2,257 matches
-
minuni a Maicii Domnului și să-i spui necazul. Aici, la Giurgeni, comorile sunt aranjate special pentru a nu atrage atenția. Călugării modești și primitori, biserica veche, te obligă să te simți un biet călător care ar trebui să înainteze desculț spre icoana Maicii Domnului, cu cinci ochi și două guri, unică în lume. Și, mai ales, să te străduiești să deslușești taina acestor comori ascunse cu grijă. În timp ce le trăiești, ajungi să conștientizezi faptul că, deja, ajungând aici, ți s-
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
mai văd pe Maica Domnului o dată, să îmi iau rămas bun. Paradoxal, în noapte, pe trotuar, în dreapta mașinii, cea mai săracă și mai neajutorată fată din Vaslui, Mariana, pe care o știu de ani de zile cerșind pantofi, pentru că mergea desculță, orfană și neajutorată, privește spre icoană și plânge. Mă cutremur. De ce plângi, Mariana, o întreb. „Pleacă Maica Domnului”, îmi răspunde. Și știe ea ce spune. Ne-a plecat nădejdea și alinarea noastră. Maica Domnului a părăsit Vasluiul cu imaginea acestei
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
un editor, pe caldul, inteligentul, fermecătorul René, care, după ce fusese cucerit literalmente de Zaharia Stancu, căruia i-a publicat vreo patru cărți, prilejuindu-i președintelui Uniunii Scriitorilor primul său succes real de librărie și de critică - după falsele ediții cu Desculț, scoase pe banii statului, la edituri periferice -, a fost Încă o dată cucerit de frumoasa și extrem de talentata poetă română Gabriela Melinescu, care l-a urmat acolo, În Suedia, patria sa de adopțiune (René era Evreu, Belgian de origine, fiu de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
frunză, frunză de-arin / Mult mă despică tăcerea de spin / Veștedă frunză, frunză de vânt / Ce greu îmi vine să nu mai cânt. // Salcie verde, verde de rouă / Lacrima ierbii mă rupe în două / Iederă verde, verde de soc / Veșnic desculță alerg prin noroc. Galbenă frunză, frunză de viță / Mult mă adulmecă toamna pestriță / Galbenă frunză, frunză de vânt / Albă se sparge lumina-n cuvânt” (Mihaela Șorodoc, Cântec, octombrie 1992, p. 7); „Adolescență păgână, / Veșnică nevoie de zbor, / Te izbești de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
în beton” și îl simți în moalele capului, alteori atingi norii și radiezi de fericire, iar experiența ia amploare, făcând ca lucrurile să fie mai clare(dorințe realizabile și modul sigur de îndeplinire a lor). Uneori, este bine să mergem desculț prin urzici pentru a afla că acestea într-adevar înțeapă. -BÂRFAExistă persoane care-și hrănesc frustrările denigrând (bârfind) alți oameni. Însă, o femeie înțeleaptă va ști că i se pune la încercare integritatea când va fi atacată de frustrați, și
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
anul 1962, O scrisoare pierdută, a Teatrul Bugeiza, Ultima oră de Mihail Sebastian a fost publicată, în același an 1962, în revista japoneză "Teatrul modern". În anul 1967 a apărut în limba japoneză Răscoala de Liviu Rebreanu și mai târziu Desculț de Zaharia Stancu. În anul 1971 (noiembrie) a fost semnat la Tokio un Protocol de cooperare tehnico-științifică între Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie din Republica Socialistă România și Asociația japoneză pentru comerțul cu state est europene. La 15 septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
mult decât atunci când totul este corect, dar se pierde semnificația și importanța unor cuvinte sau expresii demne de reținut. Doamna profesor Maria Popescu ținea la elevii săi de la Adjudu Vechi. Noi făceam naveta indiferent de vreme, străbătând cei 4 kilometri desculți. Ne încălțam înainte de a intra în ora?. Aveam mândria de a nu ajunge desculți la școală. În timpul iernii stăteam la gazdă împreună cu fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sau expresii demne de reținut. Doamna profesor Maria Popescu ținea la elevii săi de la Adjudu Vechi. Noi făceam naveta indiferent de vreme, străbătând cei 4 kilometri desculți. Ne încălțam înainte de a intra în ora?. Aveam mândria de a nu ajunge desculți la școală. În timpul iernii stăteam la gazdă împreună cu fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor și îi invidiam pentru peripețiile și năzdrăvăniile pe care le făceau în timpul navetei. Am
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
conversații și comportament. Deși aveam doar 12 ani, doamna Haldan mă trata ca pe un om matur și cultivat. Domnul Simirad, vă servesc cu o cafea? Sărut mîna, nu... Eu nu... Vă rog! Îmi era jenă de faptul că eram desculț și praful crea dubii asupra frecvenței spălării picioarelor. M-a uimit fragilitatea ceșcuțelor și gustul cafelei. Nu înțelegeam gusturile celor din elita românimii, dar admiram măiestria cu care erau făcute micuțele cupe din porțelan. Cum serveam cafeaua, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plăcere și rîdea cît putea, dar fără alt efect decît acela de a fi și mai frumoasă. În sat plouase și glodul și-a intrat în drepturi și atunci am văzut ceva nemaipomenit. Katia și-a scos pantofii și mergea desculță pe ulițele satului. Piciorușele ei frumoase, delicate, cu pielea subțire chiar și pe talpă, înfruntau noroiul cît se poate de natural. Eu (probabil și alții!) aș fi fost gata să port superba rusoaică în brațe, chiar fără nici o recompensă. Doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Păi, cam toate. Nu-mi pasă de avertisment, eu sînt pasăre de zi, noaptea dorm, de cînd mă știu. Cînd am ajuns în Cuba, la reședință, am găsit în grădină un gazon ca un covor. Este o plăcere să mergi desculț, măcar cîțiva pași. O răcoare și o mîngîiere a tălpilor care te reconfortează. Pe ici, pe colo, vedeam niște găuri în pămînt, cu un diametru de 2-3 cm. Bine conturate și orientate pe verticală. Gîngănii, îmi spun nepăsător, poate șoricei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sau dacă ești alergic. Îmi amintesc de fostul rector al Universității din Bacău, care a fost ucis de o... viespe. Doamne, am mai omorît doi păianjeni și după aceea. Dar acum nu mai înot pe întuneric și nu mai merg desculț prin iarbă. Doi mincinoși Nu pot spune că mă dau în vînt să iau cina într-un "Paladar", mic restaurant privat, dar aici " La Veronica", există o charanga formată din 15 persoane, care nu te asurzesc, dar, oricum, liniștea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
subiect de distracție. Nea Gioni, dar nu te descălța, mergi așa, cu pantofii... Gioni ezită și încearcă să nu accepte. Nu, cu picioarele goale, dacă vreți, dacă nu... atîta pagubă. Nu vrem cu picioarele goale. Ce mare scofală dacă ești desculț?! Gioni socotește și obsesia bețivului învinge. Bine, dar atunci dați două sticle. Fără două sticle nu stau de vorbă. Omul nu era prea antrenat și, cînd ajunge la înălțime, ezită. Apoi pornește pe bîrnă. Pantofii alunecă pe țeava de metal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un ochiuleț din geamul ușii de la bucătărie. Am rămas pe loc, în fotoliu, dar mi-am ascuțit la maximum auzul și văzul. Nu se auzea nimic, dar două persoane au apărut în living. Umblau pe vîrful picioarelor, erau doi bărbați desculți și extrem de prost îmbrăcați, doi negri, slabi și speriați de moarte. Hassan, las-o baltă, hoții erau speriați de moarte?! Da, se speriau unul de altul și erau îngroziți de frică. Ai văzut tu pe fața lor? La lumina de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înainte: Să știți că știe multe despre România. Este licențiat și poate suporta o discuție din orice domeniu. Vă așteaptă peste două săptămîni. Credeam că o să dau peste un negru cu fustiță din franjuri, cu vreun bețigaș în nas și desculț și cînd colo Zulueta îmi spune că babalawo știe multe despre România. Caut cărți și nu găsesc ce-mi trebuie și sînt îngrijorat de întîlnirea pe care începeam să n-o mai doresc. Sînt primit într-o căsuță situată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor vremuri, „amintire topită în carnația neamului meu”. Paradoxal, de câte ori îmi vizualizez semnul - o mică cicatrice pe picior - îmi aduc aminte de celebra replică din „Desculț” și automat fac o juxtapunere a ceea ce-mi spunea și cerea bunica : - Mariana mamaie, să nu uiți niciodată ! Să nu uiți niciodată de unde ai plecat, unde te-ai format, să nu-ți uiți rădăcinile. Și mai spunea bunica un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în cartier. La momentul așezării păpușii din lut pe suprafața apei, noi copiii prezenți la ceremonie, invocam paparudele: „Paparudă, rudă, Vino de ne udă, Cu găleată nouă, Dă Doamne să plouă.” În folclorul nostru regional, paparudele sunt de fapt fete desculțe, cu părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea sufletească a copilului se transformă, în viața de toate zilele, într-una fizică, concretă. Deși era în plină iarnă, pentru că Ioan dormea am început să mă plimbu desculț, ca să nu fac zgomot, de-a lungul camerei 277. Sau, în același context: mi-am luat căciula mea de blană din cap și i-am pus-o lui278... Transformându-l pe același Ioan din Geniu pustiu într-un alter ego
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin iarba verde, după boi, S-ascult cucul cum cântă, S-alerg fuga pe ulicioară Când trece câte-o nuntă. Să mă mai cațăr iar pe gard Și să mă urc în păr. Să fur cireșe din cimitir
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cobori pe văi, apoi urci dealul și privești este o minunăție, dar depărtarea nu-i ocrotitoare. Când ne duceau părinții și pe noi copiii la Mizil - numai la târg de Sfântul Petru - vai de picioruțele noastre era, că ne duceau desculți pe jos, și ne uitam la biata măicuță cum scotea ea batistioara să găsească un bănuț cu care ne cumpăra câte un covrig și un pahar de suc roșu, iar noi deveneam, deodată, foarte fericiți. Asta era toată bucuria noastră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cer. „Dacă ar cădea o bură de ploaie, măcar..!”, își ziceau ei, cercetând cerul pustiu de nori până în zare. Era o arșiță în miezul acelei veri, cum n-a mai fost.. Colbul din drum, s-a încălzit încât opărește... tălpile desculțe umblă prin el ca prin cărbuni aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie și, nici măcar abureală de vânt... Miriștile și imașul, cât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
băteau la sfârșitul slujbei de prăznuire a Tăierii Capului Sf. Ioan. Dinspre pădure, pe ulița strâmtă și bolovănoasă care cobora din munte, în hărmălaia de câini, o trupă de milițieni care escortau pe Baltă pus în lanțuri, intra în sat. Desculț, cu uniforma de ofițer sfâșiată, cu genunchii goi, însângerați, mai mult într-un picior, abia se târa pe mijlocul drumului.. Un milițian, mai zelos, îl „îndemna” cu lovituri de picioare și paturi de armă, cu o sălbăticie greu de închipuit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înfrânt Azi-noapte am visat că mă aflam în pădure. Călcând sfios în umbra desișului, am fost atras de o cărare luminoasă. În ambiguitatea molcomă a acelui spațiu, receptam difuz foșnetul compact al frunzelor și cântecul înăbușit al păsărilor nocturne. Mergeam desculț prin iarbă, urmând fără să mă opresc poteca aceea ce se înfunda în inima pădurii și se termina brusc, ajungând într-o poiană largă. Acolo, în acea zonă secretă, am zărit deodată doi cerbi ce se luptau hieratic între ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de vrăjitoare, înțelesese că n-aș fi putut alege un alt loc. Întâmplarea însă a voit ca mătușa aceea, după ce a părăsit templul, să se mărite cu un bărbat care locuia lângă Tomis. Asta explică, de fapt, prezența ei aici. Desculț Geții umblă, de obicei, desculți: spun că atingerea țărânii e plăcută corpului și că asta face bine. Am vrut să-ncerc și eu. La început m-am simțit ultragiat de asperitățile pământului și mi-am rănit tălpile. Dar, după câtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]