4,078 matches
-
prezență de care se poate îndepărta elementul respectiv, depărtarea sau sfera posibilității de mobilitate ce distanțează fără un spațiu ce include un aici și un acolo fiind imposibilă survenirea distanțării propriu-zise și, în fine, însuși elementul care urmează a se depărta, acel ceva gata pregătit pentru staționarea ce separă, înstrăinează. Așadar, îndepărtarea presupune ca act existențial activarea acestor factori fundamentali ce interacționează glisându-și conlucrarea metafizică pe fundalul cursivității temporale. Prin urmare, se evidențiază, în acest context, nu numai un aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
susține cu înflăcărare o anume atitudine, iar apoi, în contextul oficial temporizator, se lasă pe loc influențat, tace sau își dă votul... o astfel de atitudine mărturisește neputința de a rezista unor impulsuri exterioare... Un gen de fragilitate... S-a depărtat. Și știe că nu mai vorbește despre șeful conservatorilor democrați, ci despre nemulțumirile pe care singur și le-a adus toată viața ; irepresibila lui sinceritate este chiar gata să-l împingă a recunoaște în public că lui, în primul rând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
închidă ? Nu-mi amintesc nimic pozitiv în această privință. Firesc ar fi să renunț atunci, mai ales că îmi văd gestul cât e de inutil și de ridicol, pentru că fâșâitul roților trăsurii se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urc încă o dată în mansardă la neisprăvitul de Grigore și nu făceam nimic, stăteam : așteptam să-mi revin din acea trecătoare malaise pentru ca să ies apoi în grădină. Nu se auzea decât același uguit depărtat al guguștiucilor și un tramvai, foarte depărtat și el. Ieșind dintr-un nor alb, soarele desena deodată pe zid conturul net al luminii și al umbrei, sângele mi se aprindea deodată când îmi aminteam. Mă înăbușeam amintindu-mi, sângele mi se îngrămădea tot în piept, în dosul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
drept urmare, cu toții, inclusiv servitorii și obraznica de Margot, profită din plin de situație. Când am ajuns pentru a mia oară la această concluzie, panerul era pe trei sferturi plin cu trandafiri păliți. Și deodată mi-am dat seama că mă depărtasem de furtun, dar îl lăsasem deschis. L-am văzut cum s-a răsucit, zvâcnind ca un șarpe într-o mică baltă în care pluteau câteva petale, cu marginile crețe, răsucite. Am șovăit dacă să mă duc să-l închid, până la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fire poți să ai... îngână Sophie, lăsând să i se vadă de sub evantai numai ochii mustrători. — Sunt principiile politicii mele, stimată doamnă. Ale politicii, nu ale firii mele, subliniază tânărul și, ca după o mărturisire compromițătoare, face câțiva pași ezitanți, depărtându-se. în mers, întinde la întâmplare mâna și mângâie automat cu vârful degetelor bronzul de pe consolă : torsul lucios, lira lui Apollo... O mică vibrație adusă de amintirea inavuabilă a vârstei când sângele ce se dezlănțuise și cumințenia firească nu găsiseră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ne depărtam de orașul Vaslui și de tristețea culorii gri ce îl caracterizează. Undeva pe marginea autostrăzii o pancardă ne anunță că la 6 Km se află satul Mânjești. Odată ce părăsim șoseaua, pe drum de țară avem parte de un peisaj uimitor
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
și nu făceau vizite. Brian mânca repede, Gabriel mânca încet. Mesele se încheiau în momentul în care Brian termina de mâncat. Brian era adeseori irascibil, uneori furios și, când era foarte supărat (dar acest lucru se întâmpla mai rar), se depărta de Gabriel și nu-i adresa un cuvânt. Aceste separări îmbufnate, rezultate ale firii lui arțăgoase, îl ardeau ca un fier roșu, constituiau un adevărat iad, și totuși nu se putea reține de la asemenea forme de violență. Față de Adam nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Anthea Eastcote și o școlăriță) și, nu știu cum, venise vorba despre George, iar prietenele ei îi bârfiseră cumnatul. Vorbele le înghețaseră, însă, pe buze când s-a ivit dintr-odată chiar George care, fără îndoială, auzise totul. După ce s-a depărtat de ele, Gabriel s-a simțit obligată să fugă după el. Îl ajunsese din urmă în stradă, tocmai când ieșea din clădirea Institutului. I-a atins ușor brațul și i-a spus roșind toată: „Eu n-am spus nimic împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom. E ca și cum ar fi adormit. — Ei, haideți să ne întoarcem acasă, îi îndemnă Brian.Veniți. În fond, nu s-a înecat unul dintre noi. E un lucru pentru care trebuie să mulțumim cerului. După masa de prânz, George se depărtase de grup. Porni pe aleea asfaltată, întâi în direcția opusă casei Maryvile, unde drumul cotea spre uscat și se pierdea într-o pădurice (aceasta era „plimbarea lui Brian“), și apoi îndărăt, în direcția Maryville, (când îl întâlnise pe Tom, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ființa întreagă. Si totul îmi este oferit cu o naturalețe, cu o deschidere a inimii ca și cum m-aș fi cunoscut de o viață cu acești oameni pe care în seara aceasta i-am văzut, iar mâine în zori mă voi depărta de ei pentru totdeauna. Insă voi purta în inimă și în gând gestul lor edificator. Dimineață am plecat, după o noapte reconfortantă, repede și hotărât, căci mă așteaptă o zi cu un drum lung. Urmez șoseaua, căci nu-i prea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-și ascundă dezamăgirea. Iar dezamăgirea, o știau cu toții, putea deveni în orice moment aversiune. Până una-alta însă rămânea mamelon, cu sau fără măscări, cu sau fără rânjete. Și fiindcă totuși treceau drumuri de țară prin locurile acelea pustii și depărtate de lume, trebuia interzis accesul civililor cărora le-ar fi dat prin cap să pătrundă în zona de tragere. Așadar, compania se împărțea și aici, la fel ca pe poligon, unii primind misiunea să-i împiedice pe intruși să pătrundă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zi o să vină în sfârșit ploaia parcă erau mai mari. Dar norișorii albi, strălucitori și pufoși călătoreau în lungul Văii Prahovei, venind de peste dealurile dinspre Cornu, traversau orașul și dispăreau peste Bănești, spre sud, unde dealurile, tot mai joase, se depărtau unul de celălalt, topindu-se în câmpia netedă ca în palmă și fără pic de umbră. În curând n-o să mai facem religie, îi spunea Sorin Botea. Tata a auzit de la cineva. Zice că-i sigur. Ție îți place religia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rămânea la fel de netedă și de plină de mândrie. Dogaru însă nu se uita la el. Nu se uita la nimeni. Umbla prin curtea școlii, printre băieți, fără să se atingă de nimeni, cu privirea ațintită în pământ, încruntat, cu coatele depărtate de trunchi, oho!, depărtate bine, ca și cum n-ar mai fi avut loc de atâția mușchi, și cu pumnii strânși: Cu cine să se bată? Cu cine să se bată? Vine de la Tecuci, le șoptea băieților Marcel Voinea, confidențial. Cătălin nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la tine! Sau la closetul public dacă ai nevoie de public! Abia atunci Dogaru se hotărî să sară de pe pervaz. Cum te cheamă? Domnul Ionescu îl fixa cu privirea, așteptând. Dogaru se uita în pământ, cu pumnii strânși și coatele depărtate de trunchi, ca și cum ar fi fost gata oricând să se încaiere cu oricine. Nu-și recunoștea nicio vină! N-avea niciun regret! Puteai s-aștepți mult și bine un răspuns de la el. Mai mulți băieți îi spuseră numele, dar nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe trepte și s-o șteargă cât mai repede, până nu vine poliția. Dar Chițu o înhață și o ia la fugă, cu geanta subsuoară, pe o alee ce îi scoate în spatele restaurantului și de acolo mai departe, pe străduțe depărtate de forfota orașului. Punctul matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ecranului și aștepta. La distanță de un singur deget de al ei, Dragoș vedea propria-i mână stând nemișcată. Dar mâna lui nu reflecta magia ecranului. De fapt nu reflecta nimic. Doar stătea inertă pe brațul scaunului. Dacă ar fi depărtat puțin degetul mic ar fi atins degetul ei. Aici era ușor de prevăzut ce ar fi urmat. Zâmbetul ei recunoscător-prietenos. Cu capul dat pe spate fiindcă își aleseseră în pripă locuri atât de apropiate de ecran, dându-și silința să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce se naște după ce corpul modelează o nouă formă culturală. Prin comunicarea sportivă se trece de la teorie spre mișcare, de la un semn al realității se ajunge către o expresie fizică a acestei realități (jocul ca definire a unei margini, egal depărtate de centrul social, margine similară cu o mișcare a corpului împrejurul său, un fel de desen al cercului, cu trupul) prin etapele cunoașterii trupului odată cu parcurgerea etapelor jocului: -observarea unui joc; -definiția jocului; -o schiță desenată de corp a jocului
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sportivă într-un sistem al fizicului artistic, drept limbaj social sacru, ce dezvăluie esența, adică să treacă de la teorie spre mișcare, de la un semn al realității spre o expresie fizică a acestei realități, (jocul ca definire a unei margini, egal depărtate de centrul social, similar cu o mișcare a corpului împrejurul său, un fel de desen cu trupul al cercului). Corpul sportivului trimite spre unitatea primordială. Caracteristică pentru societatea actuală o reprezintă un sportiv, Acțiunea sportivă reprezintă o nouă modalitate de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
jocul din Languedoc, dintre 1550 și 1861), 7.ori jocul depinde de modul de aruncare, ori echipamente adjuvante, elementele de echipament sau mobilier sportiv (baschet, bob, curling, fotbal, handbal, hochei pe gheață, oină, polo pe apă, volei), 8.jocul se depărtează de corpul gol/gimnast spre un trup nou, prelungit și ajutat de 9.elemente exterioare: unelte, instrumente, obiecte (suliță, haltere, arc, disc, pușcă), 10.vestimentație (mănuși de înot, labe de înot, costum de înot profesionist), 11.vestimentație de diferențiere între
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
150 km/oră pare ilogic, fără motor, aceste structuri sunt miraculoase și pot marca experiența unui privitor naiv. Mișcările anatomice ale corpului depind de tipul diferitelor probe: probe pentru aruncarea discului insistă pe centrul centrifug, eferent, care tinde să se depărteze de centru sau centripet, aferent, care tinde să se apropie de centru; mișcările la gimnastică se organizează pornind de la elemente de corp bilateral, cu două părți sau două laturi opuse, simetrice; mișcările la sărituri pun un accent contra lateral, se
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Saturn: rationem et intelligentiam = Jupiter: vim agendi = Marte: animositatis ardorem = Soare: sentiendi opinandique naturam = Venus: desiderii motum = Mercur: pronuntiandi et interpretandi = Luna: naturam plantandi et augendi corpora = 51 Facultățile planetelor sunt cu atât mai pur divine, cu cât sunt mai depărtate de Pământ (Saturn calitatea de a raționa), Macrobius combină aici tripartiția platoniciană a sufletului ( ) și cea aristotelică ( ) și adaugă calitățile planetelor Jupiter și Mercur (I, 12, 14). Macrobius conchide că moartea este, de fapt, această cădere a sufletului în corporal
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și a sufletului. Organismului consumul de astfel de substanțe provoacă anxietate, dezechilibru afectiv, incapacitatea de concentrare, diminuează puterea de muncă, determinând apariția insomniilor și a oboselii. Tulburările apărute pe plan fizic se reăsfrâng și pe plan spiritual deoarece omul de depărtează de Dumnezeu și de semeni. Urmările asupra celor din jur constă în: lipsa comunicării și a socializării, violență și chiar omor. Numărul tot mai mare de consumatori de narcotice provoacă un dezechilibru în societatea noastră, deoarece aceștia ajung ”paria” fiind
Pericolul drogurilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Nica Cosmin Dumitru, Furtună Bogdan Ionuț () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1966]
-
vorbă cu acest tâmpit trebuie să mă aflu mai departe de el, ca să nu se vadă diferența de înălțime, fiindcă Dumnezeu i-a uitat măsura... L-a făcut mare și prost!” - gândea sergentul. Drept urmare, cu pași mărunți, imperceptibili, s-a depărtat de el. Pe măsură însă ce sergentul se depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
departe de el, ca să nu se vadă diferența de înălțime, fiindcă Dumnezeu i-a uitat măsura... L-a făcut mare și prost!” - gândea sergentul. Drept urmare, cu pași mărunți, imperceptibili, s-a depărtat de el. Pe măsură însă ce sergentul se depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună: „Așa, pocitanie, depărtează-te, că altfel râd și curcile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]