8,982 matches
-
și chiamă dușmanii la cină. Vai, ninge cu îngeri pe plai Și-n lume se face lumină. Citește mai mult Pe tâmplele tatei ninsese cenușă.El fiindcặ nu s-a vândut nimănuiIn inimă avea o cătușăși-n palme o urmă de cui.In vremuri cu zgură a ninsDe-atâta cruzime și urăși tata devreme s-a stinsCu urme pe trup de tortură.Și-l văd, parcă-i viu pe-o cărareSpălată cu lacrimi și sânge,Și-n piept are rana, o floareCe
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
care? motivare ... în fața cui? motivare ... în ce scop? motivație ... pentru o acțiune motivație ... pentru o reacție motivul te motivează la îndeplinirea unui scop invoci o motivație provocând o reacție o motivație pentru a duce un plan la bun sfârșit în fața cui motivezi în ce scop acționezi pentru ce te ambiționezi de ce îi antrenezi pe alții motivul ... în ce scop? motivare ... de ce? motivul motivului ... care? orice motiv poate deveni o motivație fără motiv nu există motivație motivare, plan, acțiune ... ... Citește mai mult
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
în legătură cu vizele, deși Cioloș nu va mai prinde în funcție momentul @ Promotorii tentativei de Maidan de după ”Colectiv” își suflecă mânecile și se pregătesc să-l tragă în țeapă, în piața publică, pe Oprea, pentru a da un avertisment. Știu ei cui...@ Elena Udrea se pregătește să înființeze ”Institutul Fericirii”. Un alt fel de fericire decât cea la care se gândeau și se gândesc admiratorii ei de ieri și, poate, de azi...Până una-alta s-a înscris la Facultatea de Teologie
Ce s-a mai întâmplat în această săptămână? Hai să răsfoim ziarele şi să revedem ştirile. [Corola-blog/BlogPost/92355_a_93647]
-
mai ales ce-am înțelege unii dintre noi, folosind aceste cuvinte? Cam cum ar suna ele, legate în fraze? Să încercăm. „Miercuri desniță, se sculă drăcoaia de vecină, luă apă tăcută din ciutură, barba Lui Dumnezeu - făcută la seceriș - din cuiul casei, stropși focul cu cociorva de ridică bobota cât statul de om și, după ce boteză stâlpii și pietrele bolții, puse la foc ceaunul cel mare și negru să facă o zamă de galiță și curechi. Gătejele ardeau tare și fumul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
au mai rămas, ar putea fi absorbiți de formațiunea politică a lui Lupu, sprijinită financiar, substanțial, de cel care, probabil, este cel mai puternic om dintre Prut și Nistru, nimeni altul decât Vladimir Plahotniuc. Dar nimic nu este bătut în cuie și ce negociază, între ei, seniorii politichiei din Chișinău rămâne un pariu cu viitorul simplilor lor alegători. Alegători atenți, în bună măsură, la deciziile imprevizibile ale președintelui rus Vladimir Putin, care se bucură de o semnalabilă apreciere, la est de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
de audio-vizual, noua au fost repartizați Ia redacția de tineret din televiziune, iar ultimul, “Cu voia dumneavoastră” Marian TUDOR, a fost cerut în mod imperativ pentru redacția de actualități politice a Radiodifuziunii Române. Tevatură, bombăneli, lucrurile au rămas bătute în cuie; Marian Tudor merge Ia Radiojurnal. A urmat un scurt antrenament intensiv: asta se pronunță așa, nu tush în emisie, comentariile Și alte manifestări personale sunt strict interzise, redactează jurnalele și buletinele de știri cu cea mai mare responsabhlitate pentru că te
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93407_a_94699]
-
școlăresc) Pentru o lectură adevărată și o percepere corectă a temei este decodificat de Dora Lazăr (în revista Pro Saeculum, nr.97-98/ sept. 2014) în următorii termeni: ,, Absolut neașteptată este interpretarea poeziei Plumb (...) Pornind de la sensul cuvântului care desemnează creionul, cuiul de plumb cu care se scrie pe tăblițe de ardezie, în școlile noastre până târziu, Dorin Uritescu combate ideea că tema poeziei ar fi moartea, și oferă interpretarea conform căreia tema o reprezintă imposibilitatea comunicării (...), consumată ca o criză nevrotică
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
ce să facă, în pofida interdicției alor săi, dar și a autorităților, care îi plantaseră în față panouri galbene de avertizare, cu hâde cranii la mijloc, Ernsti venea zilnic la casa lor cea veche, acum cu ușile și ferestrele bătute în cuie, să își hrănească păsările. Se bucurau nespus la venirea lui, i se lăsau pe creștet, pe umeri și îi uguiau la ureche, iar el râdea, cu siguranță știind ce voiau să-i spună, și le răspundea țistuind din buzele țuguiate
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
eu carnea pentru sarmale de mă trecură nădușelile!? Tocai... Noroc cu cuscru, el mă mai scoasă la socoteală, el. Ieși la reveneală și-l găsâi la o schiartă cu oaminii să să-ncălzască, așa că făcurăm șchimbu’, știi. Îi atârnai haina-n cui frumușel, îi pusăi șorțu’ dinainte și om îl făcui! Păi, el să nu-și facă norma!?... Ei! Dispozâțâie di la cuscra, zâc... Sanchi! S-o fi prins, nu s-o fi prins, scăpai eu întreg, scăpai!? Ei, și dă-i
BUFET SUEDEZ (SCHECI À LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383266_a_384595]
-
-l deplasez, repede. Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își deschise drum pe chipul său, În timp ce se arunca la rândul său peste piesa de mobilier, Încercând să Îl urnească. Se pare... se pare că e prins În cuie de zid... gâfâi el, roșu de efort. Fruntea lui Dante era și ea brobonită de sudoare. Cu toate că Împinseseră Împreună, raftul nu se mișcase nici un deget. Ca un nebun, se aruncă peste șirul de recipiente, azvârlindu-le pe jos, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și se apucă să scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-o curiozitate din ce În ce mai vie. La fel ca pe zid, fragmentele izolate ale acelei tragedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul, nu este obiectul din care Isus bea vin la ultima cină luată Împreună cu cei doisprezece apostoli Înaintea răstignirii și nici vasul În care Iosif din Arimateea strânge sângele Fiului lui Dumnezeu străpuns de cuiele care l-au fixat pe crucea Golgotei, ci Maria Magdalena simbolizată, printr-o simplă exhibiție lingvistică (Sangreal, despărțit voluntarist În două cuvinte: nu san greal sau san graal, ci sang real), În sintagma „sânge regal”. De aici până la legarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Fusesem răpit - mă rog, să-mi fie de bine, sunt și lucruri mai rele pe lume. Nu vedeam Însă rostul deranjului și nici cine putea să-l pună la cale. În situații de-astea, cea mai inteligentă Întrebare rămâne străvechea cui prodest? Cui i-ar folosi, așadar, răpirea mea? Și, de fapt, unde mă aflam? Sigur, undeva departe de Paris, dar unde? Pe teritoriul Franței? În Belgia? În Germania? Cloroformul odorizant Își făcuse perfect efectul: dormisem tun, iar În patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că fac cu tine euristică minoră, dar Încearcă să te concentrezi Încă puțin. Și, mai ales, nu uita prima parte a discuției noastre. Deci, cui ar folosi, În primul și În primul rând, aceste nobile intenții și obiective? - Omenirii, oamenilor - cui altcuiva? - Ești foarte aproape... Cărei omeniri și căror oameni? Întrebare cu răspuns inclus aproape. - Vrei să spui... am silabisit,ridicând temător ochii spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât o circotecă de proporții cosmice, organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu ce anume greșise atât de grav Fujimori Încât să merite patru gloanțe În piept, plus expedierea necreștinească În adâncul unei hrube insalubre? Din explicația Evei, nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor evenimente care colorau plumburiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Eveline? Era, oare, posibil? Uite că era! Tot răul spre bine Însă: aflat sub efectul amețitor al neașteptatei revelații, mi-a fost mai ușor să diger surpriza năucitoare pe care mi-a rezervat-o deschiderea copertelor-casetă care adăposteau Statutul Centrului. Cui pe cui se scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o foarte atent pe Eva, Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
va transforma ospățul într-o scenă care ne-ar transforma pe dată stilul; dar fiindcă ținem atâta la stil, ne ridicăm de la masă, ne înălțăm deasupra încăperii, mai apucând să-l vedem pe Ramza-pașa descoperind în ciorba de potroace un cui de opșpe, plutind deasupra palatului, mai sus, tot mai sus, vedem Iașii cufundați în întuneric, drumurile hrintruite ale Moldovei, o mănăstire, un codru, un mic foc de tabără unde șed doi haiduci cu niște tîrsoage de barbe cât badanalele mărturisindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sunete laice, stomahurile lor solicitau să fie degrab’ umplute, cei doi slujitori ai Domnului pășeau repejor, cu capetele plecate și rasele suflecate. Deodată, Metodiu, ce mergea în frunte, ridică privirea și zări un par în vârful căruia stătea bătută în cuie o scândură. — Frate Iovănuț, ce scrie pe scândura ceea? Iovănuț se apropie și înălță gâtul. — Premysl - citi el. — Slavă Domnului! - oftă ușurat Metodiu și grăbi pasul. Intrară în localitatea Przemysl printre case frumoase din cărămidă roșie și cu ramele ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se apucă să-și răsucească o țigară. — Anul ăsta parcă-i anul dracului - zise el meditativ. Ați văzut ceapa? S-a gălbenit toată. Cât despre roșii, ce să mai vorbim!... Vezi că iară bate! - strigă doamna. — Bate-le-ar Dumnezeu cuie-n tălpi și-n podul palmelor! - spuse ca pentru sine majordomul. Păi la ora asta se bate? Se sculă, își puse țigara în colțul gurii și ieși să deschidă. Episodul 117 AL DOILEA DIALOG GOTIC După câteva clipe, bătrânul majordom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în mintea lui să cuprindă un perete, o încăpere, un apartament din stabilimentul signorei Maxima, povestitorului i se face lehamite. Senzație firească, ce se-abate și în proză de vreo două ori pe an. Literatura - redarea viului de către un om - cui prodest? se întreabă povestitorul. Alte poziții, aceleași virgule, alte discuții, aceleași linii de dialog. Nimic nou. Ce să facă el cu-această ușă întredeschisă prin fața căreia, urmând pe signora Maxima, trec acum Metodiu și Iovănuț? S-o deschidă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț și făcea câteva mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din loc în loc de-o parte și de alta a drumului, pe plopii înalți și foșnitori stăteau bătute-n cuie scânduri pe care erau scrise cu cărbune sau arse cu fierul povețe, îndemnuri, judecăți pentru lucrătorii câmpului: „Spatele plecat biciul nu-l atinge”, „Nu iaste alta mai de folos zăbavă decât munca”, „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru falnicul conac de altădată. Vlăstarele de pe urmă, cu totul apatice, ale Stoeneștilor, și-l pasau unele altora prin testament. Rareori vreunul din numeroșii, mereu noii proprietari dădea pe-acolo; printre slugi, de ani în șir, domnea o mare derută: cui aparțineau ele? Nu e astfel de mirare că se muncea de mântuială, că praful nu era șters cu lunile, că în 1823, la doi ani după înăbușirea mișcării, fură prinși într-o odaie de la primul cat doi ofițeri eteriști jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din necunoscutul trup nu a fugit nimeni doar apa țiuie nebăgată În seamă“ Și gîndul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]