1,962 matches
-
18 septembrie 1894; 26 februarie - 25 iunie 1895, dar și între 14 septembrie 1912 - 28 iunie 1913 și 16 mai - 3 iulie 1914. Ziarul Drapelul a fost înființat și condus de u n comitet de redacție în scopul de a deștepta spiritul publi c, de a restabili și de a pregăti lumea onestă și independentă pentru lupta în alegerile comunale... „Acum că dorința a fost pe deplin satisfăcută, suspendăm ziarul Drapelul, urmând să reapară ori de câte ori se va simți o necesitate politică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
împărțire administrativă a Moldovei și care cuprinde între Prut și Siret județele Vaslui, Fălciu, Tutova, Tecuci și Covurlui, cu reședința în Bârlad. Pe lângă activitatea ei pur istorico‐ documentară, are și o tendință de propagandă cultural‐ națională în scop de a deștepta interesul pentru tot ce ne vorbește despre trecutul nostru istoric. Mai are și o latură didactică, căci învățătorii, în special, pot găsi unele date, care să le servească pentru întocmirea de mici monografii didactice pentru elevii școlilo r sătești pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
primare”,de S.M. Haliță” și „Literatura populară” de Gh. Ghibănescu, dar și informația că în toamna anul ui trecut (1886) învățătorii din plasa Corod ‐ Pereschiv, județul Tutova, au înființat prima asociație din țară „Luminarea poporului rural”, „având ca țintă să deștepte în săteni dorința p entru un trai mai bun” - despre care ziarul local Tutova dădea în continuu excelente informații. Alți colaboratori importanți ai revistei, mai a les în anul al doilea ‐ : M.S. Andreian, Sim. Basilescu, V. Gr. Borgov an, Elena
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
trecut o umbră prin fața ochilor. Cutremurat, a căutat locul de pe vasta frescă murală unde se ascunsese umbra. După altă clipă, a dat din cap. „E beznă, a murmurat amintindu-și, În casa unde viețuiești acum.” 6. De dimineață, l-a deșteptat apa rece din golful mic. După ce a Înotat În largul mării cele o sută cincizeci de brațe obișnuite la dus și tot atâtea la Întors, a lucrat, oprindu-se doar un sfert de oră ca să facă o cafea și să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care așteptau lupta, pe soldatul de fier, pe femeia din fruntea șirului de fugari, pe coapsele celeilalte femei, căzută la pământ. Și, la sfârșit, formând un triunghi, pe vulcanul echidistant dintre orașul În flăcări, la stânga, și celălalt oraș, care se deștepta În negură și nu știa că-și trăia ultima zi. Compoziția era bună, a hotărât Faulques. Ori, cel puțin, destul de bună. Ca sunetul muzicii pentru auz, ea obliga ochiul să privească fără grabă chiar unde trebuia să privească. Ducându-te
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-său și-i spuse cum priveghease până la miezul nopții, cum mai pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ținea pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleși și căzu ca un mort, fără să se poată deștepta decât tocmai când soarele era rădicat de două sulițe, și atuncea văzu că merele lipsesc." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) " El simțise de mai-nainte că frații săi îi poartă sâmbetele și, când se mai lăsă frânghia
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de se coclise turtă. Atunci și cucoana îl ia frumușel la spinare, fără să mai simță boierul ceva și-l duse la tat-său acasă, unde îl puse pe cuptor de dormi până se trezi. A doua zi, când se deșteptă, boierul, văzându-se în astfel de hal, întrebă unde se află. Cucoana îi răspunse: La tata acasă. Când m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie să iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Aceea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
al părinților, al bunicilor, ba chiar al fraților și a verilor mai mari. Această diferență influențează toate domeniile vieții, inclusiv pe acela al vieții consacrate. În trecut, atunci când Biserica experimenta o perioadă de decadență, Duhul lui Cristos și spiritul vremurilor deșteptau persoane care se puneau în slujba unei reforme care, de obicei, avea rolul de a produce o adaptare la exigențele prezentului prin recuperarea trecutului ce, în mod inevitabil, reprezenta un pas spre viitor. Nu are rost să căutăm o epocă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de îngeri, în spate cu securi”, iar altcândva îngerul lovește în pereții sufletului cu „securea durerii”. Apartenența la tagma angelică poate fi doar aspirație, „îngerețe”: „Coborând pe line aripi de suspine, / La un loc cu viermii, lin, să nu-i deștepte. / Se întoarce-n carne, alte vremi s-aștepte, / Alba îngerețe închegată-n tine!” (Înger amânat). V. mai rescrie capitole din Evanghelie, precum acelea referitoare la umblarea pe ape și la Cina cea de Taină, ori fantazează în marginea unor momente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
stabili contacte cu exteriorul. Étienne Monach revenea din China. A fost, timp de douăzeci de ani, ambasador al Franței la Pekin și a avut o influență importantă asupra cărții lui Peyrefitte, Quand la Chine s'éveillera (Cînd China se va deștepta). Bun prieten al lui Jacques Piette, Monach a venit să facă o expunere despre evoluția Chinei. L-am ascultat și i-am pus întrebări în-treaga seară. Cum presimțeam că această întîlnire va fi de mare interes, am organizat-o la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ca ale bisericii Sfântul Petru ă...î. Exemplificarea lui Condillac cu trandafirul ca primă percepție îmi vine în minte când mă gândesc la suavitatea care mă umplea luând în mână și mirosind un trandafir din grădină ă...î. Botoșanii îmi deșteaptă de asemeni senzația merelor. Am căutat de atunci zadarnic un măr ca acela mușcat nu pot să știu unde, la țară, lângă Botoșani. Poate am găsit și mai bune, nu mai aveam însă cerul gurii de la 4 ani. Mărul era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic și grav, plin de strigăte solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic și grav, plin de strigăte solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dintre acelea în care ușoara preocupare de moarte ia corp, fără mitologie, în fumul alb al prafului de Bărăgan, pastelurile de câmp în tradiția Eliade și Alecsandri: Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește, Iar deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri Ca niște valuri cenușii S-așează-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre locul trist se pun pe drum, Și cum se duc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Goga, fără a-i fi modificat structura. Satul ține la el locul "cetății moarte" a poeților flamanzi, însetați de liniște și monotonie. Așa de puțin poate depăși poetul propria-i experiență, încît înfiorarea produsă de vederea mării nu-i deșteaptă decât imaginea de "crăiasă" și dorința de a se băga "slugă" la ea. N. IORGA Cine nu l-a ascultat niciodată pe N. Iorga (a fost un orator extraordinar, imposibil de transcris) cu greu își va face o idee justă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tu vorbești de chinuri? Chin, a inimii bătaie? Chin? o clipă de nădejde, o-mboldire, o văpaie Ce s-aprinde c-o privire, ce cu-o lacrimă s-a stins Și din care numai robul fără vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii... Iată chinurile noastre, și cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
glas Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele sonore, Așa am fost de-a pururi și-același am rămas. Eu sunt întîiul sunet care-a trezit ecouri Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri, Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri Și-a deșteptat visarea funebrelor păduri. Ca într-o seră caldă trăiam punctând tăcerea, Privind plin de uimire cum vremile în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment de univers. Părea cum că natura arareori sătulă De vechile tipare căta izvoade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oră, printr-un preludiu de mandolă", caicele trec pe Dunărea neagră ca niște coșciuguri albe, moartea bate în poartă de trei ori, luna pare un cap de ghilotinat. La toate astea se adaugă monologul sepulcral, sentențios: Taci, Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci. În poeziile din ultimile două decenii, hieratismul exotic e înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ceva, la fel, ca după-o boală grea, Când parcă simți că-ți este mult mai bine!... Am fost cândva bolnav cu-adevărat?... Dau boala mea n-a fost decât Calvarul unui vis urât Din care abia acum m-am deșteptat?... Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea Să știu mai mult decât mi-e dat să știu - Când, mai curând, sau poate mai târziu Același "fapt divers" se va-ntîmpla... N-aștept decât o zi din calendar Când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
azil al epavelor evreie, și asigură pe mari sume Hanul cu tei în scopul de a-i da foc. Însă Hanul cu tei e incendiat când nu mai era asigurat, provocând ruina și moartea lui Micu. Celelalte romane nu mai deșteaptă același interes. URY BENADOR Încercarea mai erudită a lui Ury Benador de a ne da o icoană a lumii evreiești moderne (Ghetto veac XX) nu-i ajutată de puterea observației. În schimb Subiect banal e o bună nuvelă pe tema
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Întemeietorii acestor ordine au fost doi bărbați de o bunătate vădită ce iradiau splendoarea și trăinicia multiplelor virtuți, adică Dominic și Francisc. Aceștia, asemenea trâmbițelor lui Moise (cf. Num 10,2), cu sunetul puternic și ascuțit al predicării lor, au deșteptat lumea adormită în vicii și în păcate ca să se grăbească să meargă la luptă împotriva întreitului dușman. Vocea lor răsună pe întreaga față a pământului (Ps 18,5), iar credința lor s-a răspândit în scurt timp până la marginile lumii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pedagogică. Strofele finale din O noapte pe ruinele TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne În fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale: „Copilul se deșteaptă; l-amenință răceala Și mama Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai agitată. Ea adună semnele lirice ale epocii: lacrimile, suspinele, salcia plîngătoare, trista filomelă, piatra mută a mormîntului, fintîna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduloasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin’ scumpa mea Elvira, și sînu-ți Înfocat Lipește-l de-astă liră și mută, și duioasă. Cu degetu-ți de roze, d-albeața unui crin, Deșteaptă-n ea un sunet, Elviră-Înamorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a portretului, și asocierea, apoi, a erosului cu simțul creației. Dragostea și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceasuri de extaz și de gîndire, Șoptele, adînci murmure ce iau viața În pustii, A mormintelor tăcere ce domnea În mănăstire, Loc de zgomot altădată, de politici vijălii. Noaptea, totul astei scene colosală de mărire, Două nobile instincte cu putere deștepta; Unu-, a cerului credință, altu-a patriei iubire, Ce odată-n aste locuri pe strămoși Îi insufla. Munții noștri-au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor românii, torent iute furios, S-aruncau: mulțimi barbare pentru pradă adunate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]