2,824 matches
-
încerce s-o scoată din joc. Spera că o să pară un accident, poate chiar sinucidere, poate în ideea că Violet l-a ucis pe Philip. Oricum, n-ar fi lăsat nici o urmă dacă-și ștergea amprentele de pe ace. Janey se cutremură. — Nu pot să cred, zise ea cu o voce atât de pierdută încât abia dacă o auzeam. Violet îmi povestea mai devreme, zise MM, despre moartea lui Philip și despre cum o bate poliția la cap. Pentru că ei cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintre ei nu aveau nici cea mai vagă noțiune despre ce înseamnă graviditatea. Lecția era ilustrată cu ajutorul unui carton uriaș și foarte colorat reprezentând o secțiune transversală a corpului feminin însărcinat. Cartonul era proptit pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în pântecele ilustrat. Hugo nu știuse că pruncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zâmbit compătimitor, făcând ca tubul să-i alunece printre degete. —Alice și cu mine n-o să avem nevoie de așa ceva. Noi am optat pentru calea naturală. Copilul o să se nască acasă. Lotti a dat din cap încântată. Hugo s-a cutremurat. Nașterile acasă sunau hidos de murdare. Pe de altă parte, probabil că prezentau niște avantaje la nivelul costurilor față de o naștere la Cavendish. Deci n-o să folosiți nici un fel de anestezic? Laura cea cu strungăreață s-a uitat la Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu ești sigur? Hugo a prins privirea disprețuitoare a lui Jake și pe aceea furioasă a Amandei. Lotti își așeza mai bine ochelarii și se uita la el ca și cum ar fi fost un specimen dintr-un laborator. Frica l-a cutremurat. De ce Dumnezeu spusese chestia asta? — Vreau să spun că nu sunt sigur într-un sens grozav, s-a bâlbâit Hugo, disperat să recupereze din teritoriul pierdut. Și poate că, în fond, chiar așa se și simțea. Poate că, după naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el nu era conștient că aveau de umplut o cadă de naștere? —Moașele or să ne sune înapoi, a anunțat Jake când Alice s-a întors în sufragerie. Jake stătea în genunchi, printre bucățile căzii de naștere. Alice s-a cutremurat, imaginându-și cada construită și umplută cu apă rece ca gheața. Cum te simți? a întrebat-o Jake plin de solicitudine. Alice s-a forțat să zâmbească. —Mai bine, a croncănit ea, respirând mai calm pe măsură ce contracția scădea în intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake avea aceeași privire ca în New York. Înflăcărată, sugestivă și absolut excitantă. Nu pot, a spus Alice arătând-o pe Rosa cu mâna liberă. Încă n-a terminat. —OK. Jake și-a frecat nasul de gâtul ei. Alice s-a cutremurat de plăcere. —Eu nu încerc decât să te sprijin. Știi asta, nu? Alice a clătinat din cap, lacrimile izbucnindu-i din senin în ochii obosiți și dornici de somn. — Ești fericită, nu-i așa, draga mea? Jake se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adică, să-i sun? — Păi, în timpul zilei. Ca să vezi ce mai face. Lui Hugo nu-i venea să creadă cât de relaxat vorbea Alice. Să sune la Rottweiler? Își dădea seama ce spunea? N-am sunat niciodată, a zis el cutremurându-se. Nu cred c-aș îndrăzni. —De ce nu? Ești un părinte. Un client care plătește. Ai dreptul să pui întrebări. Presupun că da. Ideea asta revoluționară nu-i trecuse niciodată prin minte lui Hugo. — Eu bănuiesc, a spus Alice jucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care își închipuia că nu miroase niciodată a altceva decât a săpun. Pe cine îți vine să omori? Pe Fergus? Laura l-a privit cu niște ochi îndurerați, mânjiți cu mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-a cutremurat. Voia să-și omoare propriul copil? În ciuda șocului, a simțit un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși recunoscuse, neglijată, plictisită, deprimată, singură și nu avea deloc o părere bună despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că e vorba de un copil, atunci cazul respectiv devine o prioritate. —E foarte interesant. O expresie hotărâtă s-a instalat în ochii lui Alice. — E chiar foarte interesant. Am ajuns, a strigat șoferița din față. Hugo s-a simțit cutremurat de o combinație de șoc, teamă și ușurare. Ușile din spatele ambulanței s-au deschis, iar el și Theo au fost eliberați din chingile de siguranță. În câteva secunde au trecut pe sub inscripția Urgențe și au intrat în baia de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și de borcanul gol din bucătărie. Alice a simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și el să râdă. Încercând să nu râdă prea zgomotos, Alice și-a dus mâna la gură și a apăsat cu putere, în timp ce cobora ușor pe scări. Hugo a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai multe capete cu chelii vinovate. În intervalele dintre melodii, Hugo auzea pe cineva din foaier care purta o conversație foarte sonoră la mobil și, în același timp, îi asasina pe cei de la recepție cerându-și e-mail-urile. Fine s-a cutremurat gândindu-se că, în trecut, probabil că și el fusese vinovat de un astfel de comportament. Acum i se părea o mitocănie, o manieră ridicolă de a-ți sublinia propria importanță. Alice nu ajunsese încă. La propunerea lui Hugo, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zilelor, a mărturisit Hugo. Poate-poate te văd. Dar nu te văd niciodată. În tăcerea care a urmat, bărbatul a găsit în el un curaj disperat. Să știi c-ai putea să-l părăsești. Să obții custodia Rosei. Alice s-a cutremurat în semn că nu. M-a amenințat că mi-o ia. Cred că vorbește serios. —Cum? Cu ce te-a amenințat? La naiba, Alice. Numai asta și reprezintă un motiv de divorț. Alice și-a lovit șoldurile cu pumnii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și că nu i se poate întâmpla nimic. Și? Pe mine mă întrebi? Nu, pe mine, nu spuneai că tu ești eu? Ba da... Și atunci? Continuă... La un moment, dat, niște dinți uriași mușcă din măr, lumea viermelui este cutremurată, nimic nu va mai fi ca înainte. Ce face viermele? Se refugiază în alt măr, într-o altă viață, într-o altă iluzie? Găsește tu răspunsul. După atâta vreme trebuie să poți găsi, în sfârșit, un răspuns. Du-te acasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
țărână și umbră...asta suntem!” a mai adăugat gândul. Clopotul bătea, bătea întruna... Glasul lui de bronz părea un fior, o chemare... o tânguire înălțătoare spre Cer, ingânând un psalm care nu mai era vibrație de metal, ci o înfiorare cutremurată în carne... Cimitirul își are rostul lui...își are viață proprie, aproape în uitare între cer și pământ. Doar, la câte o inmormântare oamenii își aduc aminte de cimitir. Unii uită, mulți uită că el este acolo, gata...și, îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
inconfundabil al Vasilicăi, alooo...!” și vocea se îndepărtă șoptit... se îndepărtă până se stinse. ”- Fata, Fata mea... aloo!” se grăbi Iorgu să răspundă. ” ...Aloo,alo! insită el, dar în ureche în reveni tonul. Si, un oftat adânc auzi în jurul lui, cutremurându-l... Se trezi brusc din somn, strigând: ”Alo, aloo! ” Buimac se uită la ceas... Era trecut de miezul nopții, cu aproape două ceasuri. Rămase pe gânduri. Ce să însemne oare, telefonul... Ce semne a vrut să-i transmită, oare,... Dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De ce hulești, tot ce-i sfânt?! Crede și nu cerceta... De ce vrei mai mult decât poți tu înțelege?! Îi mai spuse vocea. Adu-ți aminte ce-a spus Moise: ”Mulțumiți-vă cu ce Dumnezeu va promis!”. Pentru o clipă, Iorgu se cutremură gândindu-se că poate ajunge ca Nietszche ori Van Goch. - Iartă-mă, Doamne, iartă-mă pentru păcatele mele!... Nu mai știu ce spun, Doamne... Nu mai sunt stăpân pe gândurile mele, iartă-mă! În fapt, Iorgu nu hulea... avea doar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori, ca un zbor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos... Hohote sinistre luară locul corului fecioarelor. Căldura din adâncuri îl dogorea, îl sufoca. Vru să se trezească, dar nu putea, se simțea legat fedeleș și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trecutul... clipa în care înțelegem că la temelia veacurilor, a celor trecute și viitoare, nu poate fi decât dragostea. Cu greu se ridică și se așeză în pat... Mintea îl purtă prin visul care abia se sfârșise. Imaginile înfricoșătoare îl cutremurară. - Doamne, oare ce să însemne toate ciudățeniile astea?! Murmură el, cu spaimă în suflet, privind către Sf. Icoană. De ce mă las îngrozit de coșmarul ăsta!... Dacă aș reuși să deslușesc sensul ascuns al acestor imagini chinuitoare, poate aș putea înțelege
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
noaptea albastră, dincolo de văzduhuri... ... Si de la Barnovschi, de la Bărboi și Golia și altele și altele din apropiere, porniră chemânduse în noapte, căutându-se, murmurând un singur Psalm, cel al Învierii... care nu mai era vibrații de bronz ci o înfiorare cutremurată în carne. O cucuvea, într-un copac, despică liniștea nopții chemând o dată de două ori perechea și tăcu. Cu făclia Învierii aprinsă, Iorgu intră în casă, și ca deobicei, din hol, strigă: ”Hristos a Înviat, Fata!”... dar, ea n-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
casă, de colo-colo, nu se așeza pe pat de teamă că nu se va mai ridica... În minte revenindu-i mereu visul... Visul îi revenea mereu în minte, ca un refren la un cântec trist, și de fiecare dată se cutremura în toată ființa lui... răspândeau un balsam paradiziac. Trecuse mult de la Sfântul Ilie. Iorgu și-a făcut un obicei permanent, ba mai mult, o necesitate, de a merge zilnic la cimitir, pe orice vreme, fie ploaie, vânt, fie arșiță... fie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îți zic rămas bun pe veci... Dar, mai înainte de toate, te rog, să-ți amintești că te-am iubit și că te îmbrățișez cu ultima mea suflare... Fata. ” A citit-o și a recitit-o de mai multe ori, plângând, cutremurat în toată ființa lui. Iorgu, la marginea patului, plângea... Plângea cu sughițuri, pe aceea care i-a stat alături o viață. Curajoasa femeie, nu s-a temut niciodată pentru viața ei, i-a ocrotit-o pe a lui. Dragostea și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, tot zbuciumul de până atunci și o liniște, și o cumințenie înspăimântătoare de dincolo de lume, au căzut cu zâmbet de aur pe chipul ei de lut... Bătrânul Iorgu, la aceste gânduri, se cutremură și se rugă... ”Doamne, Dumnezeule, lisuse Chrisoase Deschide-Te rugăciunilor noastre sfioase Nu ne lăsa pe noi în bezmetică ceață Te iubesc, O, Doamne al Lumii mai presus de toate Iartă-mă, O, Doamne, că nu știu să mă rog
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
erau în el, cu Vasilica... era aproape de el, ca și cum ar fi ținut- o de mână. O mare liniște curgea prin el, ca un râu domol de câmpie... Blestemul bătrânei Dochița îi reveni în minte, parcă mai amenințător, si mai înfricoșător, cutremurându-l... -Neam de neamul vostru... în cele patru zări să se spulbere... Uitarea să se-aștearnă peste voi și tot neamul vostru în veci!”, răcnea, atunci, din răsputeri blestemând bătrâna Dochița. Au trecut o mulțime de ani de-atunci... o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]