4,322 matches
-
trebui să te supui și să te adaptezi la viața de aici. Pran promite că se va strădui să facă totul bine. Își imaginează o viață de „sărutări furate“ și alte jocuri incitante, îmbinate cu munci ușoare, cum ar fi cumpărăturile, sau poate în unele zile va face de pază, când Balraj nu se simte prea bine. Desigur, e mult mai preferabil decât să fie supravegheat îndeaproape sau să rătăcească singur prin oraș. Începe să simtă că a căzut din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
salute albii. O caută din priviri. Și-o imaginează ca pe o tânără bogată, fiica unui englez înstărit și se roagă să se mai afle încă la Bombay. Se uită pe ferestrele de la Evans & Fraser, sperând s-o vadă la cumpărături. Mănâncă o înghețată la Cornaglia, dorindu-și ca ea să intre și să se așeze la una din mesele de marmură. Își neglijează slujbele și dă cu totul uitării îndatoririle față de Elspeth Macfarlane. Pentru a compensa banii pierduți, lucrează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nist nu-i alterase nici eleganța naturală, nici felul de a vorbi. Rămăsese o prințesă, în ciuda mizeriei și a umilin țelor îndurate. — Cum adică o prințesă? m-am nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de la Fann Sora cea Mare și să-i ducă trei sute de tael-i ca dar de despărțire. Rong merge imediat și se întoarce cu o binecuvântare din partea lui Fann Sora cea Mare. Timp de mai multe zile, mama și Rong fac cumpărături, în vreme ce eu și Kuei Hsiang facem curat și decorăm casa. Angajăm muncitori pentru treburile grele. Punem un acoperiș nou, reparăm pereții scorojiți, montăm ferestre noi și reparăm poarta. Unchiul meu profită de ocazie pentru a comanda o ușă nou-nouță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui An-te-hai cu amărăciune. Sosesc acasă la prânz și îl trimit imediat pe An-te-hai să o aducă pe Fann Sora cea Mare. Mama, Rong și Kuei Hsiang sunt încântați la culme să mă vadă. Mama plănuiește să mă ducă la cumpărături, însă eu o implor să stea acasă și să nu se dea jos din pat până când vizita mea, cât timp durează. Îi explic că l-am mințit pe împărat și că aș putea să fiu decapitată dacă se află lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ea, dar ea refuză, preferând să stea unde e, într-o casă liniștită, pe o străduță din spatele Orașului Interzis. Nu insist. Dacă ar locui cu mine, ar trebui să obțină permisiunea de fiecare dată când ar vrea să meargă la cumpărături sau să-și viziteze prietenele. Activitățile ei ar fi limitate la camerele și grădina palatului și nu ar avea voie să-și facă singură mâncare. Aș vrea să-mi petrec mai mult timp cu mama, însă trebuie să mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă conving curînd. Moșul Bicleanu primise un plocon. Fecioru-său, inspector la cooperație, fusese trimis acasă. Îndîrjirea bătrînului pornea de la cele cîteva hectare adunate cu răbdare, răsplata unei vieți irosită în trudă și lipsuri. Fusese strașnic de zgîrcit. Cumpănise îndelung orice cumpărătură, schimbînd țandură pe țandură, și-n cele din urmă adunase în fruntea țarinii vreo patru sute de prăjini. Datorită pămîntului, acuma bătrînul putea păși dincolo cu capul sus: își făcuse datoria de țăran. Și, iată, niște tercheaberchea care habar n-aveau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vai de el. Mi-era rușine să-i spun că tot de la ei Îl cumpărasem. „Ia uite marfă aici!” zicea, Întinzându-mi o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui pentru o asemenea cumpărătură importantă și mă necăjeam. Dar prietenul meu Îmi făgăduia că n-o să-mi ia un ban În plus față de cât Îl costaseră materialele. Ca să Închei afacerea cât mai repede și ca să nu apară alt client Între timp, dădeam o goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
calcă și gătește Lucrează cu vrednicie și‐ n grădină și în vie. Dă la pui, face curat Muncește echilibrat, Iar atunci când dă de greu Se roagă la Dumnezeu. Foarte des de dimineață E la Nicolina‐ n piață. Achită facturile și cumpărăturile. Bunica‐i o mamă bună A bunicului cunună. E cuminte și duioasă, Ea‐ i bijuterie‐n casă. Fără Gina și bunica Viața noastră e nimica. Să rugăm pe Duhul Sfânt Să trăiască cât mai mult. Cu o sinceră‐ ndrumare Bunicu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cumpărând eu o casă suptu hanul Trei Sfetitelor despre Bahluiu... și mergând la părintele arhimandritul și egumenul Trei Sfetitelor, chir Ignatie ca să iscălească... și nevrând să iscălească,... am vândut sfinții sale,... cea mai sus numită casă”. --De semnat, ca să confirme cumpărătura, n-a vrut să semneze, dar de cumpărat a cumpărat casa, plătind “dreptu acești mai sus numiți bani, cincizece”. Cam necreștinească purtarea egumenului Ignatie, părinte. --Am spus-o de la început, fiule. Dar cred că ai băgat de seamă că mănăstirea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
voievod, domn al Țării Moldovei”, hotărăște: “Iată acest... cinstit boier al nostru, pan Toderașco mare logofăt,... i-am dat... un loc de casă, cu case gata și cu pivniță de piatră, pe Ulița Mare, care a fost mai înainte dreaptă cumpărătură socrului domniei mele Coste Băcioc vornic, și casele au ars de câteva ori, iar domnia mea am făcut iarăși case pe acel loc”. Ei, ai băgat de seamă că “Vasilie Lupu voievod” - “domnul cel larg în daruri” - cum îl numește
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în stăpânirea Costii” timp de 9 ani. Egumenul, cum era și firesc, l-a întrebat de mai multe ori pe Coste “cu ce chip stăpânește el aceste dughene ce sânt pe locul mănăstirii: cu epitropiia (moștenire n.n) sau cu cumpărătură?” Și Coste “au răspuns cum că el dughenile... nu le-au cumpărat, dar epitrop iaste ca să ia chiria dughenilor”. De la Divan s-a hotărât să dea Coste scrisoare egumenului în care să arate că dughenile nu sunt cumpărate de el
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ulița Tărbujenească, iar dumnealui vamășul Păun dat-au nouă iar casă gata cu loc cu tot, ce iaste iar într-această uliță... și ne-au mai dat ... doă sute și patrudzăci lei bătuți”. Să nu crezi însă că îs gata cumpărăturile marelui vameș Păun. Chiar la 31 august 1670 (7178) Cârstea îi vinde marelui vameș “un loc de casă pe Ulița Tărbujenească”. Iar la 16 sept 1670 (7179) Acsinia, soția “Vâlcului ce-au fost zlătar”, vinde lui Păun “o casă cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu-mi spui că de față nu erau oameni „buni și bătrâni” de prin preajmă. Ba erau, părinte, și aceștia spun că „Pentru mai mare credință, noi, toți acești orășeni, am pus pecețile și iscăliturile ca să fie dumisale ocină și cumpărătură...și să aibă a-și faci drese domnești pe acestu zapis,...ca să să știe”. Ar mai fi ceva de adăugat, fiule. Aici m-ai lăsat fără răspuns, părinte. Nu prea mă duce capul la ce te-ai gândit sfinția ta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aprilie 1777: „Locman gerahul, pre jaloba lui ce-au dat la mărie ta, au arătat cum că aice în Iași între Ulița Mari și între Ulița Strîmbă, elu ari niște casă cumpărate de la răposatul Iordachi Costachi visternic cu zapis de cumpărătură și cu alti scrisori vechi...Și pe locul casilor sali din fați dinspre Ulița Mari, de la o veme, s-au făcut tractirul și alti dugheni cari stăpînesc acum di Biserica Catolică”. Și vodă Grigorie Alexandru Ghica la 2 mai 1777
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
credincioasă slujbă, iar astăzi slujește domniei mele. De aceea, și noi,...l-am miluit...și i-am dat...un loc de casă, cu case gata și cu pivniță de piatră, pe Ulița Mare, care acel loc a fost mai înainte...cumpărătură socrului domniei mele Coste Băcioc vornic; și casele, au ars de câteva ori, iar domnia mea am făcut iarăși case pe acel loc”. Ei, îți place, fiule? Întâi aș vrea să spun că am aflat un lucru nou. Și anume
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vel logofăt cu rugătoriul nostru Paisie egumenul de Galata, pentru un loc de case cu pivniță de peatră...ce iaste lîngă Mitropoliea Veche, despre biserica ungurească, pe Ulița Mare, zicînd...vel logofătul cum acel loc de case...îi iaste dumisale cumpărătură de la Ileana...Iar Ilenei...le-au fost lor danie acel loc de case...de Iane Hadîmbul...fiind Ileana Pleșculeasa nepoata Hadîmbului”. Cu toate că din „veleat 7189 (1681) mart în 2” există un zapis „cu iscălitura lui Iane Hadîmbul și cu iscălitura
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sale...scrie la acel ispisoc cum că au dat și acestu loc de case, cu pivniță mănăstirii sale...care acel ispisoc iaste făcut mai înainte...Și cu acel ispisoc trăgea acmu egumenul de Galata ca să scoată pe dumnealui logofătul din cumpărătura acestui loc ca să-l ia în sama mănăstirii Hadîmbul... Deci așa am dat rămas pe Paisie egumenul de Galata din toată legea țărei, ca să dea bună pace dumisale lui vel logofăt”. Bătrânul a ascultat destul de posomorât cele scrise în judecata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
această adevărată scrisoare la mîna sfinției sale părintelui egumenului...de la sfînta mănăstire Trei Sfetitelor...precum să să știe că, avîndu sfînta mănăstire...un loc de casă cu pivniță de piatră, risipită, pre Ulița Ciubotărească, unde sîntu feredeile, care locu au fostu cumpărătură răposatului lui Vasilie Vodă (Lupu) de la Mihaiu Fortună comisul. După aceea au făcut Vasilie Vodă școale domnești pre acel locu, încă și feredeile (după cum să vădu). Deci, după ce le-au gătitu toate, le-au închinatu danie sfintei sale mănăstiri Trei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Podului Vechiu, pentru care locu ne-au poftitu numitul egumen Neofitu,...să facem schimbu...Pentru aceea, iată că noi încă am datu trei hrisoave domnești ce au fostu la mîna noastră...Așijdere și noao...ne-au datu...un zapis de cumpărătură pre acel loc de școale de la răposatul Vasile voievod”. Acum îs lămurit, părinte, de unde până unde a ajuns mănăstirea Trei Ierarhi stăpînă pe acest loc. Până una-alta, hai să facem câțiva pași până la zidul Trei Sfetitelor dinspre „Beserica Ungurească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
căci iaste el cumpărătoriu mai bătrîn”. Cu toată hotărârea lui vodă, lucrurile se încurcă și mai rău, pentru că: „S-au sculat Măricuța...de-au făcut meșterșig (vicleșug) c-un văr al său...scriindu într-acel zapis de danie și de cumpărătură cum i-au vândut și i-au dăruit și au fostu arătat acel zapis”. Apostol însă - îndreptățit să cumpere - „De iznoavă au ieșit la Divan și au arătat jalobă mare pre Măricuța...pentru acel zapis mincinos...iar ea a tăgăduit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aceasta „Au orânduit măria sa vodă pe sfinția sa mitropolitul și pe noi, ca să mergem la acest loc...să le hotărîm pricina. Și mergînd, s-au cetit toate scrisorile mănăstirii ce-au arătat și acest loc...nu s-au aflat vîndut în cumpărăturile mănăstirii. Iar Gheorghie cu soțul său, Marie îndreptîndu-să cu marturi că este locul drept a lor, stăpînit de dînșii și de părinții lor de 40 de ani”. Și „Așe s-au hotărît, ca să-și stăpînească Gheorghie și soțul său, Marie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dugheană. Ai văzut doar că și în zapisul Paraschivei se spune „Să se știe că mulți au umblat să cumpere această casă de la noi”. Pentru siguranță, Mihalache Rusul blănarul merge la Constantin Cantemir voievod și la divan, ca să-i întărească cumpărătura. La 1 martie 1692 (7200) vodă scrie: „Deci acele casă cu loc cu tot și cu pivnițe de piiatră le-au vândut Paraschiva cu ficiorii săi lui Mihălachii Rusul blănariul. Și de la domniia mea încă dăm și întărim pe acele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
casă cu loc cu tot și cu pivnițe de piiatră le-au vândut Paraschiva cu ficiorii săi lui Mihălachii Rusul blănariul. Și de la domniia mea încă dăm și întărim pe acele casă...lui Mihalachii Rusul blănariul ca să-i fie direaptă cumpărătură”. Spuneam eu că multe muște trag la miere pe această uliță. Așa s-a întâmplat și cu Gligorașco, care a spus că este rudă cu Paraschiva și i se cuvenea lui să cumpere casa. La 5 mai 1702 (7210) însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
curte, mai de gios”, dar spune cu mândrie că „eu, ca să să crează, am pus degitul”. Păi dacă pusul degetului ține loc de iscălitură, de ce s-ar fi ferit s-o spună? Dar Ion Buhuș logofătul s-a înădit la cumpărături și după cum se vede din zapisul făcut la 14 februarie 1711 (7219), întocmit de Măriuța, soția lui Ion blănar, cumpără „o dugheană cu casă și cu loc cît este împregiurul casăi...alăture cu pivnița dumisale logofătului în Tîrgul Fînului, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]