27,663 matches
-
decembrie 1989, muzica zilelor noastre a fost pur și simplu expulzata din sălile de concert. În viziunea instrumentiștilor orchestrelor, a sindicatelor acestora, în percepția unei bune părți a publicului de concert, muzica românească - indiferent de calitate - era asimilată imaginii dictaturii deceniilor din urmă. Căci, în mod obligatoriu, ne aducem aminte, prima piesă a concertului trebuia să fi aparținut repertoriului românesc. Atunci erau preferate lucrările tematice de certă orientare ideologică. După aproape zece ani uităm prea ușor acest lucru. Între timp situațiile
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
și camerale, definesc împreună un tablou amplu ce s-a dorit a ameliora, în exterior, imaginea țării. Nu în mod special a creației autohtone. Nu era nevoie în mod special. Căci personalitățile acesteia, nu multe dar importante, de aproximativ trei decenii configurează o realitate artistică consistentă, dovedesc originalitate atât în atitudinea componistica, cât și în privința realizării, a mijloacelor, a limbajelor. Rezultatul? Nu mă așteptam să pot observa afirmarea vreunei capodopere. Aceasta se naște rar, se naște greu. Dar ea nu apare
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
diferitele țări reprezentate, par să fi coexistat. În mod similar s-a cedat tentației de a găzdui lucrări aparținând directorilor artistici ai diferitelor formații camerale. Ce am putut audia? Distingem o imensă panoramă asupra mișcării componistice a zilelor noastre, a deceniilor din urmă. Dacă aceasta a fost una veridica, este greu de apreciat. Au lipsit marile, foarte marile personalități componistice ale sfârșitului de secol. Cele acreditate. Chiar și dimensiunea, valoarea acestora devine relativă în contextul unor atitudini, a unor opțiuni stilistice
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
rusă, circulând în manuscrise și în ediții tipărite de la Sankt-Petersburg, Moscova, Iași și București până la Londra, Paris, Hamburg, Leiden și în Statele Unite, la Cambridge (Massachusetts), iar în Sud-Est, la Constantinopol, Muntele Athos și Alep. Trăind, cu mici întreruperi, peste două decenii în metropola de la Bosfor, tânărul fiu de domn și-a lărgit cunoștințele în limbile de cultură ale vremii - latină, greacă, slavona, turcă, arabă, persana -, precum și în domeniul politic, diplomatic, militar, astfel că a putut sesiza primele semne ale slăbirii puterii
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
iulie), s-a încheiat cu un eșec. În aceste condiții, refugiul în Rusia a fost singura soluție, în așteptarea unei reîntoarceri, care n-a mai avut loc, până la moartea-i prematură, la nici 50 de ani. Dar răstimpul de peste un deceniu petrecut în Rusia, ca înalt sfetnic al lui Petru I, a marcat pentru fostul domn apogeul creației sale stiintifico-literare și al prestigiului internațional, fiind ales - primul dintre români - membru al unei Academii europene, si anume al celei din Berlin, la
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
într-un capitol aparte din ediția citată aprecieri elogioase datorate lui Voltaire, abatelui Ottavio Guasco, cel care a continuat traducerea italiană a lui Antioh Cantemir, și altor savanți ai epocii (XVIIIth Century Echoes, p. 319-329). În acest fel, până în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și chiar la începutul celui de-al XIX-lea, cănd mai apăreau încă versiuni prescurtate ale Istoriei Imperiului Otoman, "imaginea pe care învățații europeni și-au făcut-o despre acest stat, despre cultura și instituțiile
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
amplă "recenzie" (1824), doar pentru că el însuși pregătea o amplă Geschichte des Osmanischen Reiches, în zece volume (1827-1835), pe care același savant turc Halil Inalcik o caracterizează: "în cea mai mare parte o compilație a cronicilor otomane". Și, dacă în deceniile din urmă, P.P. Panaitescu rămăsese impresionat de critică istoricului austriac 9, cercetătorii ulteriori - Aurel Decei, Mihai Berza, Gh.I.Constantin, Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Virgil Cândea însuși - au restabilit dreapta apreciere pe plan european a operei cantemiriene 10. Dar, cum ne
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
1810-1866). Cu toate acestea, dificultatea studierii textului latin a ținut departe pe cercetători, deși în 1955 o doctoranda, preocupată chiar de Dimitrie Cantemir, a luat cunoștință de existență lui. Cum însă Virgil Cândea a căutat "Cantemiriana" de-a lungul câtorva decenii prin toate bibliotecile unde a studiat, a avut prilejul, în 1984, ca "fellow la Wilson Center" (Washington, D.C.) să consulte fișele trimise de Bibliotecile Universității Harward pentru The Național Union Catalog. Pre-1956 Imprints (serie începută în 1957), atât ale cărților
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
în formă lui autentică și, astfel, posibilitatea unei mai bune cunoașteri a celebrei opere cantemiriene ni se par a justifica pe deplin publicarea cărții de față" (p. LVI). Cu emoția regasirii acestei comori a istoriografiei și literaturii române din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, constatăm că abia acum ea își poate găsi adevăratul loc de frunte în creația românească de expresie latină, cu reale valori narative și artistice. Emoția este cu atât mai mare, cu cat ea revine acasă
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
de liceu. Este timpul să cunoaștem în formă originală marile culmi ale creației românești, care s-au aflat la nivelul științei europene, ba chiar în cazul de față a devansat-o, dovada traducerea și publicarea rapidă, în decurs de un deceniu - între 1734/5 și 1745 -, a celebrei opere cantemiriene în ediții somptuoase, de referință, în trei limbi de circulație internațională - engleză, franceza și germană. Și, dacă la această adăugăm tentativă redării, tot cam pe atunci, în italiană, transpunerea rezumativa în
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
în acest articol al lui Vladimir Trebici ne atinge pe toți în cel mai înalt grad, dacă ar fi să amintim fie și numai aprecierile asupra mortalității în rândul românilor, ori de predicțiile alarmante asupra reducerii numărului acestora în următoarele decenii. Ultimul dintre articole, cel semnat de Vasile Ghetău - "Oamenii politici nu înțeleg complexitatea demograficului" - se preocupă de acelasi declin al populației, pe baza unui riguros "limbaj al cifrelor". Printre altele aflăm cum, contrar unor ambiții morometiene, multi dintre orășenii de
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
cu patru cărți publicate și premiat al Uniunii, e repartizat că muncitor necalificat în secția de prelucrări la rece, compartimentul "găuritori", de la Uzinele "Timpuri noi". (E fascinant de văzut cum, prin înșirarea succinta a unor date și evenimente din șase decenii, apare "desenul din covor" a figurile destinului unui om.) * Numărul e întregit cu texte antologate din cărțile lui Costache Olăreanu și cu exegeze semnate de Gh. Crăciun, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman și cu un foarte exact portret făcut din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
de Stat (cîte manuscrise n-am citit acolo!), și-au recăpătat, azi, destinația de dupa 1927, fiind reașezata, pe peluza din spatele vestitei case, statuia întemeietorului (păstrată totuși) creată de celebrul Mestrovici. I-a fost dat Elisei Brătianu să-i supraviețuiască trei decenii ilustrului ei soț, murind în 1957, la venerabila vîrstă de 87 de ani. Ultimul deceniu l-a trăit sub comunism, fiind, după ce i s-a expropriat întreaga avere, evacuată din casa ei, de ea și de soțul ei clădita, prin
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
fiind reașezata, pe peluza din spatele vestitei case, statuia întemeietorului (păstrată totuși) creată de celebrul Mestrovici. I-a fost dat Elisei Brătianu să-i supraviețuiască trei decenii ilustrului ei soț, murind în 1957, la venerabila vîrstă de 87 de ani. Ultimul deceniu l-a trăit sub comunism, fiind, după ce i s-a expropriat întreaga avere, evacuată din casa ei, de ea și de soțul ei clădita, prin octombrie 1948 (Informațiile despre acest ultim deceniu din viața ei longeviva le-am căpătat de la
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
la venerabila vîrstă de 87 de ani. Ultimul deceniu l-a trăit sub comunism, fiind, după ce i s-a expropriat întreaga avere, evacuată din casa ei, de ea și de soțul ei clădita, prin octombrie 1948 (Informațiile despre acest ultim deceniu din viața ei longeviva le-am căpătat de la nepoata ei, dna Elisaveta (Safta) Varlam și strănepotul ei, dl Ion Varlam). A apucat să scoată din casă din care era izgonita a atunci se mai îngăduia a ceea ce i s-a
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
Z. Ornea Dintre istoricii noștri, dl Dinu C. Giurescu se distinge că o personalitate de primă mărime. Obiectivitatea scrupuloasa și temeinică informație este, aici, o trăsătură fundamentală. Domnia sa și-a ales, de un deceniu, ca obiect al investigațiilor sale laborioase, perioada celui de-al doilea război mondial și primii ani ai instaurării regimului politic comunist în țara noastră. Cartea precedentă a dsale, din 1996, Guvernarea Rădescu (pe care am comentat-o aici) e un
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
fi rezumat într-un singur fel: daca realitatea contrazice teoria, cu atît mai rău pentru realitate! Teoria fiind infailibila, realitatea trebuie să-i urmeze; dacă nu, înseamnă că realitatea a devenit aberantă și poate fi deci ignorată în mod deliberat. Decenii la rînd, discursul care ne preocupă s-a situat într-o irealitate absolută, fără nici o legătură cu ceea ce se petrecea în jur". Așadar, în viziunea comunistă, limbajul creează realitatea. Nu e o creație inocentă, căci, fiind numită în discursul oficial
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
să înțeleagă opera. Să aibă opinii proprii și să fie în stare să le exprime. Desigur, pînă la a se ajunge aici, e necesar ca profesorii înșiși să-și modifice manieră de a gîndi literatura. Experiența acumulată de ei în deceniile din urmă le va folosi prea puțin. Noile manuale încearcă să exemplifice acest spirit nou al programei. La literatura română, am cunoștință de patru manuale noi. Un al cincilea este sub tipar. Toate, redactate de profesori din București. Trag un
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
ce să facă cu libertatea, cum să profite de ea. Ca scriitor nu va ști cum să fructifice libertatea literar. Să fi fost chiar această situația lui Buzura și aici să fi stat explicația faptului că mai bine de un deceniu el nu s-a manifestat că romancier? Poate să fi fost vorba și de așa ceva, în oarecare măsură și numai pentru un timp. Și alți scriitori, de altfel, în primii ani post-decembristi, s-au simțit descumpăniți de evenimente, smulși de la
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
nu mai are ce face în țara noastră. Ulterior, a existat o uriașă propagandă antimonarhica în România, propagandă care a provocat sentimente antimonarhice, într-un fel sau în altul. O propagandă care a ținut timp de mai bine de patru decenii, convingînd tot mai multe persoane. Așadar, trebuie spus, în România există o psihoza antimonarhica veche de mai bine de jumătate de secol. Ceea ce, în termeni strict cantitativi, înseamnă că reprezentanții acestei psihoze vor reacționa antimonarhic, chiar dacă la mijloc e o
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
au trăit mai multe vieți pînă să intre la scoala." Adevărul este că astăzi documentul a penetrat zidurile prometeicei epici umane, ceea ce a condus la producerea unui amestec de genuri și tehnici literare. În urmă cu mai bine de șase decenii, G. Călinescu avertiza: Se abuzează la noi de expresia ironică documentar, voindu-se a sugera că unde e document nu e arta. Invers e adevărat: că unde nu e document nu e arta, deoarece că suprarealitate românul documentează, neapărat, simulînd
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
ieri. Parafrazîndu-l pe un poet francez putem afirmă: literatura nonfictiune nu echivalează cu o copie, ci cu o replică, iar colajul nu-i doar o simplă tehnică, ci manifestarea voinței de autenticitate resimțită de autor, gustata de publicul cititor. În deceniul al treilea, al veacului prezent, Ion Vinea se întreba deloc retoric: Dar există oare o literatura de pură imaginație?" Răspunsul vine de la sine: NU. Iar adevărat-asemănătorul rămîne un deziderat în sine creator. Totuși, unii s-au încumetat a spune c-
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor imposibile și, finalmente, chiar a unor lumi diferite, se așază personalitatea și opera lui Bată Marianov. Stabilit de aproape două decenii în Germania, după ce își identificase un loc propriu în sculptură contemporană românească, el n-a mai revenit în România decît după 1990. În toată această perioadă sculptorul a lucrat și a meditat, într-un anumit fel, pe fronturi diferite: pe
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
alt lot de trei ani, a apărut, în sfîrșit, al treilea volum. Ținînd seama că, astăzi, prin al treilea volum al ediției s-a ajuns cu materia la sfîrșitul anului 1932 înseamnă că mai sînt încă de publicat însemnările unui deceniu întreg, deci mai e destul pînă departe. Nu vreau să fac din această constatare (o benigna judecată de realitate) un reproș. Pentru că cine citește acest singular jurnal are a spune că fără înzestrarea însemnărilor, adesea critice, cu un corpolent aparat
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
Ne propunem a-l comenta în rîndurile ce urmeaza în calitate de personaj al propriei sale literaturi epistolare. E vorba de un set consistent de scrisori pe care Cezar Petrescu le-a adresat Georgettei Ciocâlteu, a treia sa soție, cu peste două decenii mai tînără decît el, de care s-a îndrăgostit pe cînd era elevă de pension, în vîrstă de 19 ani. Corespondență se arcuiește pe o perioadă considerabilă, între 1932 și 1960, reflectînd nu doar ipostazele relațiilor celor doi protagoniști, al
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]