18,969 matches
-
de nenumărate ori, dar făcea mereu pe proasta, se hlizea ca o găină. — Asta pentru că avea ea planul ei în cap dinainte bine pus la punct, zice șoferul. Știa bine ce vrea, adaugă. Și eu fac la fel înaintea fiecărei curse, îmi încropesc în minte itinerarul și abia după aia îi dau contact. Orice șofer profesionist cu puțină judecată face la fel, altfel s-ar putea să ai parte de surprize neplăcute. Nu știți ce vorbiți, se bosumflă Curistul, totul e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
intre în jocul lui. Pe lîngă asta, totul se întîmplase exact în momentul în care simțeau că aveau nevoie de o schimbare. Nici nu-și dăduseră seama că fuseseră luate prin surprindere, că într-un fel cineva le întinsese o cursă. Sîntem pe mîini bune fetelor, încercase să le liniștească Delfina după șocul primei întîlniri. Făcuseră bine că avuseseră încredere în ea sau ar fi trebuit să fie mai prudente, să cîntărească mai bine oferta? Cînd și-au dat seama că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
început reconstrucția, mai ales că toată lumea era cu ochii pe noi. Toate eșaloanele nomenclaturii au fost date la o parte, Partidul Comunist a fost trecut în ilegalitate, s-au organizat alegeri libere, vechile patide istorice au avut șanse egale în cursa electorală, conducerea țării e pe mîini noi, constituția și legile țării au fost schimbate din temelii, pentru a se pune bazele unei democrații autentice. S-a dat liber inițiativei private, oricine a dorit să-si încropească o afacere în orice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar nici gînd c-o să se dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
razna și Întrebările s-au epuizat, apare o femeie cu un copil trist În brațe, care o scuipă cu sete, drept În față. Camera de luat vederi se mișcă În mâna operatorului, de parcă s-ar filma o urmărire sau o cursă de cai. Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua rece, ca un alergător la capătul unei curse și, minute În șir nu am fost capabilă de nici un gest. Privesc bărzăunul albăstriu, care se izbește de geam ca un orbete,, . e tot ce-ți pot scrie. Vreau să mă Întorc acasă. Poimâine, te rog să trimiți mașina!.,, M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înainte de venirea lor. Voiam să-i văd pentru ultima oară. Era în seara zilei de unsprezece și îmi petrecusem toată ziua în aeroport. Nu-mi fusese greu să aflu cu ce avion urmau să plece Palmer și Honor. Era o cursă de seară. Cum mă hotărâsem să fac acest demers cu ceva timp în urmă, când a venit ziua plecării n-am mai putut sta acasă. M-am mutat dintr-un bar într-altul și am mâncat tot felul de sandvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce contrastau cu nuanța gălbuie a pielii, înțepenise într-un zâmbet în timp ce mâna i se mișca neîncetat. Părea foarte obosită. „PASAGERII PENTRU CURSA D187 CU DESTINAȚIA NEW YORK SUNT RUGAȚI SĂ SE PREZINTE PENTRU ÎMBARCARE”, rosti o voce supraomeneasă. „VĂ RUGĂM SĂ PREGĂTIȚI PAȘAPOARTELE ȘI BILETELE”. Toți trei s-au ridicat imediat și, sub imperiul șocului, m-am ridicat și eu. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui, unde armoniile diferă de cele ale lui Busoni, dar sunt la fel de divine. Acum Otto atingea clapele așa cum l-am Învățat toamna trecută - scotea niște sunete ca de ploaie fină, rapidă - și, uitându-mă spre ecran, am văzut piloții de curse urcându-se În mașinile lor. Într-o clipă și-au aranjat ochelarii și au plecat În trombă, cu manevre bruște dar surprinzător de precise, În uralele dezlănțuite ale unui public aproape invizibil. Cel de-al doilea public putea să distingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pieptănase părul după urechi și umbra ei arăta de parcă ar fi purtat și ea o cască. Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu pieptul umflându-i-se și coborând Încet. Un adevărat sfinx polonez. Pe ecran mașinile de cursă dispăreau Într-un nor de praf inundat de soare și gaz negru de eșapament În colțul din dreapta sus - ca peste câteva secunde să se Întoarcă, de data asta dinspre colțul din stânga jos al ecranului, de parcă ar fi dat turul cinematografului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mânerele. Aha. O, Else. E pornită pentru că a trebuit să se descurce singură cu reportajele de știri. Tocmai mă pregăteam să-i dau o explicație când colega mea și-a ridicat mâna: — Scuzele mai târziu. Mai Întâi Înțelege, mașinile de cursă sunt de domeniul trecutului. S-a deplasat până la geamul minuscul și s-a uitat spre ecranul alb pe care proiectorul Îl copleșise cu atâta atenție nemeritată. — Ar putea la fel de bine rula invers. Oamenii viitorului călătoresc În gând. A vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sfântul Cumîizice, desigur. Încercând să limpezească apele, continuă: În loc să te bucuri că ți-au picat niște bani de buzunar din senin, tu te plângi. Apoi devia subiectul spre ceva mult mai important, după părerea lui - cum ar fi, de pildă, cursele de ciclism, pasiunea noastră de atunci. Nu știu mulți, dar În viață cel mai bine avansezi orizontal, și nu vertical. La un an după ce Anton renunțase la școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acesta, cu Întâlniri vineri și cu felul acesta de intimitate pe care le creau - dacă n-ar fi existat Elizabeth Junek, care Într-o zi a declarat că vrea să fie prima femeie care să participe la cea mai dură cursă auto a tuturor timpurilor: Targa Florio din Sicilia. Era o zi cenușie și umedă de vineri la sfârșitul lui ianuarie, anul trecut. Când i-am dat vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Din păcate, Începuse să mă doară. Prepuțul era uscat și nu prea Îndrăzneam să continui. Și dacă trăgeam de partea aia din capăt, cea care se Încorda și Începea să mă mănânce? Existau biciliști care Își „trăgeau“ mușchii În timpul unor curse deosebit de extenuante la Giro d’Italia, iar eu eram pe punctul de mă opri când un strop mare, transparent s-a strecurat prin despicătura din vârf. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmpla, pielea s-a Încălzit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că azi e vineri și treisprezece? Știa că la expoziția din Milano explodase o bombă? Auzise că soții Junek aveau de gând să participe la Marele Premiu al Germaniei cu același Bugatti 35b cu care Elisabeth terminase a cincea la cursa de anul trecut de la Sicilia? Sau că Lya de Putti juca În Charlotte e un pic nebună? O prestație uluitoare, dacă-mi era permis. Apropo de asta, am adăugat pe un ton conspirativ, toamna viitoare Pabst avea să filmeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai scape prin casă câte un căca-m-aș și futu-i - chiar și de față cu copiii - dar poanta incontestabilă și absolut mișcătoare e că stă întotdeauna pe lângă casă. Nu tu baruri, nu tu bordeluri, nu tu pariuri la curse, nu tu nopți întregi de table la Racquet Club (de care a aflat și ea în trecutul ei monden) și nu tu bere până-n zori la Legiunea Americană (de care își amintește din tinerețea ei chinuită și amărâtă). Nu, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plozi care să-mi semene! De ce nu? De ce să aibă odrasle orice ștunk care posedă un geam pictat și un garaj, iar eu să n-am? N-are nici o noimă! Gândește-te și tu, s-a ajuns deja la jumătatea cursei și eu tot la linia de start sunt - eu, care mi-am lepădat primul scutecele și m-am echipat de concurs! care am un IQ de o sută cincizeci și opt de puncte și încă polemizez cu autoritățile pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă până la Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție a fost un negustor corpolent. La marginea drumului Începu o târguială lungă. „Apă minerală! Apă minerală!“ Un neamț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă până la Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție a fost un negustor corpolent. La marginea drumului Începu o târguială lungă. „Apă minerală! Apă minerală!“ Un neamț cu părul tuns scurt se plimba În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era dansatoare În ansamblu, remarcă Janet Pardoe. Avea pe undeva o notă ușor comună. Vă mai Întâlniserăți și Înainte? Nu, nu, spuse Myatt În graba mare. A fost o Întâlnire Întâmplătoare. Câte lucruri nu se Întâmplă În trenurile acestea de cursă lungă cu ușurare exclamă domnul Stein. V-a costat mult? Prinse privirea nepoatei sale și-i făcu cu ochiul. Când ea Îi răspunse printr-un zâmbet, se simți Încântat. Ar fi fost plicticos să fie una din acele fete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât picioarele Încălțate cu cizme solide, pentru zăpadă, de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin zăpadă și de harnașamente pentru cursă. Când am ajuns, În cele din urmă, la terenul de polo, locul s-a dovedit a fi departe de priveliștea romantică, În genul Anna Karenina, la care mă așteptasem. Blocurile Înalte din Moscova se conturau În depărtare, iar zăpada de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Alpi, face Aspenul să pară doar un mall din America. Are străzi Întortocheate pavate cu piatră, patiserii Îmbietoare, buticuri Încântătoare și o piață a bisericii imaculată. Călătoria noastră fusese epuizantă - luaserăm un zbor de noapte către Paris și apoi o cursă foarte devreme dimineața spre Geneva, dar a meritat efortul atunci când, În cele din urmă, am ajuns la destinație. Cu țurțuri unul lângă altul, căbănuța noastră părea desprinsă din povestea Hansel și Gretel. Înăuntru, salonașul de primire fusese mobilat cu canapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îngrozitor, mi-era rușine de mine Însămi. Panicată și nerăbdătoare, simțeam cum plămânii mei pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care locuiam. Începuse să plouă puternic, cu stropi reci ca gheața, și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dai mai tare muzica, în speranța că o să acoperi zgomotul. Ceilalți dau și ei muzica mai tare, ca s-o acopere pe a ta. O dai din nou mai tare. Toată lumea își cumpără boxe din ce în ce mai mari. E ca într-o cursă a înarmărilor. N-o să câștigi doar cu o groază de note înalte. Aici nu e vorba despre calitate, ci despre volum. Nu e vorba despre muzică, ci despre cine iese învingător. Sfidezi concurența cu bașii. Zgâlțâi ferestrele. Lași baltă linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]