1,943 matches
-
și dăruită și altor neamuri, astfel ajungînd și la urechile lor înfundate de otravă satanistă. În Manualul de Disciplină, la capitolul intitulat Despre îndatoririle ce decurg din Legămînt, se spune că ceata lor de întunecați a primit Legămîntul ,,pe pămîntul Damascului” adică Evanghelia păcii sau Calea Adevărului care poate fi și scrierea lui Eno folosită de ei la acea vreme, au cunoscut-o la Qumran numai după ce s-au făcut stăpîni pe acest centru prin mișelie, sabie și crimă, unde era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu privire la pretinsul Cristos al lui Saul din făcătura Noului Legămînt că ei așteptau cu mare nădejde: ,,vremea în care laicul și preoțescul Mesia își va asuma fiecare slujirea.”. Mai încolo spun că Elohim le-a făcut o făgăduială în ,,«pămîntul Damascului» - adică Noul Legămînt”, dar cel descoperit la Qumran și nu cel plăsmuit du-pă anii 386 și prezentat goimilor cap de lut ca mare revelație și reverberație divină ieșită din closetul ,,poporului ales” toată numai aberație și incantație satanistă! O altă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
eu votul împotriva lor.” În același text, el numește doctrina incriminată ,,calea credinței” la 9,1-2: ,, Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea Credinței, atît bărbați cît și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.” Pe tăblițele de plumb 57 și 59 ale strămoșilor noștri, religia geților este numită ,,calea dreaptă” sau ,,dreapta credință
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
afară de apostoli s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și Samariei. 8,3 Saul de partea lui, făcea prăpăd în frăție, intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță’’. În vară pleacă la Damasc iar pe drum are revelația înălțării la Iahwe care îi schimbă concepțiile religioase cît să pună la cale un fel de schismă în sînul mozaismului. Între anii 44-46 are loc răscoala iudeilor din Ierusalim iar o parte a celor din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
evenimente Saul își începe plăsmuirile cu pretenții de adevăruri sacre trimise pe capul lui chiar de către Iahwe, într-o clipă de milostenie față de ,,poporul ales” și oaia rătăcitoare și mare behăitoare de minciuni. După pretinsa întîlnire cu Iahwe pe drumul Damascului nu se întoarce la Ierusa- lim la cei care au fost apostoli înaintea lui ci pleacă în Arabia să-și curețe mintea de gîndurile rătăcitoare. După o cură de pustiu de cîteva luni sau poate un an, se în-toarce iarăși
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se întoarce la Ierusa- lim la cei care au fost apostoli înaintea lui ci pleacă în Arabia să-și curețe mintea de gîndurile rătăcitoare. După o cură de pustiu de cîteva luni sau poate un an, se în-toarce iarăși la Damasc unde duce o existență despre care nu știm nimic. După trei ani de tăcere merge la Ierusalim să-l cunoască pe Chifa/Petru unde a stat cincispre- zece zile dar l-a întîlnit numai pe Iacov. Și supărat că nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Petru unde a stat cincispre- zece zile dar l-a întîlnit numai pe Iacov. Și supărat că nu este recunoscut și chemat să vînture vorbe la urechile surzilor din Iudeea și de aiurea, se retrage să-și rumege nemulțumirea prin Damasc dar iudeii vreau să-l omoare, fuge în Cezareea și de acolo în Tarsul Ciliciei. De aici este luat de Barnaba în anul 33 sau 34 și își începe acțiunea de propovăduire a pretinselor revelații pe care le-a primit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și exclusiv pe componenta latină a originilor poporului român, cele care i-ar marca definitiv nu doar limba, ci și mediul edificat. Insistența pe monumentele romane este semnul unui astfel de efort. Nu mai departe decât monumentul lui Apolodor din Damasc, Tropaeum Traiani, de la Adamklissi (cum suna în ortografierea epocii), ar fi trebuit restaurat, dar unde? - în Parcul Carol din București, iar aici transformat într-un Monument al Eroilor. O sugerează explicit arh. Spiridon Cegăneanu, un critic acerb deopotrivă al modernismului
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
gândit nimeni la așa ceva.(.. .)"16 Critica principală adusă competiției era, așadar, aceea că "nimeni nu s'a adâncit în psihologia subiectului și în tradiția formelor plastice naționale spre a reda un mausoleu al ostașului român, cum a dat Apolodor din Damasc un Tropaeum al gloriei romane"11 Edificiile și monumentele României ar fi trebuit așadar să fie romane în esența lor, întocmai cum romani sunt în esență românii în numele cărora se fac ele18. Este de menționat în acest context "latinizant" sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
lungă (1931), urmată de romanele Fecior de slugă (1932), Pentr-un petec de negreață (1934, devenit la ediția a treia Andrei Vaia) și Nea Nae (1935). Fragmente dintr-un „roman dialogat”, Otrava, și dintr-un alt roman, Pe drumul noului Damasc, apar în presă în 1935 și, respectiv, în 1937. Publicistul C. este mai puțin activ în această perioadă; a condus doar „Era nouă” (1936) și „Reporter”, în ultimul an de apariție (1937-1938), și cu totul sporadic a mai colaborat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
II-lea (1888-1918) efectua o vizită oficială în Imperiul otoman fiind singurul șef de stat european primit de Abdul-Hamid -, după care a vizitat Țara Sfântă, unde s-a declarat apărător atât al catolicilor, cât și al protestanților 455; apoi, la Damasc, apăsa pe coarda panislamistă, asigurându-i de întreaga sa protecție pe cei trei sute milioane de musulmani. Vizita împăratului a marcat o schimbare reală în relațiile germano-turce, chiar a celor cu puterile europene în general. Era un semn că, după retragerea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ale artei icoanei de adâncimea și intuiția celor făcute celebre de Pavel Florenski. Am rămas siderat citindu-le și înțelegând brusc, tangențial, iluminat, cam la ce se referă acel mecanism dincolo de cuvinte pe care textele sacre l-au denumit "calea Damascului". Nu am trăit, desigur, o experiență transfiguratoare în plan religios, fiind eu atunci mult prea nepregătit pentru o asemenea întâlnire, dar am simțit totuși străluminând difuz, sub țesătura meșteșugită a textului literar, acel ceva despre care Sfântul Augustin spunea că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aici, când eu, ca un "tataie conservator", nu am putut trăi ca atare fenomenul cultural și m-am și repezit să-l judec, ajungem la miezul controversei lansate de Cătălin Ștefănescu. Provocator, el a vorbit de un adevărat "Drum al Damascului" (sorry, referință culturală inutilă pentru cei care doar "trăiesc cultura"!) la Alexandria (cea din Teleorman, nu cea din Egipt!), când, după ce apărase dreptul la buletin cultural al lui Guță, bunul Dumezeu i-a îndrumat pașii realizatorului nostru TV către un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-și reocupa teritoriile; (n prima fază a războiului, forțele egiptene au trecut Canalul de Suez, distrugând linia Bar-Lev și ocupând c(teva mile din malul de est; ofensiva egipteano-siriană este respinsă, Israelul reușind să se apropie, la 36 km, de Damasc și 101 km, de Cairo. 294 În 6 iunie 1982, armata israeliană invadează Libanul (ncerc(nd distrugerea OEP; Israelul lansează operațiunea Pace (n Galileea av(nd drept scop anihilarea taberelor palestiniene din sudul Libanului, culmin(nd cu asediul Beirutului și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
noi înșine și față de lumea în care trebuie să trăim efectiv, nu doar să trecem precum gâsca prin apă. Exortația Sf. Paul, care, din fariseu riguros și mulțumit de sine, s-a lăsat dezarmat de întâlnirea cu Cristos pe drumul Damascului, este validă și-n ziua de azi, pentru a nu permite vreodată ca imaginea pe care noi ne-o formăm despre Dumnezeu să devină o unealtă care să legitimeze felul nostru de a fi oameni - destul de comod, îmbrăcat într-o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
celor care-l lapidează pe Ștefan. În alte cuvinte: Saul nu l-a lapidat pe Ștefan, ci doar a privit, având grijă de mantiile celor ce îl lapidau pe acesta. Între lapidarea lui Ștefan și chemarea lui Saul pe drumul Damascului, așadar, găsim această sugestivă poveste a eunucului reginei Candace, care călătorește amărât pe un drum grozav de «deșert». Suntem în fața uneia dintre cele mai frumoase icoane ale vieții consacrate masculine și feminine. Acest eunuc ne oferă o superbă imagine, căci
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Taiebarbă, în chip de harem, îmbrăcat anacronic cu giubea de pambriu portocalie îmblănită cu râs, ciacșiri roșii, meși și papuci galbeni; colo, luxoasa casă a boierului Romanit (Ghica are o extraordinară memorie vizuală): macaturi și perdele de mătăsărie groasă de Damasc și de Alep, scaune de abanos, încrustate cu sidef, îmbrăcate în piele de Cordova, policandre de Veneția; tinerii în straie orientale joacă vals și ecossaise; de pe un pat familia domnului privește hieratică: "În sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu ? apte pece? i; apoi, dintr? o dat? , sufletul ni s? a deschis larg mesajului s? u ? i ne? am minunat de ce nu? l �n? elesesem pe Eminescu de la bun �nceput! Că ? i cum am fi p?? it pe drumul spre Damasc, ca ? i Saul, cel care nu �n? elegea Cuv�ntul. Brusc, o lumin? p? trunz? toare a str? lucit cu at�ta putere �nc�ț a c? zut la p? m�nt �n fă? a trecerii semizeului; semizeu care nu ne? a mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Iuda), creând ceea ce, în mod obișnuit, e numită „monarhia unită”. În afară de aceasta, relatarea biblică îi atribuie lui David mai multe victorii militare împotriva filistenilor, a unei părți din regatele transiordaniene și arameene, ajungând astfel la construirea unui „imperiu” extins până la Damasc (2Sam 8). În ultimii ani, studiile arheologice și-au exprimat mari rezerve asupra istoricității acestor informații și asupra realei existențe a unui asemenea „imperiu”. Recentele cercetări arheologice au demonstrat că, de fapt, în secolul al X-lea î.C., cultura
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un rege păcătos și, în timpul domniei sale, sunt datate tradițiile profeților Ilie și, în parte, Elizeu, apărători ai yahwismului „originar”. Regele Ahab apare și el în izvoarele asiriene care îl prezintă drept unul dintre regii care a participat, împreună cu Hadad-Ezer din Damasc și Irhuleni din Hamat, la bătălia de la Qarqar (853 î.C.) în care coaliția siro-israelită a reușit să țină piept expansiunii asiriene. În timpul acestei perioadei de dezvoltare a Regatului lui Israel în cadrul politic al Siriei-Palestina, regatul lui Iuda pare să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
multe lupte pentru stabilirea hotarelor cu Regatul Israel. Câțiva regi din această perioadă: Roboam (931-914 î.C.), Abiam (914-911 î.C.) și Asa (911-870 î.C.) nu sunt cunoscuți în afara Bibliei. Acesta din urmă ar fi plătit tribut arameenilor din Damasc pentru a și-i face aliați împotriva lui Israel (1Reg 15,18-20), semn al dificultății pe care Regatul lui Iuda o avea pentru a se impune împotriva lui Israel. Dacă este adevărat că succesorul său, Ioram (846-842 î.C.), l-
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ahab, odată cu succesorii săi Ahazia și Ioram (851-841 î.C.), situația politică și internațională s-a schimbat brusc: regele Moabului, Meșa, s-a eliberat de dominația Israelului (cf. 2Rg 3,5 ș.u. și stela lui Meșa), în timp ce pe tronul Damascului a urcat Hazael care a rupt alianța cu Israel și a început o puternică politică de expansiune (2Rg 8,28), confirmată și de inscripția de la Tel Dan. Politica agresivă a lui Hazael s-a prelungit pentru câteva decenii; între timp
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui Omri. Iehu, spre deosebire de predecesorul său Ahab, a părăsit coaliția siriană și s-a supus regelui asirian Salmanasar al III-lea căruia îi plătește tribut (Grayson, 1996, p. 48). Speranța protecției asiriene împotriva lui Hazael nu s-a realizat, deoarece Damascul a reușit să cucerească câteva teritorii israelite în timpul domniei lui Iehu (2Rg 10,32-33) și a succesorului său Ioahaz (2Rg 13,1-9). După gloria politică atinsă în timpului dinastiei Omri, sfârșitul secolului al IX-lea a fost o perioadă de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
C.) să-i plătească tribut, lucrurile nu au mers bine nici pentru regatului lui Iuda, aliatul lui Israel. Ulterior perioadei de dominație aramaică, asirienii, prin Hadad Nirari al III-lea, au atacat de mai multe ori Siria, obținând tributul de la Damasc, de la regele Ioaș din Israel (801-786 î.C.), de la Tir și Sidon. După aceea însă asirienii nu au mai ajuns în Palestina decât în anul 754 î.C. Decăderea drastică a Damascului, cauzată de asirieni, a permis regelui lui Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de mai multe ori Siria, obținând tributul de la Damasc, de la regele Ioaș din Israel (801-786 î.C.), de la Tir și Sidon. După aceea însă asirienii nu au mai ajuns în Palestina decât în anul 754 î.C. Decăderea drastică a Damascului, cauzată de asirieni, a permis regelui lui Israel, Ieroboam al II-lea (786-746 î.C.), să recucerească teritoriile pierdute și să-și reia activitatea comercială bogată, probabil în colaborare cu Uzia, regele lui Iuda, numit și Azaria (777-736 î.C.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]