4,964 matches
-
deschisă; educația liberă; educația incompletă, defectuoasă sau absentă. Nici un model de educație nu este ideal. Nici un model de educație nu poate cuprinde în sfera sa toate aspectele pe care le reclamă formarea omului. În plus, persoana umană este în permanentă devenire, într-o perpetuă evoluție. Acest fapt, care implică schimbarea, trebuie să privească și modelul de educație. Orice transformare a persoanei presupune schimbări în regimul de sănătate mintală al acesteia. Din acest motiv, igiena mintală trebuie să se adapteze unei anumite
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1983, 1984, 1991), Premiul Academiei Române (1984), Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1985). Opera lui T. însumează întinse și temeinice studii de tip monografic asupra unor clasici ai literaturii române, selectați potrivit unui criteriu original: devenirea spiritualității, a culturii și mentalităților. „Cheia de boltă” a acestei viziuni dinamice se sprijină pe trei mari personalități: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu și Lucian Blaga. Metoda adoptată se revendică din critica fenomenologică, asumată treptat, odată cu investigarea operei lui Blaga, ca
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
este evidențiată influența limbii lui Eminescu asupra prozei sadoveniene. Lucrarea Eminesciene (Eminescu și limba română) (1989) surprinde relațiile dintre Eminescu și unii predecesori sau descendenți, detectate prin coincidențe de natură stilistică, și cercetează motive, sintagme, expresii, epitete rare, gramatica poeziei, devenirea cuvântului poetic în variante, ipostaze prozodice. Capitolul Creșterea limbii românești din cartea De ce Eminescu? (1999, în colaborare cu Eugen Todoran) reunește comentarii eseistice asupra unor termeni poetici, a unor segmente de vers ori asupra unor procedee stilistice eminesciene. Alt volum
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
Ivașcu. Totodată, sunt inserate versuri dedicate marelui poet de Veronica Micle, Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Ștefan Aug. Doinaș. Șerban Cioculescu se ocupă de Pompiliu Constantinescu, în 1979 se consemnează moartea poetului Al. A. Philippide și se publică poezia În nemiloasa devenire, iar în 1984 Dumitru Radu Popa marchează dispariția lui Nichita Stănescu. La centenarul nașterii lui Gala Galaction scrie un articol omagial Șerban Cioculescu, iar lui Tudor Arghezi îi sunt consacrate în 1980 contribuțiile lui Edgar Papu, Alexandru Balaci, Valeriu Anania
TRIBUNA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
atât sub aspect tematic, cât și ca modalitate de tratare: Nebunul din Brent (1963), povestea conformistă a vieții și totodată a dramei lui Gill Teserly, personaj ce îl întrupează pe pilotul care a condus atacul asupra Hiroshimei, Bănuiala (1973), romanul „devenirii” comunistului Andrei Jinga pe fundalul evenimentelor premergătoare și imediat ulterioare lui august 1944, prilej pentru o frescă socială tendențioasă, cu accent pe problematica muncitorească, Marele premiu (1974) și Ultima variantă (1975), romane despre și pentru adolescenți, ș.a. Dar romanul de
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
faptului că este un mare prozator al perioadei 1960-1980 a avut loc, într-un ritm destul de accelerat, abia după moartea lui. Receptarea reținută și tardivă a operei poate avea drept cauză și relativ târzia definire a subiectivității sale creatoare. Traiectoria devenirii scrisului lui T. reține câteva momente distincte: aparent „tradiționalist” în prozele scurte din perioada de început, va evolua spre un modernism extrem - considerat de unii critici „inautentic”, cultivat în chip programatic, pentru sincronizare cu tendințele de ultimă oră -, când experimentează
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Moartea ca dulce momeală, „năpârlirea sensului”, „cenușa moale” a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea senzorialului în favoarea etalării culturale. De aici și impasul poeticii propriu-zise: U. se dedică eseisticii de tip simpatetic și baroc (Apocrife despre Emil Botta, I, 1983) și își reunește în volum articolele
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
ghilotinează lui V. cariera de prozator și îl îndreaptă exclusiv spre traduceri. Deși nivelul construcției epice este destul de atent strunit, deficitul scrierii, care își propune să valorifice banalitatea faptului cotidian, constă în tratarea plată a unui subiect generos, acela al devenirii unor tineri. Aceștia pendulează unii în jurul altora, cuplurile se fac și se desfac, cineva dorește să devină scriitor (autoreferențialitate folosită cu stângăcie), o tânără e actriță etc. Deși autorul nu a mizat pe această încadrare a scrierii sale, Verigile nu
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
înghețat, dar, paradoxal, efectul acestei noi înfrângeri este sentimentul de eliberare și de împăcare al celui ce poate dispărea liniștit. Cariera literară a lui V. evoluează într-o direcție nouă odată cu Să alergăm împreună (1985), bildungsroman cu implicații simbolice, urmărind devenirea spirituală a personajului central, însinguratul bibliofil Abel, care caută să-și schimbe modul de a trăi. Dornic să intre în contact cu ceilalți și să cunoască direct lumea, iar nu prin medierea cărților, el iese din claustrare, dar nu reușește
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
Plângerii. Romanul este punctul cheie al creației scriitorului, care preia situații și personaje în Stăpânirea de sine și în Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș (1990), cu aceleași schizoide evadări în lumi imaginare și cu aceeași iluzie a (re)devenirii. În „La anii treizeci...” (1989) Alexandru Martin desăvârșește ideea din basm: revenind la Comana, loc echivalent cu trecutul de care se rupsese, în goana după „viață fără moarte” îmbătrânește brusc și devine cenușă. Prins în jocul ielelor, el fusese avertizat
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
fenomenului cultural românesc” (Mihai Cismărescu). O suită de eseuri și studii asupra culturii române cuprinde și Nemesis y libertad, publicată în același an. Sunt înfățișate lumii occidentale momente importante din istoria culturii naționale și câteva personalități care i-au marcat devenirea: Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Constantin Brâncuși, George Enescu, Ștefan Lupașcu, Constantin Noica, între alții. Șase volume de versuri în limba română - Thanatos (1970), Dărâmat Ilion (1972), Melc sideral (1974), Memoria pădurii (1977), Millenarium (1980), Autobiografie (1985) - cuprind creația să lirica
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Stamatiad și Ion Minulescu, un tribut adolescentin recuzitei poetice simboliste, populată de „galere roze-n drum către Cythera”, „palizi matrozi” și „fantastici albatrozi”. Scrisă după numai un an, poezia Tuzla anticipează, în juxtapuneri sincopate și eliptice, o discontinuitate simptomatică pentru devenirea excentrică a omului modern: „Val pal, stâncile arse, / albastrul sat într-un inel de var. / Femeile țărmului au obraz de mărgean / și se vând pe stras și suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
prozei poetice („influență accidentală a poeziei asupra prozei”) nu dă seamă de prefacerile gândirii estetice care au prezidat nașterea modernității europene. Aspectul diacronic al interpretării lui Z. se regăsește în analizele pertinente referitoare la „nodurile” seriale conturate în procesul de devenire formală a poemului în proză autohton - de la meditațiile lui Alecu Russo și Cezar Bolliac până la „construcțiile muzicale” ale lui Ștefan Petică și „poemele conceptuale” ale lui D. Anghel -, cu capitole substanțiale dedicate lui Alexandru Macedonski și Mihai Eminescu. În studiile
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
o poetică a receptării, insistă pe elemente extraestetice și estetice, pe criteriile ierarhizării artistice, subliniind heteronomia fenomenului receptării. Dincolo de documentarea laborioasă, precumpănitor germană, relevante sunt punctele de vedere personale despre filosofia artei și fenomenologia structurii ei; intră în dezbatere specificitatea devenirii artei între individual și universal, între temporal și supratemporal, între imanentism și mutațiile istoriei. Din perspectiva lui V., estetica e un concept-sumă, un sistem multiobiectual, larg cuprinzător, tratatul incluzând sfera literaturii și fiind deschis artelor plastice și muzicii, arhitecturii, urbanismului
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
și socială a tinerei generații. Educația părinților este, în opinia sa, un vector al democratizării educației și societății. Nevoia de a forma o echipă între cadrele didactice și părinți este justificată de scopul comun al acestora - educarea ființei umane în devenire. Esențial este ca cei doi factori să-și dirijeze acțiunile armonios acțiunile spre realizarea acestui deziderat comun. Conștientizând că fiecare copil are nevoie de atenție atât din partea dascălilor la clasă, cât și din partea părinților acasă, trebuie să ne străduim împreună
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
spațiul copilului să fie amenajat adecvat, astfel încât viața lor - a copilului și a părinților, să fie mai puțin stresantă. Informarea cu privire la creșterea copilului. Perioada de vârstă cuprinsă între 1- 5 ani este un timp crucial pentru o intervenție adecvată în devenirea părinților ca părinți. Dacă nu există suficiente informații despre cum se crește copilul, apar așteptări nerealiste care pun relațiile dintre părinți și copil într-un start prost. Educația sexuală a copilului. Informațiile cu privire la problemele sexuale ale copiilor sunt esențiale. De
PROGRAME EDUCATIVE CU PĂRINŢII. In: Arta de a fi părinte by Luciana Petronela Fechita () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1404]
-
să răspundă la nevoia ei de îndrumare. „Istoria ca opțiune civică” reprezintă la Z. „un anumit mod de asumare a duratei”. Tot prin prisma duratei, totalității, temeiniciei, finalității, creativității plurivalente (cu atâtea alte derivate: ritm, mentalitate, legitimare, continuitate, personalitatea și devenirea istorică a neamului ș.a.) sunt (re)poziționate în istorie, deci și în istoria literaturii, personalități ca Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade. Eseistul va insista predilect asupra unor chestiuni de ordin
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
de viață, pe tradițiile și mentalitățile transmise din generație în generație. Se poate ajunge în acest caz la un conflict între activități, comportamente sociale și morale, ceea ce înseamnă că mediul familial, odată cu cel social, se află în continuă schimbare și devenire. Din această confruntare de idealuri, principii, norme, conduite, inevitabilă ca modalitate de a se promova ceea ce este nou, pozitiv în relațiile morale, nu are de câștigat decât generația tânără, receptivă și capabilă de inovație, dovedind totodată o mare mobilitate a
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
descoperirilor. În această perioadă, doctorandul Ilie Borziac a putut lua cunoștință cu literatura occidentală de profil, Școala paleolitică rusă având permanente și rodnice contacte cu specialiștii occidentali în domeniu. Revenit la Chișinău în 1976, tânărul cercetător a trecut succesiv treptele devenirii profesionale, inclusiv pe temeiuri administrative, în cadrul Institutului de Arheologie-Istorie, până în 1999, când a trecut la Universitatea Liberă Internațională a R. Moldova, fie ca șef al Departamentului Știință și Studii Postuniversitate (1999-2005), fie ca cercetător științific principal și secretar științific al
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
p. 19). O critică incisivă a perspectivei sociologice de factură romantic-agrariană poporanistă și țărănistă a venit și din orizontul gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au subliniat erorile de diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist al acesteia, procesele de diferențiere, concentrare și pauperizare din lumea satului, necesitatea industrializării țării ș.a. Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Presupunând o acțiune foarte complexă, procesul educativ are importanță în modelarea personalității umane, contribuind la ceea ce filosoful Constantin Noica denumea: “devenirea întru ființă ” a omului. În calitate de cadre didactice, noi urmărim să formăm un univers activ și atitudinal coerent elevilor, în realizarea căruia trebuie acordată întâietate metodelor activizante, în special exercițiilor de tip analitic (de recunoaștere, de grupare, de motivare, de descriere
Utilizarea strategiilor activ-participative în activitatea de predare- învăţare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Popinciuc Flaviana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1167]
-
este iritabilitate agresivitate ( cu componentele violență fizică și violență verbală). Iritabilitatea emotivă se asociază destul de frecvent cu agresivitatea ducând al săvârșirea unor infracțiuni prin acte de violență. Fiecare persoană se confruntă cu noi probleme, noi orizonturi și noi posibilități de devenire. În această devenire, pentru fiecare contează ceea ce experimentează el Însuși, ceea ce trăiește el În mod unic : bucurii sau tristeți, realizări sau frustrații, Împliniri sau eșecuri, sănătate sau suferință .Cu toate acestea, majoritatea oamenilor acționează și trăiesc Într-un context inautentic
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
cu componentele violență fizică și violență verbală). Iritabilitatea emotivă se asociază destul de frecvent cu agresivitatea ducând al săvârșirea unor infracțiuni prin acte de violență. Fiecare persoană se confruntă cu noi probleme, noi orizonturi și noi posibilități de devenire. În această devenire, pentru fiecare contează ceea ce experimentează el Însuși, ceea ce trăiește el În mod unic : bucurii sau tristeți, realizări sau frustrații, Împliniri sau eșecuri, sănătate sau suferință .Cu toate acestea, majoritatea oamenilor acționează și trăiesc Într-un context inautentic, al unei gândiri
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
în „timpul trăit” de persoană. Punctul de plecare al oricărei tulburări psihice se situează acolo unde omul devine el însuși un eveniment interior, sau integrat timpului, ca desfășurare. Numai din această contemplare a timpului trăit, considerat ca un centru al devenirii ființei umane, se poate trage concluzia asupra esenței unei psihoze, în ale cărei simptome, oricât de variate ar fi acestea, se manifestă totdeauna aceeași transformare a evenimentelor desfășurate în scurgerea timpului. În interpretarea antropologică a bolilor psihice, V.E. von Gebsattel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tellenbach pune problema „endon”-ului în care vede sursa și natura energiei psihice. H. Ey insistă asupra unei organizări dinamice care poartă în ea o putere de transformare și pe care o denumește „corpul psihic”, ființa esențială a timpului, a devenirii și a finitudinii persoanei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că „anticipația” este procesul dinamic ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]