1,930 matches
-
fetiță misterioasă și ce s-a întâmplat în realitate cu iubitul lor fiu Septimus? Cartea întâi din această captivantă serie scrisă de Angie Sage îi poartă pe cititori într-o călătorie fantastică, presărată cu personaje ciudate și vrăji, poțiuni și descântece. Magie este o poveste originală despre identități pierdute și regăsite, plină de umor și căldură. A trecut un an de când Septimus Heap și-a descoperit familia și adevărata sa chemare de vrăjitor. Ca Ucenic al Vrăjitorului NeObișnuit Marcia Overstrand, el
Septimus Heap () [Corola-website/Science/308352_a_309681]
-
originală despre identități pierdute și regăsite, plină de umor și căldură. A trecut un an de când Septimus Heap și-a descoperit familia și adevărata sa chemare de vrăjitor. Ca Ucenic al Vrăjitorului NeObișnuit Marcia Overstrand, el învață minunata artă a Descântecelor, Vrăjilor și a altor forme de Magie, în vreme ce Jenna se obișnuiește cu viața de Prințesă și se bucură de libertatea din Castel. Și totuși ceva sinistru se petrece. Marcia este urmărită în permanență de o Umbră Întunecată amenințătoare, iar fratele
Septimus Heap () [Corola-website/Science/308352_a_309681]
-
în rășină, carbonat de sodiu și uleiuri aromate, iar toate orificiile corpului erau astupate. În final, corpul era acoperit cu rășini și bandajat încă o dată, iar preoții plasau diferite amulete între straturile de bandaje. Întregul proces, însoțit de rugăciuni și descântece elaborate, dura aproximativ 70 zile, însă corpurile astfel prelucrate s-au conservat perfect timp de mii de ani. O serie de piramide egiptene au fost construite și unele abandonate înainte de a fi terminate. În jurul anului 2575 î.Hr., faraonul Khufu (sau
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
sumerian. Mai târziu a fost cunoscut în Babilon sub numele Ea, zeul babilonian al înțelepciunii și cunoașterii, creatorul primilor oameni, organizatorul și binefăcătorul omenirii, zeu al apelor, patron al abisului acvatic și al izvoarelor, protectorul tuturor îndeletnicirilor artizanale și al descântecelor, fiind considerat și vrăjitor, deoarece mesopotamienii credeau că omul a fost creat de el din argilă. Cultul zeului Ea a fost recompus după modelul zeului sumerian , dar uneori era confundat cu Nudimmud sau chiar cu Oannes. Imaginat cu șuvite de
Enki () [Corola-website/Science/302797_a_304126]
-
ofensate, sau văzute în timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-l, după ce l-au adormit cu cântecul și cu vîrtejul horei jucate în jurul acestuia de 3 ori. În această ipostază, au similitudini cu fecioarele Erinyes din mitologia greacă. Unele descântece le portretizează așa: Adesea „Ielele beau apă de prin fântâni și oricine va bea după dânsele, îl pocesc”. După caracteristicile globale mai frecvente, Ielele sunt nemuritoare, frumoase, acorporale, voluptoase și seducătoare, excelente dansatoare și cântărețe corale; își poartă despletit părul
Iele () [Corola-website/Science/299510_a_300839]
-
Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava și Samca". Pentru a se apăra de Samca, oamenii trebuie să îi scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie să convingă pe altcineva să scrie un descântec, pe care să-l poarte apoi asupra lor. Acest descântec o va face pe Samca să se ducă în schimb la cel care l-a scris, dar, dacă acesta este un om bătrân, care și-a trăit viața, Samca nu
Samca () [Corola-website/Science/299523_a_300852]
-
Samca". Pentru a se apăra de Samca, oamenii trebuie să îi scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie să convingă pe altcineva să scrie un descântec, pe care să-l poarte apoi asupra lor. Acest descântec o va face pe Samca să se ducă în schimb la cel care l-a scris, dar, dacă acesta este un om bătrân, care și-a trăit viața, Samca nu îi va face rău, ci doar îl va face să
Samca () [Corola-website/Science/299523_a_300852]
-
imprimate în argilă liste cu oameni și bunuri, liste cu nume, registre. În câteva secole, screrea a devenit tot mai dezvoltată. Au apărut școli specializate ce instruiau scribii ce au dezvoltat simbolurile acceptate ale sistemului de comunicare. Treptat, erau scrise descântece și leacuri, instrucțiuni, mituri, fabule, cântece de leagăn și de dragoste, rugăciuni și poeme. Trecutul era cercetat pentru a pune evenimentele în ordine că regii, nașterile, bătăliile. Documentul "Regii sumerieni" punea întrebări în privința relației dintre oraș și rege și despre
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
tocmai aceea ce nu știm, acel lucru pretindem, prin recunoașterea noastră, că-l știm.” Deși nu a aflat ce este înțelepciunea, el a eliminat anumite lucruri care ea nu poate fi. Charmides cere să rămână cu Socrate, să îi recite ‘descântecul’, iar Critias îi spune că aceasta ar fi dovada înțelepciunii, ca el să rămână lângă Socrate fără să îl mai părăsească. Socrate consimte.
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
zeitățile. Aceste zeități au nume africane, dar există și nume ale unor sfinți creștini catolici care sunt atribuite acestor divinități africane autentice. Există o întreagă rețea ocultă a confreriei Vaudou, care cuprinde societatea haitiană în cvasitotalitate, manifestându-se prin vrăji, descântece, taine și o faimă ocultă. Cucerirea independenței statului Haiti a fost, în mare măsură, sprijinită prin manifestările oculte ale religiei Vaudou. Recent, în Haiti, religia "Vaudou" a fost recunoscută ca "religie oficială", alături de catolicism. Vaudou a inspirat un mare număr
Vaudou () [Corola-website/Science/311851_a_313180]
-
un loc. Oricum ar fi fost, sub dalta să lemnul explodează sau, altădată, se lasă ridicat la cer. O întreagă tradiție creștină se așază temeinic la rădăcina "coloanelor" sale. Fabulosul se materializează cu o ușurință nemaipomenită, cântecul care trece în descântec se spiritualizează într-atât încât subțirimea spiritului da formă lemnului. Esențializarea formei premerge ansamblul. Chiar dacă "coloanele' sale nu ating infinitul cosmic că ale maestrului, ele se înfig adânc într-o lume românească mitică și legendară . Acest "amalgam" poetic da semnificații
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
în vremea Daciei romane). De aceea, genurile muzicale și instrumentele de care se vorbește sunt, de cele multe ori, echivalate prin concepte similare din patria autorului. Autorii identifică genuri muzicale precum oda (în caracter epic, eroic), peanul (cântec liric), epoda (descântec) sau "torelli" (bocetul). În schimb, ca datării, vom întâlni instrumente specifice grecilor (liră, kithară, "aulos" - fluier), instrumente romane (mai noi: cornul, tuba, "tibia" - echivalentul latin pentru "aulos"), dar și varietăți cu alte origini (naiul, buciumul). Muzica Evului mediu în spațiul
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
jumătate copt în colierul drumului...</poem> (APC, 40). În volumele publicate din orizontul anului 1980 încoace, elementele terifiantului / apocalipticului sunt trecute în liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării se proiectează
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
și aspiră la soare și lumină. Riga e bărfit și ocărât de supuși pentru că este nărăvaș și nu voia să înflorească. Lapona în schimb recunoaște că este o ființă polară. Întâlnirea are loc în spațiul oniric și Riga rostește un descântec de trei ori. Deși o îmbie cu dulceață și cu fragi sugerând chiar sacrificiul de sine, lapona îl refuză, amintind mai multe motive: tentația solară, enumerarea atributelor lui Crypto (blând, plăpând). Antiteza soare-umbră evidențiază relația fiecăruia cu universul. Soarele este
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
chiar sacrificiul de sine, lapona îl refuză, amintind mai multe motive: tentația solară, enumerarea atributelor lui Crypto (blând, plăpând). Antiteza soare-umbră evidențiază relația fiecăruia cu universul. Soarele este simbolul existenței spirituale pe care Riga o refuză în favoarea existenței instinctuale, vegetale. Descântecul rigăi se întoarece împotriva lui și îl distruge. E distrus de propriul său vis pentru că a încercat să intre într-o lume inaccesibilă lui. Se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, căsătorindu-se cu măselărița.
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
fi vindecat capul, tot așa nu trebuie să tămăduim capul fără a ține seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a încerca sa tămăduim sufletul". Arian, în "Fragmente", III, 37, scrie despre descântecele și vrăjile menite să îndepărteze influențele malefice sau, dimpotrivă, să le atragă contra unor oameni. Acestea erau stăpânite mai ales de către femei. Geto-dacii aveau și cunoștințe farmaceutice . Medicul grec Discoride ("De materia medica", II-IV) reproduce 35 de denumiri de plante
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Vrăjitoarea era doica din copilărie a feței, vrăjmașa lui Lindhorst, dar și precupeața cu care Anselmus s-a certat în piață în ziua Înălțării. Cele două s-au dus într-o noapte la o răscruce de drumuri și, rostind un descântec malefic, au creat o oglindă cu ajutorul căreia față îl putea face pe alesul inimii sale să se gândească la ea. Anselmus traducea textele într-o cameră, după ce arhivarul îi prezentase casă în întregime și după ce zărise într-o încăpere albastră
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]
-
pătrunde în Absolut. „Domnișoara Christina” este o nuvelă cu un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
care erau incluse si tot felul de ființe fantastice. În această poezie vasiliscul semnifică prefigurarea ispitei care marcheaza hotarul dintre inocența copilăriei și deschiderea erotică a Adolescenței. Organizată sub formă de triptic, poezia se prezintă cititorilor pe un fundal de descântec pentru a vindeca dragostea care ucide: fiindca obrazele albe adică inocente sunt tentate să cadă sub puterea sa malefică:
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
care reușea să o lege pe această făptura i se îndeplinea o dorință de către această. MUMA PĂDURII: mare Zeița, stăpâna peste tot ce naște, crește și trăiește în pădure, rudă cu Mosul Codrului, 0mul Pădurii și Față Pădurii. În unele descântece este identificată cu Muma Mumelor: "Muma Mumelor, Muma Pădurilor, Să te aud din asta noapte Cu vacile zbierând, Cu porcii grohăind, Cu câinii lătrând, Cu lupii urlând ..." Locuiește în codrii neatinși de topor și necălcate de picior de om, în
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
ochii cât strachina și dinții cât secera. Se deplasează pe jos sau pe un cal (iapa) cu 9 inimi. Când vine că năluca, aduce vânt, vârtej, vreme rea, intră în case la miezul nopții trântind ușile și ferestrele deschise. Din descântece rezultă că unele spirite ale nopții (Miaza-Noapte, Decuseara, Zorilă, Murgilă) îi sunt feciori.
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
se încheie "zilele babelor", zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc "zilelor moșilor", zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc. În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți "sfinți", "mucenici" sau "brădoși". În
Mucenici () [Corola-website/Science/298267_a_299596]
-
singur ajunge să fie solomonar plin, la sfârșitul unui stagiu de pregătire ce durează până la vârsta de 20 de ani, desfășurându-se în condiții foarte dificile.În această școală solomonarii învăța toate limbile vietăților de pe pământ, toate farmecele și toate descântecele și după ce asimilează toate acestea se retrag într-o peșteră în care, așezați la o masă din piatră, scriu într-o carte toată știință.
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită "zăpada zânelor", iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
informează Historia.ro. În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă, de Dragobete, zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele. De Dragobete, fetele trebuie
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]