2,176 matches
-
că organizarea ecleziastică, la fel ca organizarea politică, e una din "chestiunile indiferente" lui Dumnezeu. Chestiunile doctrinare minore nu afectează mântuirea sufletului, ci sunt cadre care înfășoară viața morală și religioasă a credinciosului. Astfel, există monarhii bune și monarhii rele, democrații bune și rele, dar ceea ce contează e pietatea oamenilor. În același timp, Hooker susținea că autoritatea e stabilită de Biblie și de practica Bisericii primare, însă trebuie fundamentată pe pietate și rațiune, nu pe o investitură automată; ea trebuie ascultată
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
de stat de la 23 august 1944 și capitularea necondiționată a armatei române, subliniind cinismul aliaților occidentali care nu urmăreau decât să ofere România poftelor cotropitoare ale Uniunii Sovietice. De asemenea, nu uită să sublinieze greșelile complotiștilor din jurul regelui, așa-zișii "democrați" în frunte cu Maniu : Gen. Platon Chirnoagă afirmă cu toată autoritatea militarului care a luptat din prima până în ultima zi a războiului, că existau și alte soluții militare și politice în afara capitulării necondiționate, citând exemplul Finlandei : Autorul analizează lucid efortul
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
nu există o definiție acceptată a subiectului, atunci definiția trebuie înțeleasă în context sau trebuie stabilită înainte de a fi folosită în argument. E foarte frecventă și în politică, atunci când unii îi critică pe colegii lor ca nefiind adevărați comuniști, liberali, democrați etc. din cauză că ocazional nu se cade de acord asupra unei politici de urmat. Vine și în multe alte forme - spre exemplu de multe ori este argumentat că "nicio persoana decentă" nu ar susține moartea prin spânzurare, uitatul la filme pentru
Niciun scoțian adevărat () [Corola-website/Science/307722_a_309051]
-
cu mișcările social-democrate sau cu cele sindicale. Astfel, steagul roșu a fost folosit de Partidul Laburist din Regatuil Unit sau de Secțiunea Fanceză a Internaționalei Muncitorilor (SFIO) sau de alte grupuri similare din întreaga lume. Folosirea steagului roșu de către socieal democrați a început să fie abandonată în secolul al XX-lea, în condițiile în care tot mai mulți oameni se îndepărtau de mișcările de stânga. "A flutura steagul roșu" este un eufemism pentru "ațâțare", (vedeți și luptele de tauri), iar roșul
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
a informat trei buni prieteni, William Godwin, Thomas Brand Hollis și Thomas Holcroft cu privire la detaliile publicației. Cartea a apărut pe 13 martie și s-a vândut în aproape 1 milion de exemplare. Era "„cu nerăbdare citită de reformați, protestanți dizidenți, democrați, meșteșugari și de muncitorii noii aripi industriale din nord”". Observând încercările guvernului de a-l discredita, Pâine a scris a doua parte a lucrării, Rights of Mân, Part the Second, Combining Principle and Practice în februarie 1792. Acesta exemplifică un
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
pe contemporani și, în special, pe revoluționarii americani. Cărțile sale au provocat un progres al deismului în America, dar pe un interval mai lung de timp i-a inspirat pe radicalii clasei muncitoare din SUA și Marea Britanie. Liberalii, libertarienii, feministele, democrați socialiștii, anarhiștii, liber-cugetătorii și progresivistii l-au citat pe Thomas Pâine că intelectual influent. Critică acestuia la adresa religiei organizate și apologia gândirii raționale a influențat mulți britanici liber-cugetători ai secolului XIX și ai secolului XX, precum William Cobbet, George Holyoake
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
expulzeze, sub pretextul originii sale bulgare. Acțiunea a avut loc în timp ce Rakovski participa în Germania la un congres al Internaționalei Socialiste ținut la Stuttgart. În 1910, în jurul jurnalului „România muncitoare” s-a cristalizat noul Partid Social-Democrat Român în locul celui Social Democrat Muncitoresc existent între 1893-1899, din care ieșiseră adepții politicii conciliante față de coroană ("trădarea generoșilor" care au intrat în Partidul Național Liberal etc) . În aceeași perioadă Rakovski, aflat în străinătate, a contribuit, împreună cu Vasil Kolarov, promovarea proiectului sugerat întâi la Belgrad
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
cheltuite în aceste scopuri peste 5,4 miliarde USD, NAFTA nu a prevăzut aceste fonduri. O altă diferență este cea politică. Piața comună Europeană este un pas intermediar către unitatea politică. De asemenea, CEE cere ca națiunile să fie niște democrații stabile înainte de a intra în comunitate. NAFTA nu urmărește acest lucru, un exemplu în acest sens fiind și criticile sistemului politic mexican. Tratatul instituind NAFTA prevede ca reducerea tarifelor vamale către zero să se realizeze într-o perioadă de 10
Acordul Nord-American de Comerț Liber () [Corola-website/Science/302998_a_304327]
-
cu titlul de "EMINENCE". Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca și slavona. Este inițiat în tainele francmasoneriei la Iași în 1834, iar apoi devine Venerabilul unei loji din capitala Moldovei. a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluționari democrați pașoptiști români, una din marile personalități pașoptiste "care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării". El își începe activitatea în 1830 cînd intră în viața publică odată cu tipărirea lucrării sale "Combaterea dizertației" - (Wiederlegung
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
sau altundeva în lume sunt bucăți ale celei de-a patra generații a acestei construcții. Au existat opt puncte de trecere oficiale a Zidului, care permiteau vizitele germanilor din vest, occidentalilor și personalului aliat în Berlinul Răsăritean, precum și vizitele germanilor democrați în Berlinul Apusean (după obținerea unui permis corespunzător). Aceste puncte de trecere erau destinate în mod separat diferitelor categorii de persoane care le puteau traversa: est-germani, vest-germani și alte țări. Cel mai faimos a fost Friedrichstraße (Checkpoint Charlie), care era
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
vamale care să protejeze și să încurajeze construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846. După o din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său, democratul . În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA, fiind recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert. Deși avea foarte puțină susținere în statele în care
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
deschis față de așa-numiții (care susțineau Nordul împotriva Sudului), și a reușit să fie reales la . Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican, Lincoln s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat Sudului, cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis, cu democrații ce se opuneau războiului, denumiți care îl disprețuiau, și cu secesioniștii ireconciliabili care îi puneau la cale moartea. Politic, Lincoln a luptat îndreptându-și adversari unii împotriva altora, făcând apel la poporul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Sudului), și a reușit să fie reales la . Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican, Lincoln s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat Sudului, cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis, cu democrații ce se opuneau războiului, denumiți care îl disprețuiau, și cu secesioniștii ireconciliabili care îi puneau la cale moartea. Politic, Lincoln a luptat îndreptându-și adversari unii împotriva altora, făcând apel la poporul american prin calitățile sale de orator, și printr-
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
alte cărți de drept. Despre metoda sa de învățare, Lincoln a afirmat: „am studiat cu nimeni”. A doua sa campanie electorală, cea din 1834, a fost reușită. A fost ales în legislativul statului; deși a candidat din partea Partidului Whig, mulți democrați îl preferau unui adversar mai puternic. Admis în barou în 1836, s-a mutat la Springfield, Illinois, și a început să practice dreptul cu , vărul lui Mary Todd. Lincoln a devenit un avocat capabil și de succes, cu o reputație
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
din Illinois, , considerat de administrație un avocat foarte priceput, dar de către Lincoln, o „fosilă bătrână”. Administrația i-a oferit lui Lincoln ca premiu de consolare postul de secretar sau guvernator al teritoriului Oregon. Acest teritoriu îndepărtat era un fief al democraților, iar acceptarea postului i-ar fi pus capăt carierei politice și avocățești din Illinois, așa că el a refuzat și și-a reluat practica dreptului. Lincoln s-a întors la cabinetul său de avocatură din Springfield, primind „orice fel de caz
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
rudă de a sa, Peachy Harrison, acuzat de uciderea cuiva prin înjunghiere, Lincoln a protestat furios împotriva hotărârii judecătorului de a exclude probe favorabile clientului său. În loc să-l rețină pe Lincoln pentru sfidarea curții, așa cum era de așteptat, judecătorul, un democrat, și-a schimbat decizia, permițând analizarea probelor și achitându-l pe Harrison. În anii 1850, sclavia încă mai era legală în Sudul Statelor Unite, dar fusese în general scoasă în afara legii în statele din nord, inclusiv în Illinois, a cărui constituție
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
În martie 1857, Curtea Supremă a anunțat decizia în cazul ""; judecătorul-șef a opinat că negrii nu sunt cetățeni și nu au niciun drept specificat de Constituție. Lincoln a denunțat această decizie, acuzând-o drept produs al unei conspirații a democraților pentru a susține . Lincoln declara: „autorii Declarației de Independență nu au intenționat niciodată să spună că toți oamenii sunt egali în culoare, dimensiuni, intelect, dezvoltare morală sau capacitate socială; ci că erau considerați toți oamenii egali—egali în anumite drepturi
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
și că Douglas reprezintă o conspirație pentru extinderea sclaviei în statele libere. Douglas a afirmat că Lincoln sfidează autoritatea Curții Supreme a SUA și hotărârea în cazul "Dred Scott". Deși canidații parlamentari ai republicanilor au obținut mai multe voturi populare, democrații au obținut mai multe locuri, iar legislativul statului l-a reales pe Douglas în Senat. În ciuda amărăciunii înfrângerii lui Lincoln, felul în care a articulat aspectele în dezbatere i-a adus o reputație politică națională. În mai 1859, Lincoln a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
și pe președintele James Buchanan. De-a lungul anilor 1850, Lincoln s-a îndoit de perspectiva unui război civil, iar susținătorii lui au respins afirmațiile că alegerea sa va incita la secesiune. Între timp, Douglas a fost ales candidat al democraților din Nord. Delegați din 11 state sclavagiste au părășit convenția Democraților, întrucât nu erau de acord cu poziția lui Douglas pe tema suveranității populare, și l-au ales în cele din urmă drept candidat pe . În timp ce Douglas și ceilalți candidați
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
s-a îndoit de perspectiva unui război civil, iar susținătorii lui au respins afirmațiile că alegerea sa va incita la secesiune. Între timp, Douglas a fost ales candidat al democraților din Nord. Delegați din 11 state sclavagiste au părășit convenția Democraților, întrucât nu erau de acord cu poziția lui Douglas pe tema suveranității populare, și l-au ales în cele din urmă drept candidat pe . În timp ce Douglas și ceilalți candidați își promovau insistent campaniile, Lincoln a fost singurul care nu a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de la "Chicago Tribune" a produs o broșură care detalia viața lui Lincoln, și a vândut între 100.000 și 200.000 de copii. La 6 noiembrie 1860, Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Statelor Unite, învingându-i pe democratul Stephen A. Douglas, pe John C. Breckinridge care candida din partea democraților din Sud, și pe de la noul . A fost primul președinte dat de Partidul Republican. Victoria sa s-a datorat în întregime puternicei susțineri din Nord și din Vest; în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Lincoln, și a vândut între 100.000 și 200.000 de copii. La 6 noiembrie 1860, Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Statelor Unite, învingându-i pe democratul Stephen A. Douglas, pe John C. Breckinridge care candida din partea democraților din Sud, și pe de la noul . A fost primul președinte dat de Partidul Republican. Victoria sa s-a datorat în întregime puternicei susțineri din Nord și din Vest; în 10 din cele 15 state sclavagiste nu a apărut pe niciun
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
și atenția. De la început, era clar că suportul bipartizan avea să fie esențial pentru succesul în efortul de război, și orice fel de compromis înstrăina facțiunile din cele două părți ale eșichierului politic, cum ar fi numirea de republicani și democrați în funcții de comandă în cadrul armatei Uniunii. "Copperheads" l-au criticat pe Lincoln pentru refuzul de a face vreun compromis în chestiunea sclaviei. La fel, republicanii radicali l-au criticat că se mișcă prea încet către abolirea sclaviei. La 6
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
eliberați vor submina piața muncii. Proclamația de emancipare anunțată în septembrie a adus republicanilor voturi în zonele rurale din New England și din Midwestul superior, dar le-a pierdut voturi în orașe și în Midwestul inferior. În timp ce republicanii erau descurajați, democrații erau pe val și au obținut rezultate deosebit de bune în statele Pennsylvania, Ohio, Indiana și New York. Republicanii și-au păstrat majoritățile în cele două camere ale Congresului și în statele mari, cu excepția New Yorkului. Ziarul "Gazette" din Cincinnati a afirmat
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ianuarie 1863, îi declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii, cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state. Lincoln a petrecut următoarele 100 de zile pregătind armata și națiunea pentru emancipare, în timp ce democrații și-au raliat alegătorii de la alegerile legislative din 1862 avertizând privind amenințarea pe care o reprezintă sclavii eliberați pentru albii din Nord. Odată ce abolirea sclaviei în statele rebele a devenit un obiectiv militar, pe măsură ce armatele Uniunii înaintau spre sud, din ce în ce mai
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]