știe și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
accepta să-l învețe. Oare Eliade să facă același lucru, mai în glumă mai în serios, pentru a-i testa dedicația? Cu acest gând, Robert s-a oprit din mers, s-a așezat pe o bancă și a început să cugete. După care, s-a întors din mers, s-a îndreptat din nou spre casa lui Eliade și a sunat din nou la ușă. Un Eliade proaspăt și surâzător a apărut în ușă, invitându-l în casă pentru a discuta. Către
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
corecteze nimic, doar să citească, la care îmi răspunde că a acționat aproape automat deoarece asta face de obicei. Pentru mine, modificarea este esențială, în timp ce Leslie pare să nu sesizeze diferența de nuanță. Declarăm oricum experimentul închis și rămâne să cuget dacă vreau să continui. Ziua lungă se încheie din nou târziu în noapte, ajung în cameră și cad într un somn adânc până a doua zi către prânz. Luăm prânzul eu, Scott, Chris și Grazyna la restaurantul peruan cu porții
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
iar lista de pe masa din fața lui nu are decât patru nume. Grazyna se apropie de mine și îmi spune să îmi pun numele pe listă ea, Chris și Scott deja s-au înscris. Nu prea mai am la ce să cuget, îmi scriu și eu numele și mai conversez cu Jorge despre ceremonia de a doua zi. Vom merge în casa unei australience, Clara, care trăiește în Iquitos de câțiva ani și va participa și ea la ceremonie. Jorge are un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Adaugă că ceremonia a fost un pic cam slabă dar că trebuie să organizăm altele, mult mai puternice. Îi spun că nu cred să am timp deoarece nu mai stau mult în Tarapoto și mă retrag să mă odihnesc. Rămân cugetând: oare trebuia să îi spun mai deschis că ceea ce face el nu cred să aibă mare legătură cu lumea șamanică? Cine sunt eu, până la urmă, ca să am o opinie așa de radicală? Pe de altă parte, dacă nu i-am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase.” Slujitorule al lui Dumnezeu, dacă mai există o vreme a eliberării tale, acum este aceasta! Zilele îți sunt numărate: trebuie să strigi către Dumnezeu într-o zdrobire a inimii și lasă-L pe Duhul lui Dumnezeu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mediului). Nu mă pricep la mașini, am făcut școala de șoferi la Berlin prin 1971, n-am avut nici un accident, dar în probleme de motoare sunt absolut nul. Însă ținându-l minte pe Descartes cu a sa "mă îndoiesc, deci cuget", n-am luat de bune cele spuse de "vărul președintelui" și am avut o convorbire "conspirativă" cu "Nelu", portarul, un tip foarte simpatic, mecanic auto și el, capabil să construiască din te miri ce și un avion. Convorbirea a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
asta o avem și la greci. De pașale să ne milostivim, și pe amărâții de ieniceri ciorbagii, care n-au în raniță decât lingura și strachina să-i tăiem?! Dreptate-i aiasta?! spune el cu mânie. "Banul n-are miros", cugetă Țamblac. Ba are, boier Țamblac, are! Pute! Nu simți? Desigur, "ne crapă buza dup-un galben"... Dar, dar nu vi se pare târgul aista prea murdar?! Aurul aista, nu vi se pare că-i mânjit cu prea mult sânge moldovenesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea dragă! Să crezi în mine, unchiule! spune și îl îmbrățișează și pe Țamblac. Și ție, scumpă Domniță, îți voi pune la picioare, ofrandă, Cetatea Mangopului! i se adresează înflăcărat Voichiței, strângând-o în brațe. Mă bucur, Alexandre, grăiește Țamblac. Cuget că nu e totul să cucerești Mangopul; greu e să-l aperi. Visul lui Mahomed e așa cum se teme și Ștefan să transforme Marea Neagră, într-un lac turcesc. Într-o zi, Mahomed și-o porni galioanele și... Mie nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce e de folos țării sale. N-am încotro. Scopul scuză mijloacele", mă mângâi eu... Aș fi curios ce-ai face tu, de-ai fi în locul meu? Numai domn să nu fii... Tace. Se duce la fereastră. Privește cerul... Vorbește cugetând: Și-apoi, ce este îngăduit și ce nu este îngăduit unui Domn a face? Și cui are el a da socoteală fără decât numai lui Dumnezeu, propriei conștiințe? Și țării, bineînțeles! Ai vrut să fii "Mare", ai semnat pactul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi murdare!? nu se lasă Mihail. "Turcii sunt mulți ca năsipul mării... Nici nu-i încape pământul Moldovei!" se plânge Juga. Da' sub pământ n-au loc?! sare Șendrea. Mă tem să nu ne lase cu ochii în soare, singuri-singurei, cugetă Stanciu. E ceva sigur pe lumea aiasta? cugetă Ștefan chinuit de gândurile sale. Trag nădejdea... Mă gândesc în fel și chip... Dar vor veni! De frică! Nu de dragul tractatelor și nici a sacrelor jurăminte. De frică! Și ei dârdâie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mulți ca năsipul mării... Nici nu-i încape pământul Moldovei!" se plânge Juga. Da' sub pământ n-au loc?! sare Șendrea. Mă tem să nu ne lase cu ochii în soare, singuri-singurei, cugetă Stanciu. E ceva sigur pe lumea aiasta? cugetă Ștefan chinuit de gândurile sale. Trag nădejdea... Mă gândesc în fel și chip... Dar vor veni! De frică! Nu de dragul tractatelor și nici a sacrelor jurăminte. De frică! Și ei dârdâie de spaima otomanilor, ca și noi. Prea bine știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ploconindu-se. Isaia rânjește dezvelindu-și dinții de cal, cedează chipurile insistențelor, dar, cu aceeași modestie, cu aceeași roșeață în obraji spune: Sunt uluit. M-ați zăpăcit... Nu m-am gândit niciodată... În fond, de ce nu? își ia seama după ce cugetă adânc și începe să viseze. Dacă "mă cere poporul"!?... Mă rog, ce-o fi, ce-o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om vedea... Toate la vremea lor. Până atunci, să nu vă pună dracu' să suflați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unei flăcări de la o lumânare a sfeșnicului de pe masă... Bagă de seamă! strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coroană de spini, o cruce, o Golgotă de urcat... Am și eu Golgota mea... Și-o s-o urc până la capăt, pentru că nu pot... nu pot să las totul baltă și să mă duc dracului!... Nu pot! Fiecare cu Golgota sa, cugetă Daniil. În nefericire, există un adevăr. Nu e greu să fii "cel Mare", în strălucirea "Scaunului de la Suceava", în slava încununată cu laurii biruinței, în uralele Moldovei, ale Europei, chiar... Dar "Mare", cu adevărat, nu e decât acela care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]