2,731 matches
-
exproprierea a fost realizată în 1929. Comunitatea evanghelică a avut biserică veche și o casa parohială din piatră, acoperită cu țiglă și compusă din trei camere și dependințe. Biserica a fost transformată, în timpul regimului comunist, în cămin cultural. A fost demolată în anul 1969, fiind totuși inclusă pe lista monumentelor istorice dispărute. Inventarul realizat în 3 octombrie 1928 indică un număr redus de obiecte de cult: un potir dăruit, 14 scaune și un clopot. Obiectele de cult, orga, altarul și icoanele
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
stil gotic, fără turn și cu un cor fortificat. Corul era mai înalt decât nava, cu galerie de luptă susținută pe arce ce se sprijineau pe contraforți, ascunzâd guri de smoală în spatele lor. În anul 1902, biserica veche a fost demolată și, pe același loc, a fost ridicată în anul 1904 actuala biserică în stil eclectic. În biserica din satul Prod se păstrează o biblie pe coperta căreia este scrisă următoarea mențiune (în limba germană): ""Prin această comună au trecut armatele
Prod, Sibiu () [Corola-website/Science/301728_a_303057]
-
în 1379. Biserica și fortificațiile care o înconjurau odinioară sunt așezate pe un promontoriu, lângă drum. Lăcașul de cult din Veseud era o bazilică romanică ridicată în secolul al XIII-lea. Ea avea probabil tipica absidă semicirculară, care a fost demolată la fortificarea de la sfârșitul secolului al XV-lea, pentru a se clădi deasupra corului un turn de apărare cu cinci niveluri. Din bazilica romanică s-a păstrat doar arcul triumfal semicircular. O descriere a lui Friedrich Müller din 1857 amintește
Veseud (Chirpăr), Sibiu () [Corola-website/Science/301752_a_303081]
-
raportul Departamentului de Stat al SUA privind respectarea drepturilor omului în România, dat publicității în mai 2008, se arată: ""La 5 aprilie 2007, folosind o cunoscută practică de construire a unor pereți falși externi în jurul vechii biserici, Biserica Ortodoxă a demolat o biserică greco-catolică din secolul al XVIII-lea din Badon, judetul Sălaj. Autoritățile nu au reacționat la plângerile greco-catolicilor în legatură cu demolările ilegale"". În data de 2 octombrie 2011 episcopul ortodox Petroniu Florea a consacrat biserica ridicată pe locul
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
1754 avea deja trei cuptoare și o forjă, în 1872 deja a fost ruină. Forja de coase a funcționat pînă în 1872. Atelierul Limpertul Vechi a fost construit între anii 1674-1675, la confluențele pîrîurilor Runc și Nădrab, și a fost demolat în 1806. La atelierul Limpertul De Jos producea anual 180-190T anual de oțel forjat și bare de oțel. Între 1848-1849 au produs oțel pentru fabrica de armament de la Oradea. Pînă în 1872 a produs doar sape. În 1875 s-a
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
László Orbán. Remetea, 2003”". Inscripția celuilalt clopot este "„Cu stimă Sfintei Familii. Din partea lui Melinda, Zsuzsa și Orsolya Szotyori. Remetea, 2003.”" Pe acest loc, inițial fusese o casă de locuit, transformată mai apoi în capelă, care în 1940 a fost demolată, apoi s-a demolat și casa dascălului și s-a reconstruit fără pereții interiori. În 1942 această capelă a fost sfințită cu hramul sfânta Margareta. Capela a fost demolată în 1968, în timpul păstoririi parohului László Orbán, prelat papal, în locul ei
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Inscripția celuilalt clopot este "„Cu stimă Sfintei Familii. Din partea lui Melinda, Zsuzsa și Orsolya Szotyori. Remetea, 2003.”" Pe acest loc, inițial fusese o casă de locuit, transformată mai apoi în capelă, care în 1940 a fost demolată, apoi s-a demolat și casa dascălului și s-a reconstruit fără pereții interiori. În 1942 această capelă a fost sfințită cu hramul sfânta Margareta. Capela a fost demolată în 1968, în timpul păstoririi parohului László Orbán, prelat papal, în locul ei construindu-se una mai
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
locuit, transformată mai apoi în capelă, care în 1940 a fost demolată, apoi s-a demolat și casa dascălului și s-a reconstruit fără pereții interiori. În 1942 această capelă a fost sfințită cu hramul sfânta Margareta. Capela a fost demolată în 1968, în timpul păstoririi parohului László Orbán, prelat papal, în locul ei construindu-se una mai mare - cea din prezent - dedicată tot sfintei Margareta. Monumentul a fost așezat în centrul localității, pe un teren donat de Antal Nagy. Inaugurarea din primăvara
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
al familiei nobiliare din localitatea învecinată Luncani, domeniului familiei nobiliare maghiare Apafi, respectiv familiei nobiliare Korda. În castelul familiei Apafi (ulterior cumpărat de familia Korda) s-au ținut în Evul Mediu mai multe ședințe ale Dietei transilvane. Castelul a fost demolat complet, numai numele locului ("Cordăiești") mai amintește de existența sa. Până în 1919 a făcut parte din comitatul Turda-Arieș. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Luduș, în cadrul județului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea
Chețani, Mureș () [Corola-website/Science/300573_a_301902]
-
veche cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.” și conform Hărții iosefine din anul 1783 era situată nu departe de locul actualei biserici. Despre modul cum a dispărut această biserică nu se știe, fie a ars, fie a fost demolată de către enoriași. Probabil datorită situației materiale precare, locuitorii satului nu și-au permis construirea unei biserici noi, de aceea au găsit soluția de a cumpăra o veche biserică de lemn din satul Roșia și a o aduce cu carele cu
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
lemn a existat până în anul 1860 când, a fost dărâmată pentru construcția actualei biserici, pe aceeași fundație. Între anii 1860-1862 a existat o a doua biserică mai mică , care a avut rolul de a ține locul vechii biserici care fusese demolată pentru construcția actualei biserici. În anul 1848 , aproape tot satul a ars într-un incendiu, pierzandu-se aproape toate arhivele satului. Norocul a făcut ca majoritatea arhivelor să fie transmise și pe cale orală, acestea având șansă să fie rescrise. Actuala
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
documentar din secolul al XIV-lea. Denumirea vine din expresia latină “ter emit” - de trei ori cumpărat, probabil datorită prețului mare plătit pentru moșie de către cumpărător. Domeniul a aparținut nobilului maghiar Bethlen Solymosy, care avea reședința într-un castel, parțial demolat după 1945. Populația este eterogenă, alcătuită din români (cca. 77 %), maghiari (cca. 17 %) și alte naționalități. Principala ocupație a locuitorilor o constituie agricultura (grădinăritul) și creșterea animalelor. Obiective de vizitat: biserica ortodoxă română, biserica reformată, cimitirul eroilor din al doilea
Tirimia, Mureș () [Corola-website/Science/300597_a_301926]
-
la aceea dată erau în biserică un Penticostar și un Tripod tipărite la 1768 la Blaj. În secolul XIV este menționat ca preot slujitor, cu numele de Paulus, preot de rit creștin ortodox, care oficia slujbele în Hrastăs. Vechea bisericuță demolându-se din cimitir, s-au construit un fel de trapeză (paraclis), în curtea bisericii, iar în cimitir s-a construit o clopotniță, pereții fiind pictați pe pânză, azi refăcută în totalitate sub păstorirea preotului Iacob Sandu Iustin. Actuala biserică cu
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
buldozerele. - 1965, în timpul arăturilor adânci de toamnă, “la Piatră”, tractoarele scot la suprafață o parte dint-o cruce de fier,( Piț, activist de partid în zonă, povestește unor prieteni) - 1975, se forează în Satescu, o fântână de mare adâncime - 1990-91 se demolează construcțiile CAP din satescu și se face “restitutio de facto” - 1999, martie - mai, săpături arheologice în zona la Piatră, Muzeul Țării Crisurilor. - 1995 se demarează construirea noii biserici - 2002, se montează rezervorul de înălțime, sferic, de apă, înspre “ Ciuceti”, si
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
locuitorii satului au adunat piatră și au ars cărămidă pentru a construi o biserică nouă. Biserica veche a fost construită din lemn de stejar și de brad și se afla peste pârâu, pe parcela cu nr. topografic 107. A fost demolată în zilele de 21 și 22 iunie 1880, pentru că era în starea jalnică de a se prăbuși, având o vechime de 166 de ani. Materialele rezultate din demolare au fost vândute parohiei din Friș (Lunca), care au fost folosite la
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
bisericii din Telcisor Pentru că nu se putea obține autorizație de construcție pentru biserică nouă, s-a obținut o autorizație de reparație capitala a casei parohiale, dar pentru a mări interiorul casei și pentru a o putea reface, fără să fie demolată cea existentă, s-a executat o fundație de 17 m lungime și 7 m lățime de jur împrejurul casei existente, continuandu-se cu acoperișul, după care s-a demolat casă veche rămasă în interior. Pictură în frescă a fost executată de către pictorul
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
a mări interiorul casei și pentru a o putea reface, fără să fie demolată cea existentă, s-a executat o fundație de 17 m lungime și 7 m lățime de jur împrejurul casei existente, continuandu-se cu acoperișul, după care s-a demolat casă veche rămasă în interior. Pictură în frescă a fost executată de către pictorul Mihai Gabor din Piatră Neamț. Iconostasul și mobilierul au fost executate de către o echipă de meseriași tot din Piatră Neamț, în anul 1985. La data de 2
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
cor poligonal. În 1495 biserica a fost fortificată, ocazie cu care turnului i s-a adăugat un cat de apărare din lemn, iar bisericii corul și nava. În cursul lucrărilor de restaurare de la începutul sec. al XIX-lea au fost demolate bolțile bisericii, care se aflau în pericol de prăbușire, dar turnul a fost păstrat în forma sa medievală. Zidul de incintă a fost prevăzut inițial cu trei turnuri de apărare, din care două se mai păstrează și azi. O parte
Meșendorf, Brașov () [Corola-website/Science/300954_a_302283]
-
aflau în pericol de prăbușire, dar turnul a fost păstrat în forma sa medievală. Zidul de incintă a fost prevăzut inițial cu trei turnuri de apărare, din care două se mai păstrează și azi. O parte a zidului a fost demolată în 1888, pentru a crea spațiu pentru construirea școlii. Interiorul bisericii este decorat cu picturi baroce și de altarul triptic din 1693, deasupra căruia este amplasată orga construită în 1914 de Wegenstein. În amvon se află o clepsidră realizată din
Meșendorf, Brașov () [Corola-website/Science/300954_a_302283]
-
în întregime locuitorii satului, cimitirul săsesc care se află cuprins între ramificațiile drumului care coboară în sat, pe turn, din hotarul din mijloc, biserica de lemn din fața casei ande Banu, care s-a păstrat până în anul 1968, când s-a demolat, încă sunt mărturii convingătoare că în satul Șona și pe meleagurile lui au trăit cândva și oameni de origine germană. Doar românii care au locuit împreună cu sașii în satul Șona nu au părăsit satul. Deși așezarea satului nu a permis
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
ca preot paroh părintele Ion Tărcuță. În ceea ce privește locașurile de cult ale Parohiei Ucea de Jos, menționăm că în veacurile XVII-XIX existau două biserici, ambele ortodoxe, una fiind doar a boierilor. Una dintre acestea a dăinuit până în 1926, când a fost demolată și în locul ei a fost construită alta prin străduința preotului Ilie Mânecuță. Biserica nouă, construită în stil bizantin adaptat (plan cruciform și cu trei turle) a fost sfințită în 10 iunie 1928 de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, atribuindu-i-se
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
formă de lanț, 13 bucăți de sârmă spiralică de aur, 158 de mărgele din aur de diferite mărimi și cinci mărgele din argint. Dincolo de podul peste valea Șmigului se află un drum care urcă spre fostul conac al nobilului Tolnai (demolat în 1959) și la un grup de case, construite în imediata lui apropiere. Locul ales de familia nobiliară Tolnai de Selyei pentru construcția conacului avea forma unui triunghi, limitat pe două laturi de văi și pe una de un deal
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Lui Papp Kálmán i-au rămas casa, curtea și o grădină de 21 iugăre 1479 stânjeni. A murit sărac, la aproape 90 de ani, lăsând în urma sa o soție bătrână, săracă și bolnavă. Fiii care l-au moștenit, i-au demolat conacul, în locul său înălțându-se astăzi câteva case. Altă casă impunătoare se înălța în imediata apropiere a unui pod. Aceasta a aparținut lui Horváth Marton, alt mare proprietar din Șmigului anilor antebelici. De la el a fost cumpărată de comunitate pentru
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
primăriei în perioada interbelică. Lângă ea a fost construită clădirea școlii primare de stat și locuința directorului. Ceva mai sus, pe deal, se înălța odinioară altă casă a familiei Tolnai, cumpărată de comunitate cu destinația post de jandarmi. A fost demolată prin 1959, iar bârnele ei au servit ca material de construcție pentru clădirea Căminului cultural. Horváth Márton deținea pe teritoriul satului Șmig, înaintea exproprierii de după primul război mondial, două moșii: una înscrisă pe numele său, cu 307 iugăre 520 stânjeni
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
clădiri de locuit; totalul populației este de 995 persoane, dintre care 507 de sex masculin, iar 488 de sex feminin Cel mai vechi locaș de cult din Marin datează de la 1598 și era din lemn. Pe clopotul bisericii din lemn demolate în 1967, scria “1598 Provnit me fecit, 1598 Lemniu”. Din păcate, Biserica de la 1598 n-a lăsat posterității, în niciun fel, imaginea sa. De la localnici nu s-a putut afla decât că semăna cu cea din Letca, o localitate din
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]