2,639 matches
-
cauza egalit)ții universale; s) fie un b)rbat dur, f)r) iluzii deșarte, pe plan mondial; s) fie puternic și influent, s) modeleze destine - sau poate, cedând iluziilor de omnipotent), s) fie plenipotențiarul american care creeaz) națiuni, acționând din culise și jucându-se Încrez)tor chiar și cu focul bolșevic. Și ce probleme au fost rezolvate? Nasser n-a soluționat nici o problem). Domnul Kedourie se Îndoiește c) el ar fi trebuit „s) apeleze la resursele științelor politice americane pentru astfel
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o dată: „Măi Biță, dacă e zgomot numai pentru tine și nu pentru ceilalți, Înseamnă că ai tu o problemă“. Într-adevăr, eu, când scriu, mă concentrez natural, dar atunci, ciudat, deși făceam mare efort, atenția Îmi fugea, orice murmur În culise mă deranja, mi se părea că eram amenințat de o conspirație a neatenției, a indiferenței. Nu reușeam să mă despart de „viața“ care, Într-un teatru, continuă să se desfășoare În culise. Un actor se concentrează, eu nu reușeam. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mare efort, atenția Îmi fugea, orice murmur În culise mă deranja, mi se părea că eram amenințat de o conspirație a neatenției, a indiferenței. Nu reușeam să mă despart de „viața“ care, Într-un teatru, continuă să se desfășoare În culise. Un actor se concentrează, eu nu reușeam. Aici e Întrebarea: de ce un anumit lucru ne ajută să ne concentrăm și În secunda următoare altceva ne distrage? Când nu sunt relaxat, nu sunt liber să primesc nimic. Prea multă tensiune adunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceva nu merge. Jouvet considera că actorul trebuie să-și uite propria identitate ca să o găsească pe a celuilalt - dublul - care e personajul. E fascinant exemplul lui Laurence Olivier, care era capabil de o dedublare neîntreruptă! Seara la teatru, În culise, Înainte de spectacol, marele actor, În costum, cu machiaj și perucă, era - natural - În centrul atenției: așteptându-și intrarea În scenă, Olivier glumea jovial cu tehnicienii, dar, odată intrat, devenea instantaneu Othello la patul Desdemonei, crud, Înspăimântător, perfect În rol. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
La polul opus se află exemplul unei actrițe pe care am văzut-o la Teatrul Giulești unde, licean fiind, făceam figurație. Ea obișnuia să vină devreme În teatru, se Încuia În loja ei, nu vorbea cu nimeni, apoi stătea În culise așteptându-și intrarea, complet absorbită În rol. De cum intra În scenă, lacrimile Îi curgeau instantaneu, emoționată atât de suferința eroinei pe care o juca, cât și de iubirea ei de sine. Revenea În culise extenuată, dar fericită. Era prea identificată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vorbea cu nimeni, apoi stătea În culise așteptându-și intrarea, complet absorbită În rol. De cum intra În scenă, lacrimile Îi curgeau instantaneu, emoționată atât de suferința eroinei pe care o juca, cât și de iubirea ei de sine. Revenea În culise extenuată, dar fericită. Era prea identificată cu propriul ei elan ca să se Întrebe ce s-a comunicat În sală și dacă i-ar fi privit măcar pe mașiniști, ar fi văzut cât de neconvinși erau. Când mașiniștii nu apreciază jocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scoase și prezentate ca umbre magice mișcătoare, după care Începea incantația nobilă a primului servitor, cântând prologul În javaneza veche, pe care nici balinezii de azi nu o mai Înțeleg. Într-una din seri am avut șansa să ajung În culise, de partea cealaltă a ecranului, și să-l văd pe maestrul păpușar (dalang) În timp ce se pregătea pentru spectacol, recitându-și interiorizat o mantra și, chiar Înainte să Înceapă, atingând flacăra, parcă rugându-se. Ceilalți păpușari Îl priveau În liniște În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și mai agitat, cu atât eu, care din fire sunt neliniștit, devin mai agitat ca el și, consecință a nesiguranței, Încerc să schimb mereu, perfecționez la nesfârșit mișcarea. Și faptul că vreau să schimb până În ultima clipă provoacă cutremure În culise, e ca un virus În computer. Lucrez cel mai bine cu cei care acceptă calm că importantă e căutarea, nu rezultatul; sunt de partea acelor călători care sunt pasionați de voiaj, și nu de destinație. Durata repetițiilor la operă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu comunică cu nimeni - și asta se numește adesea „colaborare“ la operă! Chiar În situații mai pașnice, odată cu venirea orchestrei, regizorul și-a terminat treaba, căci repetițiile aparțin de acum exclusiv dirijorului, iar regizorul poate cel mult să stea În culise și să Încerce de acolo să modifice cât poate ultimele detalii de joc și să nu se simtă exclus. De fapt, ca să fiu sincer, așa procedam la Început, timorat fiind de mașina uriașă de operă, cu sute de oameni În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe Jeremy, asistentul cel mai de Încredere de la Covent Garden. „Azi e la Buenos Aires. Cântă Radames, iar mâine are o Înregistrare cu Solti la Hamburg, care va dura câteva zile, dar săptămâna viitoare sigur e aici.“ Între timp, regizorul de culise era fericit să stea cu partitura În brațe și să fie În pericol de a fi sugrumat de Gwyneth pe post de Calaf, În absența lui Placido. Când marele tenor și-a făcut În fine apariția printre noi, muncind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe bancă lângă Nina, la următoarea Îi aruncă replica din fundul sălii! La premieră, când În final Dorn Îl ia pe Trigorin deoparte ca să-l Înștiințeze că Treplev s-a Împușcat, pe Walken ia-l de unde nu-i, dispăruse În culise. După un moment intens pe scenă și o pauză supracehoviană, a reapărut. Trigorin era În lacrimi, conștient de contribuția lui la sinuciderea tânărului scriitor: căci acest Trigorin Îl văzuse pe Treplev arzându-și În sobă manuscrisul (o imagine inspirată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
E vorba de celebrul tenor american Neil Shicoff. Repetam la Opera din Zürich Adriana Lecouvreur, opera lui Cilea bazată pe piesa lui Scribe. Cum personajul principal este o mare actriță și două dintre acte au loc pe scenă sau În culisele Comediei Franceze, decorul lui Chloe Obolensky reprezenta un teatru În care platoul scenei era cuprins ca Într-un cerc Între sala reală și cea din decor. Povestea de dragoste dintre soprană și tenor, complicată de intrigi mondene și politice, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
joace pe Olivia, iar Viola era interpretată de Cherry Jones, azi regină absolută a Broadwayului. Câtă electricitate emanau scenele În care aceste două actrițe erau Împreună! După o repetiție inspirată, mă urc entuziasmat pe scenă să le felicit, când din culise aud o rumoare neobișnuită și explozii de bucurie. Tehnicienii vin pe scenă și mă Îmbrățișează, felicitându-mă pentru fuga cu elicopterul. Confuzie mare... despre ce elicopter e vorba? Aveam și noi pe scenă unul, cel al Ducelui Orsino, dar bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
așa Încât i-am propus, pentru Pericles, să debuteze În rolul dublu de creator de film și decorator. Am Încercat Împreună cu Dan să cream prin tehnologie un limbaj poetic. Am folosit camera de filmat atât În priză directă, observând live În culise personaje a căror imagine proiectată pe ecran crea relații inedite cu acțiunea de pe scenă, cât și pentru a realiza secvențe filmice complexe. Călătoriile ne interesau În Pericles În primul rând sub aspectul lor simbolic, furtunile având loc Înăuntrul personajelor: marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mefistofelic, l-a Întrebat pe Volpe: „Dacă nu vă place de Șerban, de ce l-ați mai angajat și nu ați făcut dumneavoastră regia?“. Totul s-a calmat pentru moment. Aparent numai, căci În seara premierei, balerinele-Îngeri au fost sechestrate În culise, iar intrările asistenților diavolului au fost reduse la scenele În care soliștii aveau strictă nevoie de ei. În tot timpul acestor comoții, Maestro Levine părea calm și surâzător, cu toate că nu mi-a adresat nici un cuvânt. Ce păcat că nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația mea Înflăcărată, supunându-se evident și aproape grotesc dorinței mele (dar tot timpul punând la cale fantomatice comploturi de culise, plănuind cu sânge rece evenimentele cele mai Îndepărtate În timp ale destinului meu) mă alimenta mereu cu mostre halucinante ale unor caractere mici de litere: „...singurul specimen cunoscut până acum...“ „...unicul specimen de Eupithecia petropolitana a fost prins de un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
continua undeva, departe. Doi ani mai târziu, acel banal deus ex machina, Revoluția Rusă, a izbucnit silindu-mă să părăsesc acel decor de neuitat. De fapt, Încă de atunci, din iulie 1915, semne Întunecate de rău augur și forfoteli de culise, răsuflarea fierbinte a unor mișcări sociale colosale, afectau deja așa-numita „școală simbolistă“ a poeziei ruse - Îndeosebi versurile lui Alexandr Blok. La Începutul acelei veri și pe tot răstimpul verii precedente, numele Tamarei apărea tot mereu (cu prefăcuta naivitate atât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
complexul sportiv cu același nume. Erau prezenți vreo două mii de studenți și profesori, printre aceștia din urmă Tudor Vianu, Edgar Papu, Mihai Novicov, Tamara Gane. Tudor Vianu a rostit chiar o scurtă cuvântare în care, cedând probabil unor presiuni de culise, a făcut concesia de a spune o vorbă și despre „socialism”. Laconismul referirii sale la termenul sacrosanct, sobrietatea discursului în general era edificatoare în privința adevăratelor sentimente ale Profesorului, stând cu demnitate „sub vremi” chiar atunci când ele îl obligau să accepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bancuri și am râs împreună, ca și cum am fi fost prieteni de-o viață. Nici unul nu mi-a ieșit din cuvânt pe durata întregii acțiuni. Îi priveam cu drag pe acei oameni simpli și mă bucuram împreună cu ei. Urmăream fascinată din culise spectacolul și am fost fericită de aplauzele pe care le-au primit. Mă minunam de virtuozitatea dansului și de talentul artistic, atunci când spuneau versurile din scenariu pe care le cunoșteau pe de rost. I-am așteptat în 60 culise cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din culise spectacolul și am fost fericită de aplauzele pe care le-au primit. Mă minunam de virtuozitatea dansului și de talentul artistic, atunci când spuneau versurile din scenariu pe care le cunoșteau pe de rost. I-am așteptat în 60 culise cu lacrimi de bucurie în ochi și i-am îmbrățișat pe fiecare. Fețele aspre bronzate și transpirate radiau de fericire. Succesul a fost total. Le a fost acordat premiul întâi în aplauzele spectatorilor. La întoarcere ne-am oprit la un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a Început să acționeze pentru a determina schimbarea situației. Scopul ei era acela de a-l determina pe I.I.C. Brătianu să hotărască intrarea În război de partea Puterilor Centrale, folosind aceleași mijloacele Întrebuințate În anul precedent: Întruniri, manifestații, intrigi de culise, violențe prin presă, presiuni. România era supusă unor presiuni uriașe din partea Austro-Ungariei și Germaniei, Împăratul Wilhelm trimițând la București pe ducele Johann Albrecht von Mecklemburg Schwerin (Începutul lui septembrie 1915), pentru a discuta cu regele. În timpul dicuțiilor dintre cei
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
nazism, asasinatele reprobabile, mistificările Siguranței, așa-zisa „rebeliune” din ianuarie 1941 etc.), chiar dacă nu reușește să fie întotdeauna convingător până la capăt. Defilează prin fața noastră numeroase portrete de neuitat, aflăm fel de fel de detalii necunoscute (sau prea puțin cunoscute) din culisele politice și culturale ale momentului respectiv, iar uneori se ajunge și la mici discuții de ordin doctrinar (în care autorul și-a propus să nu exceleze). Vladimir Dumitrescu evită să facă pe doctrinarul (deși uneltele nu i-ar fi lipsit
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
capii de familie ocupau la Vatican înalte funcții care nu mai aveau nici un rost (Marele Maestru al Poștelor, de exemplu funcții de drept cuvenite prințului Massimo), cîțiva mezini abandonînd fidelitatea ancestrală făceau adesea parte din Curtea regală a Italiei. În culise, urmînd un joc de "combinazioni", în care italienii excelează și care era necesar pentru ca Sfîntul Scaun să trăiască alături cu regatul Italiei, existau contacte secrete prin agenți oficioși baronul Monti, între alții, care, la căderea nopții, făcea tainic naveta între
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
joace un rol activ, mai tîrziu, ca Președinte al Camerei, în momentul intrării în războiul din 1915), octogenarul Saracco, apariție de pasăre exotică sculptată un nas enorm între doi ochi mici și foarte vii, priceput în a trage sforile din culise, reușind să devină șef de guvern la 82 de ani... Zanardelli, șiret, chițibușar: cu aspect exterior foarte neglijent cînd era președintele al Camerei, deputații pretindeau că la toaleta președinției, periile și pieptenii prinseseră pînze de păianjen... Partidul Conservator era condus
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acord calificat drept "un tur de vals" de către prințul Bulow, rîzînd silit, în fața Reichstagului. O boală gravă l-a făcut pe Prinetti să dispară de pe scena politică cu mult înainte de evenimentele din 1915. Giolitti, cît am fost secretar, stătea în culise: el, care îl făcuse pe Crispi să cadă, fusese foarte zguduit de un scandal bancar care îi răsturnase guvernul. Reîntors la conacul său retras din Dronero, în Piemont, își țesea cu răbdare pînza, pentru a reveni la putere... Întrecerile politice
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]