6,583 matches
-
loc al lor de întâlnire și noi nu avem, se adresă Deea iubitului parcă cu ciudă. - Noi ne întâlnim unde ne convine de fiecare dată, a răspuns Robert atent la discuția fetelor. - Și altceva nu ți-a mai spus? iscodi curioasă în continuarea Andrada. - Ce să-mi mai spună decât că te iubește și este nerăbdător să te întâlnească ca să-l poți ierta pentru comportamentul lui incalificabil. - Chiar că este o noutate din partea lui să-l auzi făcând declarații de dragoste
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
bine îngrijite de o mână pricepută. Lămâiul de lângă chioșc era plin de fructe și de flori albe și mărunte ca niște fulgi de zăpadă. Era un adevărat paradis plin și cu alte flori de primăvară și de miresme. Albinele scotoceau curioase prin adâncul pistilului și stigmatului polenul ce se depunea pe piciorușele lor harnice ca și nectarul din care făureau adevărate comori dulci. Andrada era uimită de atâta frumusețe, dar Cristian nu o lăsă să se dezmeticească că și deschise ușa
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
cumpărăturile în cămară și spăl vasele din care ați mâncat. Când a intrat în dormitorul ce le-a fost pentru o oră cuibul dragostei, nu a descoperit nicio neregulă. Totul părea neclintit. - Spuneți domnul Cris, ce doriți de la mine? întrebă curioasă Tanța de cum apăru în pragul camerei. - Tot ce vorbim, aici să râmână, să ne înțelegem de la început. - Aveți toată încrederea. Ce naiba sunt femeie bătrână, nu umblu cu bârfa. - Ieri am fost cu prietena mea în vizită la bunici și cum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
IQ înalt ... Am întâlnit-o deci la „Balul Bobocilor”,în București Pe Ea,ca organizatoare Câtă plăcere s-o privești!) Și-o noapte-ntreag-am stat,chiar prima Dintr-o mulțime de-alte nopți. Paradoxal,din contradicții, Deschis-am inimilor porți ... Doar curioși la începuturi, Inseparabili mai apoi, Ne întâlneam frecvent oriunde Și-n Univers eram doar noi. Pe străzi pustii,mână în mână, Uitând de toate ne plimbam Și în seri reci,dar ce frumoase, Unul de altul ne-ncălzeam Și ne
EA- de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349549_a_350878]
-
Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg, când am reușit să-mi reglez tirul - am limitat lungimea nailonului ce trebuia să se desfășoare de pe tamburul mulinetei - și după renunțarea la două lansete
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
a și întâmplat. Cum nu mai eram obosiți de drum, nici de votcă și de bere, ne-am hotărât să stăm cât de mult vom rezista la pescuitul de noapte. In perioada de acalmie, când ne plictiseam așteptând ca vreun curios de pește să ne bage în seamă, am explorat pădurea, căutând lemne pentru foc. Acolo am văzut, după solzii găsiți pe mal, în alte locuri de staționare a pescarilor, că mai fuseseră și alți norocoși, care s-au bucurat de
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
al minunatei articulații scapulohumerala a triumfat, iar cartilagiul respectiv a devenit peste noapte un reper plin de sex-appeal. Așteptam de multă vreme ca modelele normale din revistele pentru femei să fie înlocuite cu cele care cântăresc 37 de kilograme. Eram curioasă daca lumea modei va ceda sfatului specialiștilor de a stopa slăbirea manechinelor... după moartea unor exemplare superbe ce sufereau de anorexie. Dar morții cu morții și zombilițele cu zombiloii care aleargă, ca Ucigă-l toaca, de tămâie când aud de
MIGDALE DULCI-AMARE: „O EVĂ PENTRU FIECARE ADAM” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349681_a_351010]
-
strat subțire. Un moș hâtru, cu un zămbet larg cât o lună plină. Parcă a fost ieri. Îmi răsună și azi în urechi vocea lui, limpede și clară, sfâșiind liniștea ce se lăsase: - Marine, nepoata asta a ta e tare curioasă! Nepoții mei nu sunt interesați de aceste lucruri și nici post nu țin. - Ioniță, copiii din ziua de azi sunt altfel de cum erau cei de pe vremea noastră. Sunt mai curioși și mai dornici de a ști ce se întâmplă pe
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
ce se lăsase: - Marine, nepoata asta a ta e tare curioasă! Nepoții mei nu sunt interesați de aceste lucruri și nici post nu țin. - Ioniță, copiii din ziua de azi sunt altfel de cum erau cei de pe vremea noastră. Sunt mai curioși și mai dornici de a ști ce se întâmplă pe lume. Vorba aia: „de ce așa” și „nu așa...”? Le place să despice firul în patru. - Nu te obosesc întrebările și lămururile pe care trebuie să i le dai? întrebă mirat
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
degetele erau vinovate, uitaseră drumul literelor. M-a salvat din groapa de potențial formula magică, “Mama are mere”. După ce am bătut la mașină mai multe pagini cu această propoziție rămasă din vremuri, mi-am revenit. Cum așa? veți întreba Mereu Curioși Prin Derapaje, când merele sunt de-ale noastre cu viermi și chiar impozabile fiindcă nu a plătit nicio generație impozit pentru ele; iar mama, ca și orice femeie, a fost, este și va fi mereu asociată cu merele adamice?! Uite
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
o clasă inferioară... Un rol ce i se potrivea perfect și ei. În apartament, au preparat câte un espresso fierbinte, nu înainte de a se servi dintr-o porție imensă de ciocolată cu alune. "Și cum e...", se interesă fata rromă, curioasă, "uneori, toată puterea unei piese stă în finalul ei, nu-i așa?". "Ooo, daaa", răspunse Deborah, pe un ton tărăgănat. "Uneori, nici măcar autorul nu se așteaptă la acel final... E complicat". Da, e complicat, într-adevăr... Dar eu vreau să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
de argilă pe toată înălțimea peretelui. Nu se putea coborâ pe acolo , așa că am luat-o pe ocolite coborând printre fagii falnici amestecați cu mesteacăn și ulm , până în fundul văii , unde o mocirlă rece și plină de brusturi îngreuna accesul curioșilor. Întrucât la sfatul prietenului ne luasem cizme de cauciuc nu a fost nici o problemă să traversăm zona mocirloasă și să ajungem la baza peretelui. Priviți de jos , copacii de pe buza peretelui păreau mult mai mici și mai îndepărtați. - Aici veneam
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
fură fâșii din noaptea de 23 spre 24 decembrie, ajutând lumina să învingă întunericul. Poate și întunericul din sufletul nostru, pentru a accepta lumina Domnului. Copiii căraseră toată ziua lemne, coceni de porumb, crengi de pom, iar fulgii de zăpadă, curioși, se tot opreau pe căciulile lor, trase bine pe urechi și pe mâinile înroșite de frig, apoi o porneau iar, la goană. Din camera mea, aflată la stradă, auzeam toată noaptea pașii copiilor, care treceau spre focuri, zăpada scârțâia sub
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
un țipar! Tot pește. Este foarte bun, îl liniști Adela. Ești un pescar grozav, ai reușit din prima. Bravo! Ne oprim acum, spuse femeia în timp ce mai scoase din Dunăre cu undița sa, un pește mare. - Acesta ce este? întrebă Andrei curios. - Nu știu cum se numește. Dar este bun. Am mai mâncat cu ai mei așa ceva, răspunse Adela. Facem focul și pregătim grătarul. Eu pregătesc sosul pentru pește, din roșii, ardei, piper, busuioc și ceapă. Să vedeți ce delicios este! spuse Adela. Pe
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
care m-a alcătuit Domnul și tac privesc ascult vocea surorii cum dojenește ceva ce nu mai înțeleg în tâmple zvâcnește grija de ea și atât de femeia în care cineva m-a tot rotit rostogolit izbit de viață până când curioasă am ieșit din greșeală sau cu voie dar Domnul le mai știe pe toate eu las zilei răutatea ei mă întorc la gesturi adun gesturile cuvintele într-... Anne Marie Bejliu, 9 aprilie 2015 Referință Bibliografică: din greșeală sau cu voie
DIN GREŞEALĂ SAU CU VOIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350341_a_351670]
-
cu repetiție de călătorii răsuflate pe Amazon sau în Țara de Foc cu imagini pe măsură Prefera să nu mai asculte vocea lui cea dogită dându-i sfaturi despre diferite puncte de vedere referitoare la anatomia clădirii Nu mai era curioasă să existe ca o trambulină de sunet Nu mai afla haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute intens despre zboruri transatlantice Nu mai făcea față entuziasmului replicilor lui culinare Curios, nu mai dorea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Nu mai era curioasă să existe ca o trambulină de sunet Nu mai afla haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute intens despre zboruri transatlantice Nu mai făcea față entuziasmului replicilor lui culinare Curios, nu mai dorea să audă ticăitul pendulei din iatacul cu gutui înșirate pe pervaz, regiment fără ranguri precise Nu mai dorea să-și sorteze mai puțin sau mai mult delicat rufăria în public ori taxa de intrare Nu mai voia
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
fie cu ochii în patru pe lucrurile ei în călătoria cu autobuzul să aibă grijă să coboare la destinație iar în timpul examenului de dimineață să fie atentă la fluența eseului ei în combustie spontană, Domnișoara Jackie fu auzită de vecinii curioși de a fi la curent Domnișoara Jackie explodă fără rezervă: Taci! Taci! Taci! Știu ce am de făcut! Măicuța o privi galeșă și-i replică cu răsfăț: Ești perfectă, dar nu te lăsa pe lauri! De departe oglinda cu vise
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
pe lemn migdalat Nici un zgomot printre ienuperi Cordica albastră prinsă-n leagăn Sudoare-n bucătăria cu pisici viagere Purtată de curent peste livada cu nuci sădită la Gura Văii de Domnul Ion Măicuța Juliei May vru să prindă un fluture curios prin borcanele cu dulcețuri inventate, amestecate și topite în crătiți de virtuali alchimiști Atunci, fratele Măicuței Juliei May, Constantin, mai târziu General Brigadier, se apropiase pe vârfuri, pâș-pâș, prin jungla grădinii model inventată de Domnul Ion - director de școală rurală
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
orice alt copil, într-un mediu normal, favorabil. Era un copil fericit. Soneria telefonului le-a scos pe amândouă din momentele de fericire comună de care se bucurau, făcându-le să tresară. Emanuela lăsă fetița pe pat și se îndreptă curioasă către telefon. Zâmbea când a ridicat receptorul: - Alo, da? - Doamna Romașcanu, sunt Ana Maria Bejan... - Da..., spuneți domnișoară! - Știți..., doar ce am vorbit cu doamna director de la noi... A spus că a vorbit la comună, la Armeni, și că i-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
simtă superioară celorlalte prietene sau colege. Narcis imediat aprinse bricheta și, apropiindu-și mâna de a fetei, îi dădu foc la țigară. Atingerea celor două mâini le creă o senzație stranie la amândoi. Gabriellé își ridică privirile și se uită curioasă în ochii profului, mulțumindu-i în șoaptă. - Lasă, ăsta-i secretul nostru. Nu trebuie neapărat să știe cineva că vă încurajez să fumați. Dacă nu-i venită Brigitté, ce zici, mai ai chef de matematică? - Eu știu... dacă tot am
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
poveștile cu zâne și cu prinți. Văd că zâna este deja pictată pe tăblie. El o fi oare prințul ?" În spatele ei apăru profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living room. - Ai fost curioasă să-mi vezi dormitorul? o întrebă Condurache luând-o cu un braț de mijloc, ajungând cu degetele sub sânul fetei, care tresări înfiorată. - Nu, nu, răspunse ea încurcată și totodată jenată de situație, am intrat din greșeală. - Desigur, am glumit
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
să însemne (Andrei Bacalu). • Calea dreapta în viață are o mulțime de ocolișuri. • Toate surprizele se petrec exact când te aștepți mai puțin. • Dă-i Doamne pâinea, dar nu și cuțitul! • Adevărul ar trebui să ia locul politicii (Vlad Nicolau). • Curios lucru: astăzi toți mi-au dat dreptate cu toate că nu eu sunt șeful... • Tot timpul îi spun să nu se ia după sfaturi, dar el nu mă asculta.... DREPTURI EGALE • Omenirea trăiește simultan în mai multe secole. • Ne amuzam în ambele
CALEA CEA DREAPTĂ A DREPTURILOR EGALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349074_a_350403]
-
la ceva. Într-adevăr. Se întâmplă. Mâinile se contaminară de luminiscența pâlpâitoare. Își lăsă repede brațele pe lângă trup și simți o plăcută electrizare, care se metamorfoză într-un strat fosforescent ce-i invadă straiele. Fiecare pas făcut era un amplificator curios al aureolei câștigate. Nu se temea, nu-și cerea explicații. Înainta cu senzația că pereții se mișcau sesizabil, dilatând culoarul, fără să-l scurteze. Perseveră. Merse, merse, merse. Pierdu puterea de a socoti scurgerea timpului. Parcă trecuseră... Nu, nu știa
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
șerpuitor de glace-papier grosolan. Își cuprinse brațele cu coada ochilor, deveniseră gheare solzoase. Ce se întâmpla?! Uită să persiste în autointerogări, căci surpriza transformării îl ului mai tare. Și picioarele-i se deplasau, ca și brațele, pe lângă corp. Ce senzație curioasă! Halucinații, da, halucinații. Probabil, efectul întunericului prin care mergea de atât amar de timp! Nici o clipă nu se oprise din mers. Acum era mai anevoios. Am obosit cu siguranță, gândi. Dar vreau să ies de-aici! O amorțeală a picioarelor
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]