1,989 matches
-
să mă pot Îndrăgosti de altcineva! Mi-ar diminua măcar această pasiune nenorocită prin intensitatea ei. Am toată speranța În Sofia, dragostea pentru o persoană Îndepărtată Îmi strânge toate forțele În a Învăța pentru el, pentru noi. Dar ce visuri deșarte! Și totuși, cu toate că Îmi dăunează infinit de mult această iubire, nu pot dori să-mi dispară; golul din suflet ar fi prea mare, nu vreau să am În mine vidul sufletesc al pierderii totale. Petre, mă auzi? De ce ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
concurează pentru cel care licitează cel mai mult. Și, ca orice afacere, nimeni nu ar trebui să confunde un iepure cu o veveriță - prețul tău spune cine ești. În ziua în care a murit tata am învățat să disting speranțele deșarte de realitate, mai ales atunci când foști prieteni de-ai săi au apărut să ceară înapoi vreo datorie. De asemenea, am avut de învățat și din modul în care ne-a tratat unchiul meu. Mama mi-a spus odată că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
datorie. De asemenea, am avut de învățat și din modul în care ne-a tratat unchiul meu. Mama mi-a spus odată că trebuie să-ți pleci capul atunci când treci pe sub streșinile joase, pentru a evita să te rănești. „Speranțele deșarte nu-mi oferă demnitate“, zicea Fann Sora cea Mare. „Nu există mamă pe lume care să fie fericită să-și vândă copila, dar și-o vinde.“ Unchiul și vărul Ping vin să mă vadă și sunt nevoiți să îngenuncheze. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spune An-te-hai. Expresia lui arată o credință sinceră. Majestatea Sa o să vă cheme, doamnă. — Oare? — Trebuie să credeți că o va face. De ce ar face-o? — De ce ar face-o? An-te-hai se ridică din genunchi. — Nu mai vorbi de speranțe deșarte, An-te-hai! Nu vă puteți permite să vă pierdeți încrederea, doamnă. Ce altceva posedați în afară de speranță? Majestatea Sa v-a dat locuință în partea vestică a palatului său. Am convingerea că e semnul unui interes puternic. Toți prezicătorii pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era încă la această dată pe deplin integrată în Regatul ungar, ci forma o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie emisă de regele Ungariei caracteriza aceste ținuturi (Țara Bârsei) ca fiind "deșarte (pustii) și lipsite de locuitori"! Țara Bârsei era de fapt un teritoriu privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie" de regalitatea ungară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
independență, iar, în caz de succes, independența înseamnă constituirea suveranității rusești la frontiera mea. Dacă experiența nu reușește, urmează dezordinea și agitația revoluționară". Împăratul Austriei le va reproșa francezilor că au dus o diplomație bazată pe himere și pe glorie deșartă, în vreme ce securitatea imperiului său se află în joc. Unii patrioți români pe care Viena îi califică drept răzvrătiți și exaltați vor reconstruirea unui imperiu daco-roman care ar îngloba și Transilvania. Conștiința acestei amenințări, cu reluări multiple, este precisă în mediile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Radio Europa Liberă nu mai primește decît mesaje anonime care mărturisesc decepția și nemulțumirea. Însă Ceaușescu declară, pe 21 august 1981, cu ocazia Zilei presei: "Trebuie manifestată o atitudine intransigentă față de persoanele atrase de propaganda străină, față de cei care nutresc deșartă iluzie de a putea găsi eventual altundeva o viață mai ușoară, care sînt gata să-și părăsească țara pentru viitorul căreia au luptat părinții lor". NAȚIUNEA SUBLIMATĂ Marele proiect de dezvoltare pe care 1-au visat socialiștii sfîrșitului de secol
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
studierea trecutului sublinia Mihail Kogălniceanu accentul trebuie pus pe respectarea adevărului, pe nepărtinire. Străduința nu era nou în istoriografia noastră, încă Grigore Ureche își propusese „cetind și la istorii streine”, „ca să putem afla adevărul, ca să mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate”. Tendința de a scrie adevărul era cu atât mai firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist; dimpotrivă, ei au trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
suivre son Exemple, de relever leș esperances des Polonois, de leș porter à une entreprise tendante à leurs reintegration, de ressusciter la Pologne, et de lui donner pour Roi Hereditaire l'un de șes Enfans" (s. Ven.C.)113. Speranțe, deșarte, așadar, care nu erau acoperite de realitățile politice de atunci din Europa 114. Din contră, acestea deveneau tot mai amenințătoare pentru securitatea Imperiului Otoman și se concretizau în rezultatele preliminariilor păcii austro-franceze de la Leoben, preliminării ce au fost ținute în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fost invitată să participe. Ea își punea, totuși, speranțele în posibilitatea ca Austria să-i apere interesele, în raport cu Rusia, speranțe susținute de angajamentul luat de Metternich, în acest sens. Și de acea dată, ele s-au dovedit a fi fost deșarte, datorită opoziției categorice a rușilor care au obținut, așa cum și-au propus, "le consentement du Congrès de terminer leurs différends avec la Porte sans qu'aucune Puissance s'en mêlât" (s. Ven.C.)231. Astfel că Poartă Otomană și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu noi Înșine.) „Înțelegerea răului este o parte a Îndreptării.” (T. Maiorescu) Dacă nu bați la ușă, nu ți se deschide. (Un adevăr, de exemplu, nu-l vom putea afla decât În măsura În care-l vom dori.) „Acțiunea consolează. E dușmana gândurilor deșarte și a iluziilor măgulitoare. Numai În Înfăptuirea hotărârilor noastre avem senzația că suntem stăpâni pe soartă.” (J. Conrad) Urciorul nu merge de multe ori la apă. (Norocul nu trebuie forțat. În plan psihologic, efectele negative ale supralicitării se constată atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și dorului, nu-i putem spune când să vină și când să plece; și nici nu-i putem comanda cât să ne facă să suferim. Când credem totuși că putem să facem lucrurile acestea, nu dovedim altceva decât o ambiție deșartă.) Dragostea e numai ochi, dar nu vede nimic. (E unul dintre paradoxurile dragostei: cu cât ești mai Îndrăgostit, cu atât ești mai puțin pregătit să vezi și eventualele defecte sau imperfecțiuni ale persoanei adorate.) „Este adevărat că iubirea te face
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care ni l-am propus. De fapt, un progres sufletesc obținut Înseamnă de obicei eliminarea unei anumite deficiențe sau slăbiciuni. Μ Uneori, un zâmbet e mai periculos decât o armă: desigur, acel zâmbet care este creator de iluzii, de speranțe deșarte. Μ I se reproșează comodului că nu poate evolua sufletește, acceptând să se confrunte doar cu aspirații mediocre: succesele obținute n-ar fi pe măsura capacităților sale. În schimb, i se reproșează orgoliosului că-și propune mereu standarde prea Înalte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridică din ecou" ("Mai mult ca plânsul"). Versurile amintesc de Nichita Stănescu, care-și propusese și el să creeze o nouă lume într-o nouă limbă. Ultimul poem din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un anume sens al educației ne-a făcut tributari. Nu revolta, ci dezvățul ca pregătire pentru alte moduri de a vedea. * Urletul omului care își vede viața ratată ia în timpurile noastre chipul fugii față de moarte; un chip al speranței deșarte, de altfel. * Puținele imagini despre moarte și modul impersonal în care aceasta este tratată au condus la ivirea sentimentului de nemurire. Ca urmare, toți mai mulți oameni mor neîmpăcați. N-am văzut morți (pe stradă) în Italia, ca de altfel
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pe care istoria abia îi „măturase”. Puterea populară construia blocuri pentru cei mulți, nu, cu o excepție, „palate”! O fugă de acasă Poezia „Rar” începe cu următoarea strofă: „Singur, singur, singur,/într-un han, departe - / Doarme și hangiul,/Străzile-s deșarte,/Singur, singur, singur...” 1) Sînt mai multe lucruri de remarcat aci, cel dintîi fiind prezența cuvîntului „han”. Deși „Rar” a fost publicată în 1906, el pare un anacronism. Toate dicționarele din prima jumătate a secolului XX (I.-A. Candrea, Lazăr
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Crîșmele de popas” erau - se înțelege - pentru cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu treburi legate de comerț, de unde și noua lor denumire, care începuse să prindă de „hoteluri comerciale”. Versul al patrulea din „Rar” spune: „Străzile-s deșarte”. „Străzile” aparțin prin definiție orașului, sînt „burgheze”, nu satului, care n-avea și, în unele zone, nu are nici azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur, singur, singur,/într-un (h)otel sau într-o (crîșmă), departe” sună prozaic. Iar „Doarme și hangiul,/Ulițele-s deșarte” sună și mai strîmb. Dacă „hanul” e în oraș (și n-am nici o îndoială că așa a fost),3) mai rămîne de precizat ce înseamnă acel „departe” de ce, sau în raport cu ce? Neîndoielnic, acest „departe” din versul „într un han, departe-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unii într-o „epocă de afaceri prospere”5), pe care o vor continua, cu cinism, și în timpul războiului. Cînd acesta s-a terminat, cîțiva, naturi optimiste au crezut că s-a pus capăt unei epoci „de decădere bizantină”.6) Speranță deșartă, într-o țară în care aproape toată lumea se mișca încă „în zodia politică”, iar partidele erau, vorba lui Iorga, „asociații pentru cultura bugetului”. Așadar au urmat „ani nervoși și agitați”.7 ) Fapt șocant doar pentru „inocenții” (vai, mai sînt!) care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
versului «S-a stins viața falnicei Veneții» - n. m.) / Clienții de la mic la mare / Au hotărît să dea o telegramă / Ca semn de ndreptățită indignare. / (Telegrama rămînînd fără rezultat, președintele a declarat:) / Protestul neluîndu-ni-se-n seamă / și-a noastre glasuri răsunînd deșarte, / Război de moarte declara vom apei / și vom muta «Sorbona»-n altă parte”. („Moldova”, 1, nr. 47, 3 aprilie 1938, p. 1). Se pare că s-au mutat la bodega „Pitpalac”, căci ziarul care a dat tonul migrației îi face
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
timbru elegiac, poetul continua tot atunci, în alte versuri, din poezia Ce șoptești atît de tainic (tu, izvor): ..................................... Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pămînt, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vînt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece-i cîntu-i Și eu știu numaî atîta C-aș dori odat' să mîntui!"192 Tot atunci i s-a ivit intenția de a-și aduna, într-un volum, toate poeziile inspirate de Casandra și de Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în limbajul inteligibilului nu ascunde faptul că rezultatele unei astfel de investigații riscă să apară incerte, parțiale și incomplete. Realitatea mitică, prin unele din aspectele sale, va scăpa întotdeauna celei mai subtile și mai riguroase analize. E o speranță bineînțeles deșartă de a pretinde că ai depășit definitiv opoziția dintre rațional și imaginar. Sîntem plasați într-un domeniu unde cunoașterea adevărată nu poate fi decît de ordin existențial: numai cei care trăiesc mitul în deplină credință, cu tot sufletul și cu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
religie doar pentru faptul că nu sînt europene. Cînd vine vorba despre Europa, este așadar dificil să nu oscilezi între o prea mare îngăduință și masochism. Cu toate acestea, căutarea unei poziții intermediare care să fie neutră s-ar dovedi deșartă, căci aceasta ar avea inconvenientul de a estompa trăsăturile distinctive cele mai remarcabile, în ce au ele mai bun sau mai rău, ale istoriei și culturii europene. Tot ceea ce simplifică Europa prin idealizare, abstractizare sau reducție o mutilează. Europa este
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
conturează ideea imposibilității existenței unui contract mutual între om și zeu. Mai rezervat, Tucidide credea că, în principal, criza socială și politica sunt cauzele care conduc la creșterea superstiției în rândul oamenilor. Când lucrurile merg prost, masele recurg la speranțe deșarte date prin oracole și preziceri"32. Din această perspectivă, practicarea divinației, în orice împrejurare, n-ar fi decât expresia unei societăți care suferă din punct de vedere material și moral. Acest punct de vedere nu este însă împărtășit de Aristotel
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astfel: 1. Numărul mare al subiecților care practică divinație sau apelează la ea ar putea duce cu gândul la o societate aflată în plină criză a valorilor. Divinația apare astfel ca o manifestare deviantă a unei societăți bolnave: șarlatani, iluzii deșarte, speranțe irosite, risipă de timp, bani și energie; 2. Totuși, același număr crescător poate fi și argumentul că lumea modernă nu trăiește sub semnul unei contradicții: tehnică, știință versus magie, divinație, vrăjitorie. Ele sunt percepute ca două fațete ale uneia
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]