1,963 matches
-
conținut sufletesc. El privește de sus și, fiindcă nu poate fi decât seducător și ireal, tulbură realitatea ce suferă de lipsa ei de conținut, o realitate a formelor în acțiune pe care arta, nu mai puțin suferindă, o transportă spre derizoriu. Am auzit pe cineva comentând, ce chestie să arați câteva haine murdare de sânge, ce aia poate fi accident, da, așa este nu poate fi un accident ci o mimare dupa cum mimare a vieții adevărate, de interior,este tot
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
efect și vederea luminii «vorbitoare», de tunele, de rememorare a vieții trecute?”(Constantin -Dulcan, 2008, p. 159). Faptul că experiențele din proximitatea morții apar și atunci când creierul este grav afectat de cauze diverse (traumatisme, hemoragii masive, tumori etc.), aruncă în derizoriu dovezile de factură neurologică. Iar opinia lansată de reputatul neuropsihiatru englez, dr. P. Fenwick (1995, apud Grof, 2007, p. 257) constituie o concluzie memorabilă: „sunt absolut sigur că aceste experiențe nu sunt provocate de lipsa oxigenului, de endorfine sau orice
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a posibilității de a cumpăra pâine, raționalizată în ultimii ani, erau tratate cu resemnare și renunțare la vizitarea altor locuri, mai îndepărtate, ale țării. Puțini români cunoșteau bine România. Resemnarea includea renunțarea la idealuri, la planuri, funcționarea într-o ubicuitate derizorie, scăderea stimei de sine. Aceste semne mai pot fi remarcate încă și astăzi (Kogan, 2001) în sentimentele de incompetență și nesiguranță trăite de români în interacțiunea cu vesticii. e) Umorul debordant arunca o altă privire asupra cotidianului coercitiv. Fronda împotriva
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Sistemul de furnizare a bunurilor publice derivă din modul de organizare politică" Disputa dintre tehnocrație și democrație a căpătat mai degrabă un aspect reducționist În știința administrației publice de astăzi, problema de fond fiind Înlocuită de o dezbatere tehnică și derizorie Între susținătorii „profesionalizării aparatului administrativ”, respectiv cei ai „flexibilității guvernării populare”. Dezbaterea opune simpla alternativă de a investi În formarea funcționarilor publici și de a Îmbunătăți procesele și procedurile administrative celei de a crește input-ul cetățenilor prin mecanisme ca
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
apară: nu ne mai bagă nimeni în seamă, cu toate că până nu demult, școala românească, inclusiv cea diplomatică, a fost prețuită și a fost reazemul conservării independenței și spiritualității unui popor a cărui viață publică și științifică a fost aruncată în derizoriu! Iată de ce, în acest tablou sumbru al realităților românești, pe care l-am prezentat oarecum într-o manieră nu atât de dură pe cât ar fi meritat, este o surpriză plăcută că Senatul Universității "Valahia", după exemplul altor facultăți din Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pentru cel mai vechi Muzeu românesc de artă. Memento! 16 ianuarie Mult tapaj pe chestia celor două premii ale Academiei Cațavencu, premianții fiind, cum se știe, Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Cîtă tevatură, atîta infantilism. Nelăsînd lucrurile (oricum de domeniul derizoriului) la locul lor, comentatori, în mare parte diletanți, s-au grăbit să tragă, se putea!, concluzii politice: că Iliescu, mai abil, mai șmecher (ceea ce e și adevărat), prin prezentarea la premiere, a mai punctat o dată împotriva opoziției, că Emil Constantinescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gutuie, o vază, o pipă, o scoică, mulaje, evident, și toate astea erau convocate, tihnit și metodic, într-un aranjament cît mai armonic, doar ca pretext, firește, întru obținerea miraculosului trompe-l'oeil. Depistam cu oarecare stupefacție, recunosc această recuzită derizorie de cîte ori călcam pragul jovialului Catargi. Lucrarea, atunci aflată pe șevalet, în lucru, mă înnebunea apoi, tîrziu, prin frăgezimea ei postimpresionistă, prin autenticitea ei indubitabilă. În alt registru valoric, atelierul unui Matisse (dar chiar și al aceluiași Catargi) era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
B. Schulz, Ștefan Bănulescu și I. Radicikov), precum și rolul mitului în reconstituirea sistemului axiologic, apoi este pusă în lumină literatura ca reconstrucție alegorică a unor lumi depărtate (A. Kușniewicz). La acestea se adaugă evidențierea câtorva trăsături ale balcanismului literar: cultivarea derizoriului cu funcție dezintegratoare și finalitate peiorativă și dimensiunea spirituală, contemplativ-estetică, în amândouă găsindu-și sursele mai multe însușiri ale corinticului (mitizare-demitizare, ironia, grotescul, ludicul, alegoria, parabola și creația conștientă de sine). Cu unele similitudini în problematică și alcătuire, cartea Scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
destul de important. Dacă în 1891 plăteau numai 11 bolnavi, în anii următori au plătit regulat și mai puțini, și, cu toate acestea, cu cea mai mare perseverență, o simplă corespondență, consumând timpul caligrafilor, a încercat recuperarea unor sume, în ansamblu, derizorii. Internările se făceau conform legilor, la cererea unei instituții (prefecturi) care se adresa direct ospiciului, deseori prin telegrame ca urmare a urgenței cazului. Cu toate acestea, chiar în cazurile foarte urgente treceau mai multe zile și săptămâni până la internarea bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
critice nu sunt chiar departe de adevăr. Sigur, asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pierderii identității. Drama lor este autentică, la fel și cauzele ei. Rezolvarea însă, mijloacele adoptate nu duc la ieșirea din criză, ci la adîncirea ei, "eroii" meritîndu-și ghilimelele și alunecarea în tragi-comic, adică exact acolo unde granița între eroic și derizoriu este atît de precară. Cu tot acest discurs rostit cu putere în auzul regimului ce-și propusese să uităm că identitatea noastră nu e un număr, ci un nume, piesa a fost lăsată să ajungă în paginile revistei "Teatrul" și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol plin de sensibilitate și emoție, în care realismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în limba română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul!; avem de construit viitorul!" , aud pe câte unii, fie persoane civile; fie oameni cu rang politico-social, aruncând în derizoriu, în nonsens nevoia de a ști cine au fost ieri, pentru a ști cine suntem azi și cine vom deveni mâine... Aud, văd, înțeleg (și nu-nțeleg), și mi se face frică... Oare chiar putem construi un viitor fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
formare și sensibilizare În dinamica grupului, reuniunile de discuții sunt un teren favorabil de „afirmare” pentru cei care nu pot sau nu vor să participe la un proiect comun. Tactica lor este de a denigra, persifla, submina, a arunca În derizoriu regulile, jocurile de rol ale celorlalți, Întregul program. Asemenea conduite găsesc adesea adepți, promotorii se angajează În astfel de hărțuieli sperând să atragă complici, să-i seducă și să-i deturneze; 4. „embolia” situațiilor și practicilor educative. Embolia este o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui are destulă distanță față de absolut încît să producă tensiune simbolică. Faptul că ne include, că îi sîntem actori sau figuranți, îi dă, față de noi, destulă nemijlocire încît să producă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
viitor și se întoarce, deci, cu plăcere mai degrabă spre trecut. Această modificare împiedică în două moduri programul de planificare: - pe de o parte, timpul pare lung și antrenează o senzație de zile goale, interminabile, în care o activitate pare derizorie; - pe de altă parte, subiectului deprimat îi este greu să anticipeze ce va face într-un viitor apropiat (câteva ore mai târziu). Din acel moment, pentru a modifica această impresie a unui timp nesfârșit și a unor zile goale, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
francofonă de formare și de cercetare în terapii comportamentale și cognitive). Granier și al., 2003. O ședință ar trebui să dureze, minim, 45 de minute. Uneori excesiv de ridicat față de precaritatea materială a unor pacienți, singuri, fără slujbă sau cu slujbe derizorii datorită tulburărilor lor. Fnap Psy și Unafam. Inserm, 2004. Cinci din șaisprezece în ceea ce privește terapiile de familie și unu din șaisprezece - tulburările de personalitate - în ceea ce privește terapiile de inspirație analitică. Andrș și Lelord, 1999. Centrate pe acțiunile întreprinse de către pacient. Centrate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ia sfîrșit pentru a face loc revendicării naționale. Se cuvine să mai menționăm însă adesea că liderii revendicărilor naționale ascund unele interese greu de mărturisit: Sigur că e preferabil, notează ironic Ernest Gellner, să conduci ceva important și nu ceva derizoriu, dar e mai important să conduci ceva derizoriu decît nimic!"253 Religiile comparate: de la Sfînta Alianță la Polonia martiră. Nimic nu indică totuși că aceste calcule ar fi jucat vreun rol în 1815, îndată după falimentul aventurismului napoleonian și al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Se cuvine să mai menționăm însă adesea că liderii revendicărilor naționale ascund unele interese greu de mărturisit: Sigur că e preferabil, notează ironic Ernest Gellner, să conduci ceva important și nu ceva derizoriu, dar e mai important să conduci ceva derizoriu decît nimic!"253 Religiile comparate: de la Sfînta Alianță la Polonia martiră. Nimic nu indică totuși că aceste calcule ar fi jucat vreun rol în 1815, îndată după falimentul aventurismului napoleonian și al Națiunii revoluționarilor. După congresul de la Viena care are
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
omului? Nu există așa ceva!). Experiența arată că, Într-adevăr, administrațiile americane nu se jenaseră să colaboreze cu regimuri dictatoriale, dacă interesele geopolitice o cereau... Incapabil să anticipeze sau să observe, o dată faptul petrecut, „umanizarea” Uniunii Sovietice și, astfel, căderea În derizoriu a independenței sale afișate zgomotos, Ceaușescu speră ca lipsa oricărei concesii din partea lui să nu Înrăutățească relațiile cu Statele Unite. Dar, așa cum nu are o simpatie deosebită pentru drepturile omului, realismul politic nu promovează nici fidelitatea ca valoare primordială: de Îndată ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin tehnica glisării din solemnitate în derizoriu: „«Te apropii de balustradă încet / lăsând în urmă nu regretul ori scârba, / ci niște idei sterile și neprimejdioase, pe care, la drept vorbind, nici nu le-ai putea separa / de ceea ce știi... dumnezei minusculi ai contaminării, / pe care o mână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]