7,054 matches
-
din care să se-ntoarcă. alb ca varul despărțirea e ca și un pat de spital care te ademenește spre moarte bărbatul cuprins de tristețe uită să respire el nu moare doar se topește de durere și dispare. Referință Bibliografică: Despărțirea de ea... / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DESPĂRŢIREA DE EA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348137_a_349466]
-
râu șoptit, la poale de colnic” Presărate din loc în loc se găsesc și scurte meditații filozofice, atitudini etico-moralizatoare, iar mai rar, lirică social-cetățenească. Astfel în Zbor frânt se deplâng eșecurile, neșansele în lupta pentru afirmare, suferința sufletească iscată de iminenta despărțire de viață. (Plecăm) Fragilitatea, relativitatea, nesiguranța, tentațiile, ispitele ce apar la tot pasul sunt efecte ale principiului dominoului, după care funcționează legile moralei. (Domino) Poetul ar dori ca bumerangurile imaginare să readucă în prezent timpul pierdut, aidoma concepției artistice a
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
în poezia Joc: „Nu suntem încă poveste // Nu suntem încă trecut // Totu-i joc // Ce greu e pasul // Tot mă-mpiedic la final”, care se încheie cu o implorare către Tatăl ceresc: „Rogu-te, azvârle-mi Doamne, zâmbetul pontifical” Inevitabila despărțire de viață crează tristețe existențială explicabilă: „Plecăm cu-o toamnă fiecare // Mai obosiți încotrova // Și depărtându-ne spre zare, // Cărarea subția-se-va“// (Plecăm) Spectacolul lumii este contemplat cu nostalgie (Non stop); dorința de afirmare rămâne constantă, dar e însoțită
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
cu idealuri) Nu se cuvine să încheiem înainte de a aminti și emoționantele elogii aduse înaintașilor oieri, nostalgicele evocări ale copilariei, ale peisajului natal și ființelor dragi. Astfel, poemul Mamei, este o litanie zguduitoare în care durerea transpusă în vers la despărțirea de cea care i-a dat viață eroului liric, îmbracă o tonalitate de adâncă tristețe: „Te-ai dus măicuță, timpul n-a mai vrut // sau n-a mai avut răbdare să te lase // Să-mi povestești cu glasul tău pierdut
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
zbate cu gheare și plisc Aripa străină aripii gemene. În cuvântul clopot Pe abis răsturnat se zbate Limba captivă. 3. În natură altul nu rabdă ci complotează Smulgerea zborul și unic adio, Iubito. Trădează-mă, zic, ca să nu suferi Inevitabila despărțire. Cât am băut din apa curată Nesațiul a fost și al oglindirii. Foamea de sine A fost suferința vindecării. Cuvintele sunt orgasme Nemâncate te vor devora Ca fantasme. 4. Nu poți fi nimic altei părți ce Există. Nu cere- întregire
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
la căpătâiul tău cu dușmanii îmbrăcați în haina de ploaie pentru lacrimile prieteniei ai murit în timp ce eu curățam copacii de moarte pregătindu-mi poemele să-nverzească și tu ai murit pregătindu-te de veșnicie cum îți mai pregăteai poemele de despărțire ai murit pur și simplu chiar dacă eu curățam copacii de moarte ai trecut pe lângă mine și în urma ta poemele au rămas să te nască de fiecare dată, când cineva dintre noi, cei rămași să curățăm copacii de moarte, le va
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
și-i păpăm tot), dăm pupicuri, ne mu-mu-mu des și, vorba unui polițist, „ritmic”. Ne pupăm din dragoste, din politețe, din țopenie, din conformism social, din silă, chiar din ură, dar ne pupăm. Ne pupăm la sosire, la plecare, la despărțire, la împărțire, la nunți, la botezuri, la panacide, la întruniri electorale și alte parastase, în tramvai, pe trotuar, în stradă. Da, în stradă. Inginerul Ștefan Trîmbovețchi îmi povestea cum a văzut în plină stradă, în Podu Roș, două țațe pupîndu-se
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
ne-am luat rând pe rând rămas bun de la el, și l-am încurajat cu optimism, să revină cât mai curând în Phoenix (Arizona). Îmi amintesc cum un prieten apropiat de-a lui Cipri, Marcel Tira, i-a spus la despărțire, mai în glumă mai în serios, următoarele cuvinte: “Dacă nu ne vom mai vedea aici pe Pământ, ne vom vedea în Cer”. “Am avut o presimțire că nu ne vom mai întâlni niciodată. Când am aflat vestea tragică, m-am
PLECAT DIN ARIZONA, MUZICIANUL CIPRIAN FODOREAN A FOST UCIS ÎN TIMPUL SUSŢINERII EXAMENULUI DE ŞOFERI PROFESIONIŞTI ÎN CLUJ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348200_a_349529]
-
nu-i este scăldat de strălucire? Ce-o mistuie oare? Se mai gândește oare la Ștefan? Dar ea, se mai gândește la clipele trăite în patul lui cu atâta pasiune? Îmbrățișările tandre ale acestui bărbat deosebit vor lăsa urme după despărțirea lor?” “Doamne, câtă fericire poate să-ți dăruiască un bărbat care rezonează cu aceeași intensitate la sentimentele tale. Sau cel puțin îți dă iluzia că poate să fie așa”, completă ea în gând circumspectă. Adormi la un moment dat și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Universul evoluează în spirală. Energia de frică și supărare exteriorizată vine înapoi la voi în cantități egale. Dar, energia de a da înțelegerea și iubirea vin înapoi la voi multiplicate”. Dualitate complementară care se manifestă în om prin împărțirea și despărțirea de sursa sa, de UNU, mintea de inimă, bărbatul de femeie, gândirea de iubire, acționează în plan material la toate nivelurile, fiind atributul rațiunii, al divizării, în vederea încadrării într-o structură logică. Haosul din lume este haosul din noi, fiindcă
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
Am știut de mult că va veni și ziua asta. Nu putea ține toată viața, cu toate că mi-aș fi dat și viața pentru tine la nevoie. Am încercat să mă obișnuiesc măcar cu gândul, dar... am amânat mereu imaginea clipei despărțirii. Am știut că voi plăti scump îndrăzneala de a-mi ridica ochii la un om cu un rang atât de înalt pentru mine, dar, nu m-am împotrivit soartei. Vezi? Eu care ghicesc soarta altora, nu mi-am putut-o
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
un sens, când în alt sens mereu: (M-aplec) Poezia erotică ne arată o iubită hieratică cu descifrări magice: „Ia-mi palma desfăcută și citește: Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta”.(Doti) Expresie a unei profunde dezolări, despărțirea îndrăgostiților înseamnă smulgerea nemiloasă a „ frunzei albastre” de pe o „ creangă de aur”: „O să rămâi în mine și după ce-o să pleci La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
străduiam să suferim mai mult mai intens tot degeaba din vizuina lui nu știu cum a început să se hrănească și din alte saloane deja nu ne mai băga în seama dar să hrănea cu durerea noastră când m-am externat la despărțire abia a mișcat antena dreaptă șuie beteagă din născare și am plâns până când autobuzul a ajuns la Constanța. Azi după aproape un an m-am internat din nou și primul meu gând a fost la Vasile cineva mi-a zis
de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347624_a_348953]
-
le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai grea - șocul despărțirii de ultima legătură cu părinții săi pe care în ultimii ani abia dacă îi mai vizitase, ori din cauză că trebuia să lucreze în vacanțe pentru a avea banii necesari în timpul facultății, ori că lucra în Dobrogea și mai avea de pregătit
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
consumam aceleași cafele. O utopie... Poate că așa arată, cu adevărat. Cu adevărat, ce nebunie... Am uitat cine sunt, ce vreau, încotro mă îndrept. Totul era mult prea aproape de perfecțiune pentru a mai lăsa loc îndoielii, chinului, autodevorării. Remarcilor cinice. Despărțirilor. Durerii. După o săptămână încheiată, nu îmi puteam totuși face planuri pentru weekend. Eram prea nou, totul era prea proaspăt. Atunci m-am întâlnit cu fata pe care o cunoscusem pe net. Era de-a dreptul șarmantă, seducătoare și totuși
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
s-a întors și Matei i-a comunicat Antilopei că relația lor nu putea continua. Antilopa a început să invoce diverse motive despre viitoarea lor căsătorie, dar Matei era cum nu se poate mai hotărât să se despartă de ea. Despărțirea era inevitabilă. Antilopa nu a plâns cum s-ar fi așteptat Matei ci doar la despărțire înainte de a se urca în autobuz i-a spus că face o mare greșeală. Antilopa avea dreptate, căci nu avea să mai primească nici un
RUPEREA LOGODNEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361790_a_363119]
-
a început să invoce diverse motive despre viitoarea lor căsătorie, dar Matei era cum nu se poate mai hotărât să se despartă de ea. Despărțirea era inevitabilă. Antilopa nu a plâns cum s-ar fi așteptat Matei ci doar la despărțire înainte de a se urca în autobuz i-a spus că face o mare greșeală. Antilopa avea dreptate, căci nu avea să mai primească nici un lucru din cele duse la Câmpia Turzii. Pentru Matei a fost o perioadă destul de grea și nu
RUPEREA LOGODNEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361790_a_363119]
-
Când frunză sunt și-n muguri, iubito, mă adori, Nesăbuită-amantă ce încă mă condamnă La dragoste de floare și la viol de flori ... Sunt, poate, doar o umbră a umbrei ce o caut În umbra ce ascunsă-i în triste despărțiri Pe un peron ce plânge în plânsete de flaut Când trenul nu oprește în gări de amintiri ... Sunt clipe când toamna ucide, înfrânge Corolele verii și cupele-n floare ... Sunt frunză, iubito, te rog nu mai plânge La lunga mea
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
de fapt a femeii, obligată să procreeze, să aibă grijă de copii, să muncească și să învețe cot la cot cu bărbatul menținând concurența la standarde cât mai înalte, și mai ales ... să placă dar și să farmece masculul. Corelat despărțirea la care a ajuns reprezintă numai o formă de protest personal deși dacă investighezi atent, acest caz reprezintă tot o fasonare a plictisului dezbinat al cuplului, însă culmea, a fost atât de înțelegătoare că a luat totul de la început, jucând
UN CAZ SPECIAL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361854_a_363183]
-
Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă/ De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă,/ Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă.../ Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă... Pasiuni și despărțiri, poetul devine dezamăgit și dezamăgirea a dat limbii românești o capodoperă - „Luceafărul”, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar în cele din urmă este copleșit de drama renunțării, a izolării: A fost odată
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai grea - șocul despărțirii de ultima legătură cu părinții săi pe care în ultimii ani abia dacă îi mai vizitase, ori din cauză că trebuia să lucreze în vacanțe pentru a avea banii necesari în timpul facultății, ori că lucra în Dobrogea și mai avea de pregătit
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
ia la El, să nu mai facă umbră pământului degeaba. Oricât încerca Săndica să o încurajeze, nu reușea. Bătrâna sa mamă nu mai dorea să lupte cu viața. Nu erau durerile fizice atât de mari, precum cele din sufletul ei. Despărțirea de omul pe care l-a iubit din tinerețe și până s-a stins din viață părăsind-o, a fost o lovitură pe care nu a reușit să o suporte. În dimineața de luni 27 octombrie 1969 era printre junincile
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
ceva trebuia să repeți întrebarea, deoarece nu era atentă la ce discutai cu ea. Se refugiase într-o lume necunoscută mie, în care numai ea știa cum trăia. - Așa se întâmplă cu persoanele care s-au iubit mult, nu suportă despărțirea, chiar dacă aceasta are loc și după zeci de ani de conviețuire. Domnișoară, după ce-mi termin tura, mai putem discuta despre starea mamei dumitale și cam la ce să te aștepți pe viitor. - Desigur domnule doctor. Vă mulțumesc din suflet
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
și duhovnicii cunosc cu adevărat Taina iubirii. Cei care nu iubesc, și deci nu-L cunosc pe Dumnezeu (ateii în genere) confundă erosul cu expresia lui sexuală, despărțind astfel libertatea de iubire. Sistemele totalitare, concentraționare au promovat o astfel de despărțire, o astfel de mutilare. Numai că în oamenii credinței, Harul lu Dumnezeu a adus un preaplin de libertate și un prinos de iubire: prin rezistență, prin comuniune, prin suferință, prin dăruire, prin jertfă, transformând lagărele (cum remarca Olivier Clement) în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
DRAGOSTE Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 664 din 25 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Toamna vine în galop, vânt de nostalgie îi bate în față. Vara își pierde pașii, în locurile în care ne întâlneam noi doi. Despărțirea e ecoul unei stele frânte de prea multe ploi; doar praful ei se așterne peste amintiri ... Timpul m-a legat la ochi să nu mai număr greșelile dragostei, să văd doar curcubeie, pe un cer de așteptare. Chiar dacă viața mi-
TIMP DE DRAGOSTE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365799_a_367128]