14,316 matches
-
sau mai multe structuri alternative, moduri diferite de organizare a activităților sociale care să satisfacă cerințele funcționale incluse în respectivul spațiu funcțional. Mai întâi trebuie determinat sistemul abstract (matricea structurală) și apoi structurile alternative. Familia dintr-o anumită societate trebuie definită astfel prin spațiul său funcțional - producerea și educarea copiilor, menajul, cadrul afectiv pentru membrii săi. În plus, o serie de condiții care îi delimitează posibilul său acțional - nivelul de productivitate a muncii, tipul de tehnologie, sistemul de distribuire a bunurilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organizațiilor e cunoscut sub denumirea de delegare a obiectivelor. Conducerea unei întreprinderi deleagă, de exemplu, departamentului de producție realizarea unui produs specificat; celui comercial, comercializarea acestuia. Pe de altă parte, sistemul poate delega subsistemelor sale o funcție vag sau abstract definită - delegarea funcțiilor. Subsistemele sunt în mareparte responsabile de modul în care definesc funcțiile de îndeplinit în ansamblul sistemului și, desigur, de realizarea efectivă a acestor funcții. Definind funcțiile de realizat, ele definesc într-o anumită măsură, în mod activ, sistemul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în care definesc funcțiile de îndeplinit în ansamblul sistemului și, desigur, de realizarea efectivă a acestor funcții. Definind funcțiile de realizat, ele definesc într-o anumită măsură, în mod activ, sistemul însuși. Școala primește de la societate o funcție doar abstract definită: pregătirea tinerilor, profesională, moral-cetățenească, științific-culturală. Școlii îi revine sarcina de a defini mai precis această funcție, concretizând-o în obiective specificate - ce fel de cunoștințe, ce fel de deprinderi, de valori să fie transmise. Și, dincolo de definirea teoretică a funcțiilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu mărturisește. Structura jocului este deci următoarea (tabelul 7.1). Tabelul 7.1 Dilema prizonierului Prima cifră reprezintă pedeapsa primului prizonier în situația descrisă în prima căsuță; a doua ciftă, pedeapsa celui de-al doilea prizonier. Din structura jocului astfel definită, este clar că cea mai avantajoasă situație pentru ambii prizonieri este să nu mărturisească nici unul și să ia fiecare câte doi ani de închisoare. Paradoxul este însă că cei doi vor fi tentați să nu adopte această strategie, ci să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ele ar trebui să presupună mereu că starea optimă va fi atinsă cu mult înainte de dispariția sau modificarea condițiilor care o definesc ca atare. Dacă procesul de căutare este mai îndelungat decât persistența condițiilor în raport cu care starea de optim este definită, lucru ce nu poate fi exclus de principio, legea rămâne inoperantă, lipsită de sens. Ea nu poate prevedea decât o stare care ar putea fi atinsă, eventual, după o perioadă indefinită de căutări, dacă condițiile sistemului ar fi suficient de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
birocratizării) și de pierdere din vederea obiectivelor globale? March și Simon oferă drept una dintre explicațiile acestui fenomen diferența de operaționalitate. Obiectivele generale, globale sunt mai puțin operaționale decât subobiectivele în care au fost descompuse. Un obiectiv slab operaționabil, vag definit, chiar considerat important, rămâne într-o mare măsură nerealizat. Desigur că pentru a avea o explicație completă este nevoie să luăm în considerare și alți factori. În fine, autorii argumentează teza că una dintre sursele puterii în organizații o reprezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor sunt clare și doar mijloacele de atingere a lor sunt problematice. O asemenea poziție este însă eronată. Obiectivele (finalitățile) sistemelor sociale nu sunt date neproblematic în conștiința lor practică; nu se poate presupune că ele sunt clar și adecvat definite, dincolo de orice discuție. Ele sunt luări de cunoștință fragile, perfectibile; mai mult, ele trebuie concepute a fi dinamice, reflectând modificările continue în situația sistemului global și în relația dintre acesta și subsistemul în cauză, precum și modificarea condițiilor și a posibilităților
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care aptitudinile și talentele să-și găsească realizarea în activități utile pentru colectivitate, desfășurate într-o ambianță umană pozitivă. O altă contribuție majoră pe care sociologul o poate aduce este operaționalizarea obiectivelor. Obiectivele neoperaționale, care nu sunt clar și corect definite, rămân slab realizate. Discrepanța dintre intenții și realizări se datorează nu numai lipsei mijloacelor, ci și caracterului vag al obiectivelor. Operaționalizarea obiectivelor, pornind de la diagnoza necesităților colectivității, este de naturăsă ofere sistemelor sociale o imagine mai clară a ceea ce trebuie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori. Chiar și documentele istorice constituie, dincolo de intențiile explicite, o selecție și o prelucrare a informațiilor despre realitate, realizate prin prisma instituțiilor dominante. Istoria feudală nu a fost scrisă de țărani, ci de nobili
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În acest sens, Jean Piaget definea structura ca fiind legea de transformare a unui sistem (Popper, 1972). Un sistem nu este deci o stare, ci o pluralitate de stări posibile, rezultate din combinațiile multiple ale elementelor componente, așa cum sunt ele definite de structura internă a sistemului, ca lege fundamentală de transformare. Formulând structura unui sistem, am formulat prin aceasta întreaga mulțime a stărilor posibile ale sistemului. În timp, sistemul ia mai multe stări. Ele sunt repetări ale aceleiași structuri. O stare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
influență. În primul rând, este de notat că Spencer încearcă determinarea unui criteriu strict obiectiv, nonvaloric al evoluției: criteriul complexității. În First Principles (1862), el definea evoluția în felul următor: „O schimbare de la omogenitate indefinită și incoerentă la o eterogenitate definită și coerentă, prin continue diferențieri și integrări”. Spencer considera că acest criteriu este valabil pentru evoluția din toate domeniile existenței, nu numai pentru evoluția societății. Criteriul propus de Spencer se fundează pe un model mai general al sistemelor, al factorilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
doar dacă o soluție este satisfăcătoare. Prin aplicarea acestor criterii pot fi mai degrabă respinse soluțiile insatisfăcătoare decât să se stabilească gradul de adecvare și, pe această bază, să se ierarhizeze soluțiile satisfăcătoare. Peste limita satisfăcătorului (și ea vag, incert definită), o soluție devine acceptabilă. Procesul decizional nu este aici orientat spre căutarea unei soluții cât mai bune. După cum se poate observa, strategia satisfăcătorului reprezintă un proces simplificat, prescurtat de decizie. Unele faze, dificil de realizat în condiții de incertitudine ridicată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a unei reduceri semnificative a spațiului său personal. Conceptul de schemă sau de structură cognitivă este postulat, în lipsa unei teorii a memoriei care ar putea explica constanța în timp a comportamentului individual. Este vorba despre reprezentări organizate ale experiențelor anterioare, definite ca „reguli generale, inflexibile și tacite, credințe sau postulate silențioase”. Aceste scheme pot avea grade diferite de complexitate. Modalitățile utilizate de către autor pentru a confirma existența acestora sunt diverse: - reliefarea conținutului tematic al visurilor; - examinarea unor asocieri libere; - răspunsuri la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în mod normal, decât un efect minim și ocazional asupra gândurilor unui individ: ele devin hiperactive și înlocuiesc conceptualizările mai realiste atunci când organizarea cognitivă este dizlocată, situație care poate fi observată, de exemplu, în depresie și stările paranoide. O schemă definită este activată în mod normal printr-un ansamblu specific de stimuli. Dimpotrivă, odată reactivată, o astfel de schemă poate rămâne activă în absența situației stimul specifică. Astfel, organizarea cognitivă, departe de a fi o simplă verigă în secvența stimul-răspuns, este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
treptate în imaginație și/sau in vivo după ierarhizarea situațiilor anxiogene. Tratamentul cognitiv se bazează pe procedeele de prelucrare ale informației, identificarea monologurilor catastrofice (săgeată descendentă), a distorsiunilor cognitive și modificarea acestora din urmă. Fiecare ședință este urmată de sarcini definite, în acord cu pacienta, și adaptate stadiului terapiei. Protocolul terapeutic Protocolul ales este unul de tip A-B-A, în trei faze: - faza A fixează datele principale înaintea oricărui demers terapeutic; - faza B constă în aplicarea tehnicilor terapeutice și obținerea efectului acestora
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
le întâmpină au repercusiuni asupra moralului său. Scările de evaluare completate de către pacientă evidențiază o anxietate majoră, cât și conduite de evitare. Informare și formare Terapeutul explică pacientei că aceasta suferă de o tulburare anxioasă (care nu este încă bine definită) și avansează posibilitatea urmării unui tratament psihoterapeutic și principiile acestuia. Această informație liniștește pacienta și diminuează teama sa de a consulta un psihiatru: ea acceptă să vină la o a doua ședință. Sarcini de îndeplinit Sunt propuse și acceptate două
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
într-un program complet. In sfârșit, animarea unor grupuri care au probleme în legătură cu afirmarea de sine necesită participarea acestor terapeuți ca asistenți, alături de animatori experimentați și supervizarea lor de către un terapeut experimentat. 8. Fobia socială Christophe Andrș∗ 1. Contribuții teoretice Definiții Criterii diagnostice Principalele simptome Forme clinice Diagnostic diferențial și comorbiditate Epidemiologie și evoluție Etiologii 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Analiza funcțională Alte informații Descrierea globală a tratamentului Sedințele de evaluare și de motivare Terapia individuală Grupul de expunere Activitățile
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atitudinile pacientului în timpul ședinței sunt dirijate de scheme: el se controlează foarte bine, este puțin distant la început, raționalizând mereu, grijuliu să rezolve bine ceea ce i se cere. Terapeutul atribuie acest comportament schemelor de inhibiție emoțională și de exigență crescută, definite ca fiind secundare schemelor carențiale: acestea permit evitarea comentariilor și aprecierilor (care declanșează schema carențială) cu ajutorul atitudinii conformiste, a self-control-ului și a perfecționismului. Pacientul validează ipoteza în funcție de care terapeutul declanșează, de asemenea, schemele sale strategice de coping. Pornind de la aceste
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întocmit (absența autenticității). Istoria bolii: terapeutul trasează împreună cu subiectul drumul său în cadrul dependenței, astfel încât să identifice fazele evoluției sale (precontemplare, contemplare...). Este necesar să se determine perioadele de abstinență care vor servi drept suport pentru întărire. Recăderea nu trebuie stigmatizată, definită ca o simplă pierdere de vreme, căreia i se asociază o puternică componentă de culpabilitate. Tehnica istoriei bolii permite identificare cercurilor vicioase comportamentale în care se blochează subiectul. Avocatul diavolului: terapeutul prezintă inconvenientele (de a nu bea, de exemplu) pentru
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
două comprimate dimineața, la prânz și seara. Terapia se desfășoară sub forma unui tratament concomitent al pacientei - în terapie individuală și terapie de grup - și al familiei (terapie de grup). Terapie individuală Raportul colaborativ fiind stabilit și obiectivul privind abstinența definit, ședințele de terapie individuală pot începe. Desfășurarea ședințelor Fiecare ședință individuală se desfășoară după același plan: - primire, - trecerea în revistă a sarcinilor, - definirea temei ședinței, - travaliul terapeutic al temei ședinței, - definirea sarcinilor ce urmează a fi realizate între ședințe, - feedback
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
implicat în tratament să aibă o formare în aceste tehnici terapeutice pentru a păstra o coerență a sistemului. Terapiile cognitiv-comportamentale se adaptează subiectului: naturii problemelor dar și obiectivelor lor terapeutice și stadiului lor motivațional. Acesta este unul dintre punctele forte definite identificate de către Rotgers. Acceptabilitatea terapiei Cazul Soniei demonstrează în ce măsură este acceptabilă această tehnică terapeutică. De multe ori, pacienții acceptă tratamentul deoarece acesta are legătură directă cu realitatea lor. Ei întâmpină dificultăți în a controla această realitate, sunt adesea conștienți de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
separe pe cele albe de cele colorate, pe cele de bumbac de cele din alt tip de țesătură, și să înceapă cu rufele cele mai urgente. Martine îndeplinește câte o etapă în fiecare zi, până la realizarea completă a obiectivului său. Definit ca sentimentul de îndeplinire și de realizare satisfăcătoare a sarcinii propuse. Definit ca sentimentul agreabil care este asociat îndeplinirii sarcinii. Beck și al., 1979. Fontaine, Wilmotte, 1983. De exemplu, în cazul tabelului de mai sus, încărcătura emoțională inițială s-a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cele din alt tip de țesătură, și să înceapă cu rufele cele mai urgente. Martine îndeplinește câte o etapă în fiecare zi, până la realizarea completă a obiectivului său. Definit ca sentimentul de îndeplinire și de realizare satisfăcătoare a sarcinii propuse. Definit ca sentimentul agreabil care este asociat îndeplinirii sarcinii. Beck și al., 1979. Fontaine, Wilmotte, 1983. De exemplu, în cazul tabelului de mai sus, încărcătura emoțională inițială s-a redus cu 40% după examinarea realității. In exemplul precedent, acesta înseamnă: Interpretarea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
moderat, decât de o abstinență completă" (Conferința consensului, 2001). Miller și Wilbourne, 2002; Burtscheidt și al., 2001. Burtscheidt W. și al., 2002. Fleury, 2003. De exemplu, un subiect cu o patologie somatică (epilepsie) care consumă alcool în cantități superioare celor definite de OMS. OMS definește dependența ca fiind pierderea libertății în raport cu produsul. In ceea ce privește crizele aversive induse cu disulfiram, Conferința consensului (2001) precizează că "nu există indicație privind inducția voluntară, de către terapeut, a crizelor aversive, iar această practică n-ar
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
spre a se putea calcula și respinge posibilele efecte confundabile ale lui X2, X3, X4 etc. Includerea de variabile superflue reduce numărul de observații disponibile pentru estimarea relației principale ipotetice dintre X1 și Y. Cu cât avem date mai bine definite, cu atât trebuie să fim mai prudenți să nu includem variabile de control adiționale inutile. În practică, aveți la dispoziție doar propriile capacități de a raționa - citiți cât mai multe studii anterioare pe tema de interes și gândiți profund pentru
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]